Evaluarea victimei: siguranța, ABCDE, MARCH și apelul la 112

Când găsești un om rănit sau căzut, primul impuls este să alergi spre el. Al doilea este să faci „ceva”, orice. Ambele pot fi greșeli. Evaluarea victimei este o ordine fixă de pași care te obligă să te ocupi întâi de ce omoară cel mai repede. Dacă o înveți pe de rost, în momentul critic mâinile tale vor ști ce să facă, chiar dacă mintea e în panică.

Pasul 0: Siguranța ta și a celorlalți

Un salvator rănit devine încă o victimă și nimeni nu mai ajută pe nimeni. Înainte să te apropii, oprește-te 5 secunde și privește în jur:

• Cutremur: pereți fisurați, tencuială care cade, scări rupte, replici. Nu intra într-o clădire avariată dacă poți scoate victima sau aștepta echipele ISU.
• Incendiu și fum: fumul omoară mai repede decât flăcările. Nu intra într-o cameră cu fum dens.
• Electricitate: fire căzute, aparate în apă. Taie curentul de la tablou sau stai la distanță (vezi înec și electrocutare).
• Gaze, chimicale, monoxid de carbon: miros neobișnuit, mai mulți oameni căzuți în aceeași încăpere fără răni vizibile – semn clar de gaz. Nu intra.
• Trafic: pune vesta reflectorizantă, triunghiul, luminile de avarie.
• Violență: dacă agresorul este încă acolo, retrage-te și sună la 112.
• Lichide biologice: pune mănuși de unică folosință. Dacă nu ai, pungi de plastic pe mâini.

Pasul 1: Răspunde victima?

Apropie-te, prinde-o ușor de umeri și întreab-o tare: „Mă auziți? Sunteți bine?”. La un sugar, atinge-i tălpile sau brațul și strigă-l. Nu scutura un om care ar putea avea o leziune de coloană.

• Răspunde, vorbește, se mișcă: respiră și are puls. Treci la evaluarea detaliată de mai jos.
• Nu răspunde: strigă după ajutor, sună la 112 (pune telefonul pe difuzor) și verifică imediat respirația.

Pasul 2: Respiră normal?

Deschide căile aeriene: o mână pe frunte, două degete sub vârful bărbiei, înclini capul ușor pe spate și ridici bărbia. Privește pieptul, ascultă și simte aerul pe obraz cel mult 10 secunde. Respirația „normală” înseamnă mișcări regulate, liniștite ale pieptului.

• Nu respiră normal: începe imediat compresiile toracice și trimite pe cineva după un defibrilator (DEA).
• Respiră normal, dar nu răspunde: pune-l în poziția laterală de siguranță (dacă nu e traumatizat grav), sună la 112 și verifică respirația la fiecare minut.

Apelul la 112: ce spui

Apelul este gratuit, funcționează și fără cartelă sau credit, iar de pe mobil se poate apela de pe orice rețea disponibilă. Dacă nu poți vorbi (de exemplu ești ascuns), poți trimite SMS la 113 doar dacă te-ai înregistrat în prealabil pentru acest serviciu (destinat în principal persoanelor cu dizabilități de auz sau vorbire). Spune calm, în această ordine:

1. Unde: adresa exactă, bloc, scară, etaj, apartament, reper. În afara orașului: drumul, kilometrul, satul, coordonatele din telefon.
2. Ce s-a întâmplat: „un bărbat de aproximativ 60 de ani a căzut și nu respiră”, „copil de 2 ani s-a înecat cu o bucată de măr”.
3. Câte victime și în ce stare: conștient/inconștient, respiră/nu respiră, sângerează mult.
4. Pericole: foc, gaz, clădire avariată, curent electric.
5. Nu închide primul. Dispecerul poate să-ți dea instrucțiuni și poate rămâne pe fir cât faci resuscitarea.

Evaluarea completă: ABCDE

ABCDE este schema folosită de medicii de urgență din toată Europa. O parcurgi de sus în jos și nu treci la litera următoare până nu ai rezolvat cât poți problema de la litera curentă. Apoi o reiei de la început, din nou și din nou, pentru că starea omului se schimbă.

Scala AVPU pentru starea de conștiență

• A (Alert) – treaz, cu ochii deschiși, îți răspunde.
• V (Voice) – răspunde doar când îl strigi.
• P (Pain) – răspunde doar la durere (ciupit de lobul urechii, apăsare pe unghie).
• U (Unresponsive) – nu răspunde la nimic.

Orice om care este „V”, „P” sau „U” are nevoie de spital. Un om care trece de la A la V (devine somnolent, confuz) se agravează – notează ora.

Timpul de reumplere capilară

Apasă 5 secunde pe unghia degetului mare sau pe pielea de pe stern (la copii) până se albește, apoi eliberează. În mod normal culoarea revine în mai puțin de 2 secunde. Peste 2–3 secunde, la o persoană care nu e înghețată, înseamnă circulație slabă – șoc sau deshidratare.

MARCH: când ai o rană care sângerează puternic

Pentru răniții prin traumă (explozii, accidente, căderi de la înălțime, obiecte ascuțite, prăbușiri), experiența medicinei militare a arătat că cea mai frecventă cauză de moarte care poate fi evitată este sângerarea masivă a membrelor. De aceea, în trauma gravă, ordinea devine MARCH – iar sângerarea catastrofală se oprește ÎNAINTE de căile aeriene. Varianta civilă se scrie adesea <C>ABCDE sau xABCDE: întâi „x” – hemoragia exsanguinantă.

Examinarea de la cap la picioare

După ce ai stabilizat ABCDE, ia-o metodic, cu mâinile (cu mănuși), de sus în jos. Caută sânge pe mănuși după fiecare zonă palpată.

1. Capul: plăgi în păr, sânge sau lichid limpede din nas/urechi, vânătăi în jurul ochilor sau după urechi.
2. Gâtul: durere pe linia mediană a cefei (posibilă leziune de coloană), vene umflate, traheea deviată.
3. Pieptul: ambele părți se ridică la fel? Răni, zone care se mișcă invers, durere la apăsare pe coaste.
4. Abdomenul: rigid, umflat, dureros, vânătăi.
5. Bazinul: NU-l „legăna” și nu apăsa repetat; doar privește și întreabă de durere. O fractură de bazin poate sângera masiv în interior.
6. Membrele: deformări, umflături, puls, sensibilitate și mișcare în degete.
7. Spatele: rotește victima ca un buștean doar dacă e nevoie și ai ajutor.

Istoricul: SAMPLE

Dacă victima e conștientă sau sunt martori, întreabă după schema SAMPLE și notează pe hârtie:

• S – Simptome: ce doare, de când, unde.
• A – Alergii (medicamente, alimente, înțepături).
• M – Medicamente luate (în special anticoagulante, insulină, tratamente pentru inimă).
• P – Probleme medicale anterioare (inimă, diabet, epilepsie, sarcină).
• L – Last meal – ultima masă și ultima băutură.
• E – Evenimentul: ce s-a întâmplat exact.

Fișa de observație

Scrie ora și ce ai găsit. Repetă evaluarea la 5 minute la un rănit grav și la 15 minute la unul stabil. Când predai victima echipajului, fișa ta e de mare ajutor: oră garou, conștiență, puls, respirații, ce ai dat de băut sau medicamente. Dacă nu ai hârtie, scrie cu pixul pe banda adezivă lipită pe haine sau pe fruntea victimei (ora garoului – „G 14:35”).

Particularități la copii

• Copiii compensează bine pierderea de sânge sau deshidratarea... până la un punct, apoi se prăbușesc brusc. Un copil anormal de liniștit, „moale”, care nu plânge, este mai îngrijorător decât unul care țipă.
• Copiii mici au cap mare – când sunt culcați pe spate, capul se flectează și închide căile aeriene. La sugar, ține capul în poziție neutră (nu-l înclina mult pe spate); un prosop subțire sub umeri ajută.
• Frecvențele normale ale pulsului și respirației sunt mai mari decât la adult – vezi semnele vitale.
• Copilul se calmează mai ușor în brațele părintelui. Examinează-l acolo dacă se poate.

Situații speciale

Victima prinsă sub dărâmături (cutremur)

Un om prins ore întregi sub o greutate mare pe picioare sau bazin poate dezvolta „sindromul de strivire”: când greutatea e ridicată, substanțe toxice din mușchii striviți ajung brusc în sânge și pot opri inima. Dacă e posibil, lasă eliberarea pe seama echipelor ISU/SMURD, care pot pregăti perfuzii. Dacă trebuie să-l scoți singur (de exemplu pericol de prăbușire), dă-i să bea apă din abundență înainte, dacă e conștient și poate înghiți, și transportă-l cât mai repede spre spital. Nu pune garou „preventiv” fără sângerare.

Accident rutier

Nu scoate victima din mașină decât dacă există pericol imediat (foc, fum) sau trebuie să-i faci resuscitare. Nu scoate casca motociclistului decât dacă nu respiră și nu poți deschide căile aeriene altfel.

Evaluarea în practică: patru situații reale

1. Bătrânul de pe scara blocului, iarna

Cobori pe scară cu lanterna – nu e curent de două zile – și îl găsești pe vecinul de 78 de ani căzut pe palier. Pasul 0: lumină suficientă (lanterna frontală e mai bună decât telefonul, care îți ocupă o mână), nimeni nu mai urcă în fugă pe lângă voi. Pasul 1: îl strigi și îl atingi de umeri; răspunde, dar e confuz. Pasul 2: respiră normal. Apoi ABCDE: îl întrebi unde îl doare (șoldul drept – piciorul pare mai scurt și rotit în afară: posibilă fractură de col femural), îl palpezi rapid cap–picioare, îi cauți brățara medicală sau lista de medicamente din buzunar. E rece la mâini și pe piept, a stat probabil ore pe ciment – hipotermie. Nu-l ridici în picioare. Pui o pătură sub el și una peste, suni la 112, notezi ora. Confuzia poate fi de la frig, de la hipoglicemie (e diabetic?) sau de la o lovitură la cap – le notezi pe toate pentru echipaj.

2. Copilul care „a căzut de pe pat”

Copilul de 2 ani plânge imediat după ce a căzut de pe pat. Plânsul viguros imediat este, de fapt, un semn bun: căile aeriene sunt libere, respiră, are tonus. Evaluezi apoi: se mișcă la fel pe ambele părți? Te urmărește cu privirea? Are vreo umflătură mare la cap, mai ales deasupra urechii? Vomită repetat? Îl urmărești atent 24 de ore (vezi traumatismele capului). Un copil care, după cădere, nu plânge, e moale și „absent” este o urgență.

3. Accident de mașină pe un drum județean

Opriți în spatele mașinii accidentate, cu avariile pornite și vesta pe tine. Siguranța: triunghiul reflectorizant la distanță, motorul mașinii accidentate oprit dacă poți ajunge ușor la cheie, nu fumează nimeni, atenție la scurgeri de benzină. Șoferul e conștient și se plânge de gât – nu-l scoți din mașină dacă nu există pericol imediat (foc, apă, trafic necontrolat); îi spui să nu miște capul și îi ții capul cu mâinile din spate până vin echipajele. Pasagerul din dreapta nu răspunde: îi deschizi căile aeriene (ridicarea mandibulei), verifici respirația – dacă nu respiră normal, îl scoți și începi RCP.

4. Bolnavul care „nu e bine” de câteva zile

Evaluarea nu e doar pentru traumatisme. Soacra ta, bolnavă de gripă de patru zile, „nu mai e ea”: răspunde greu, respiră repede, are mâinile reci. ABCDE se aplică la fel: A – vorbește (căi libere); B – 28 de respirații pe minut (prea multe); C – puls 118, reumplere capilară lentă; D – confuză (nou!); E – febră 38,9 °C. Asta nu mai e „o gripă”; e posibil sepsis sau pneumonie. Scrii valorile pe fișă și suni la 112 cu cifrele în față.

Cum vorbești cu 112 când ești copleșit

Dispecerii sunt instruiți să conducă discuția: tu doar răspunzi. Câteva trucuri care ajută:

• Începe cu adresa, nu cu povestea. Dacă se întrerupe apelul, măcar știu unde să vină. În afara localităților: numărul kilometric, borna, intersecția, un punct de reper („după podul de peste Argeș, la stânga”).
• Spune ce vezi, nu ce crezi: „nu răspunde, respiră ca și cum ar sforăi, are buzele vinete” e mai util decât „cred că a făcut infarct”.
• Pune telefonul pe difuzor și lasă-l lângă victimă; mâinile îți trebuie pentru compresii.
• Dacă nu poți vorbi (pericol, sufocare, ai fi auzit), apelul tot contează; în România există și posibilitatea de a trimite SMS la 113 pentru persoanele cu deficiențe de auz sau vorbire care s-au înregistrat în prealabil.
• Nu închide până nu-ți spune dispecerul.

Greșeli frecvente la evaluare

• Te repezi la victimă fără să privești în jur – cablul electric căzut, gazul, peretele fisurat.
• Te oprești la prima rană vizibilă (sângele de la cap impresionează) și ratezi sângerarea mare de la coapsă, ascunsă sub pantalonul gros de iarnă. La victime îmbrăcate gros, pipăie și privește-ți mănușile după ce treci mâinile pe sub haine.
• Confunzi respirația agonică (gâfâieli rare, zgomotoase) cu respirația normală – și nu începi RCP.
• Nu reevaluezi: o victimă „verde” la început poate deveni gravă în 30 de minute (sângerare internă, umflarea creierului). Repetă ABCDE la 5–15 minute la cei gravi.
• Nu notezi nimic. Peste o oră nu mai știi când s-a pus garoul sau când și-a pierdut cunoștința.