Semnele vitale și cum le măsori

Semnele vitale sunt cifrele care îți spun cum funcționează corpul unui om: pulsul, respirația, tensiunea, temperatura, saturația în oxigen, starea de conștiență. Un singur set de cifre spune ceva; mai multe seturi, notate la ore diferite, îți arată tendința – dacă bolnavul se ameliorează sau se agravează. Asta este cea mai valoroasă informație pentru tine și pentru orice medic cu care vorbești la telefon.

Valorile normale aproximative în repaus

Valorile variază ușor între surse; folosește-le ca orientare. Febra crește pulsul (cu aproximativ 10 bătăi pentru fiecare grad) și respirația; plânsul și agitația le cresc la copii. Sportivii au adesea pulsul sub 60.

Pulsul

Unde îl găsești

• Radial (la încheietură): partea dinspre degetul mare, pe fața palmei, la 2 cm de pliul încheieturii. Pune vârful a două-trei degete (nu degetul mare – are puls propriu).
• Carotidian (la gât): în șanțul de lângă „mărul lui Adam”, de o singură parte. Nu apăsa tare și niciodată pe ambele părți deodată.
• Brahial (la sugari): pe partea interioară a brațului, între cot și umăr.
• Pedios (pe laba piciorului): pe fața de sus, între primele două oase – util la verificarea circulației după fracturi de picior.
• La sugari poți asculta și direct inima, cu urechea pe piept.

Cum îl măsori

Numără bătăile 30 de secunde și înmulțește cu 2 (sau 60 de secunde dacă e neregulat). Notează și: e regulat sau neregulat? Puternic sau slab, „filiform”? Un puls radial greu de găsit, în timp ce cel carotidian se simte, înseamnă tensiune scăzută – șoc.

Respirația

Numără respirațiile fără ca bolnavul să știe (oamenii respiră diferit când știu că sunt urmăriți) – de exemplu, ține degetele pe încheietură ca și cum ai măsura pulsul și privește pieptul. Un minut întreg la copii (respirația lor e neregulată). O ridicare + o coborâre a pieptului = o respirație.

Observă și: efortul (folosește mușchii gâtului, nări care se lărgesc, tiraj), zgomotele (șuierat, hârâit, stridor, geamăt la expir la copii), culoarea buzelor, dacă poate vorbi propoziții întregi. Frecvența respiratorie este semnul vital cel mai neglijat și unul dintre cele mai sensibile pentru agravare – o respirație rapidă e adesea primul semn de pneumonie, sepsis, șoc.

Temperatura

• Termometrul digital e cel mai practic: oral (sub limbă, gura închisă, la cel puțin 15 minute după o băutură caldă sau rece), axilar (în axila uscată, brațul lipit de corp), rectal la sugari (vârful uns cu vaselină, introdus 1–2 cm, copilul culcat pe burtă pe genunchii tăi).
• Termometrele cu infraroșu (ureche, frunte) sunt rapide, dar mai puțin precise; pot greși mult la frig.
• Termometrele cu mercur nu se mai comercializează în UE; dacă ai unul vechi și se sparge, nu aspira mercurul – adună-l cu o hârtie, pune-l într-un borcan închis și aerisește.
• Pentru hipotermie, termometrele obișnuite nu coboară suficient – evaluezi după semne.

Tensiunea arterială

Un tensiometru automat de braț (nu de încheietură – sunt mai puțin precise) este un instrument foarte util, mai ales dacă în familie sunt hipertensivi, diabetici sau vârstnici. Ține baterii de rezervă (sau un model care merge și cu USB).

1. Persoana stă jos 5 minute, liniștită, cu spatele sprijinit, picioarele pe sol, necruciate. Fără cafea, fumat sau efort cu 30 de minute înainte.
2. Brațul gol, sprijinit pe masă, la nivelul inimii.
3. Manșeta de mărimea potrivită (o manșetă prea mică dă valori fals crescute la brațe groase), cu marginea de jos la 2–3 cm deasupra cotului.
4. Nu vorbiți în timpul măsurării.
5. Fă 2 măsurători la 1–2 minute distanță și notează media.
6. Notează ora, brațul, valoarea și pulsul.

Fără tensiometru: un puls radial ușor de simțit sugerează o tensiune sistolică de aproximativ 80–90 mmHg sau mai mult – o regulă orientativă grosieră. Testul ortostatic (puls și tensiune culcat, apoi după 1–3 minute în picioare) ajută la deshidratare: o creștere a pulsului cu peste aproximativ 30 sau amețeala la ridicare arată pierdere de lichid.

Saturația în oxigen (pulsoximetrul)

• Normal: 95–100% la persoanele sănătoase, la altitudini obișnuite.
• 92–94%: de urmărit, mai ales dacă scade.
• Sub 92%: îngrijorător – evaluare medicală (la bolnavii cronici pulmonari, valoarea obișnuită poate fi mai mică – întreabă medicul care e ținta lor).
• Pentru o citire corectă: degetul cald, fără ojă, mâna nemișcată, așteaptă ca cifrele să se stabilizeze (30–60 de secunde) și verifică dacă pulsul afișat corespunde cu cel măsurat de tine.
• La copiii mici există senzori pediatrici; pulsoximetrele de adult pot fi greu de folosit pe degete mici (poți încerca pe degetul mare de la picior).

Glicemia

Glucometrul e indispensabil pentru diabetici și util pentru oricine e confuz sau inconștient (hipoglicemia se poate trata imediat). Valori orientative: pe nemâncate 70–100 mg/dl la persoane fără diabet; sub 70 mg/dl – hipoglicemie; peste aproximativ 250 mg/dl la un diabetic bolnav – verifică cetonele dacă ai teste și sună medicul. Vezi urgențele diabetului.

Alte observații care contează

• Starea de conștiență – scala AVPU (vezi evaluarea victimei).
• Pupilele – egale? reacționează la lumină (strângându-se când luminezi cu lanterna)?
• Pielea – culoare, temperatură, umiditate, reumplere capilară, pete.
• Urina – cât și ce culoare. La adult, sub aproximativ 0,5 ml/kg/oră (în jur de 35 ml pe oră la 70 kg) înseamnă prea puțin. Practic: urinează măcar la 6–8 ore, urină galben-deschis.
• Durerea – pe o scală de la 0 la 10; la copii mici, scale cu fețe zâmbitoare-triste.
• Greutatea – la copii, pentru doze; la bolnavii cronici, pentru retenția de apă (inimă) sau slăbire.

Fișa de monitorizare

Fă-ți o foaie cu coloane și completeaz-o la orele stabilite (la un bolnav grav, la fiecare oră; la un bolnav stabil, de 2–3 ori pe zi). Dacă vorbești la telefon cu un medic, citește-i cifrele în ordine.

Scorul de alarmă simplificat

Spitalele folosesc scoruri de avertizare (de exemplu NEWS2 la adulți) care adună puncte pentru fiecare semn vital anormal; un scor mare declanșează chemarea medicului. Acasă, poți folosi o regulă simplificată, inspirată de aceeași idee: numără câte dintre următoarele are un adult bolnav:

• Respirații 25 pe minut sau mai mult (sau sub 9).
• Saturație sub 92% (la cine nu are boală pulmonară cronică).
• Tensiune sistolică 100 mmHg sau mai mică.
• Puls peste 130 (sau sub 40).
• Confuzie nouă sau somnolență.
• Temperatura sub 35°C sau peste 39,1°C.

Unul singur dintre acestea înseamnă că trebuie să cauți sfat medical azi. Două sau mai multe – sau confuzia nouă singură – înseamnă că bolnavul are nevoie de spital acum. Este o regulă de bun-simț pentru nespecialiști, nu un scor medical validat; în orice dubiu, sună la 112.

Exersează acum

Situații practice

Cum arată o fișă completată, la un bolnav care se agravează

Nicio valoare luată izolat nu pare dramatică, dar tendința este clară: pulsul și respirația cresc, tensiunea și saturația scad, apare confuzia și urina se oprește. Asta e tabloul unui sepsis care se instalează. Fără fișă, ai fi spus „are febră, e normal să fie obosit”. Cu fișa, știi că trebuie să ajungă la spital în seara asta.

Tensiometrul care arată valori ciudate

Tensiometrul automat arată 190/110 la soția ta, care se simte bine. Înainte să te sperii: a stat liniștită 5 minute? Manșeta are mărimea potrivită (o manșetă prea mică dă valori fals mari la brațe groase)? Brațul era sprijinit la nivelul inimii? Nu vorbea? Repetă de 2–3 ori la 1–2 minute și notează media. Dacă rămâne foarte mare și apar durere de cap severă, tulburări de vedere, durere în piept, slăbiciune pe o parte – urgență.

Pulsoximetrul la copilul care tușește

Pulsoximetrele pentru adulți dau des valori greșite la copiii mici (degetul e prea mic, copilul se mișcă). Dacă cifra pare proastă, dar copilul e roz, se joacă și respiră liniștit, crede copilul, nu aparatul; dacă cifra pare bună, dar copilul respiră repede, cu tiraj, crede tot copilul. Folosește aparatul ca informație în plus, nu ca singură decizie.

Ce aparate să ai și cât costă

Prețurile sunt orientative. Toate aparatele cu baterii au nevoie de baterii de rezervă, verificate la 6 luni, păstrate separat.

Valorile familiei tale, în zile bune

Cel mai util lucru pe care îl poți face azi: măsoară fiecare membru al familiei în repaus și scrie valorile pe fișa medicală. „Normalul” fiecăruia diferă – un sportiv poate avea pulsul 50, o persoană cu hipertensiune tratată poate avea tensiunea obișnuită 140. Când cineva se îmbolnăvește, compari cu valorile lui, nu cu un tabel.

Semnele vitale la copii: ce e diferit

• Pulsul la sugari se ia la braț (pe fața interioară, între cot și umăr) sau se ascultă la inimă – la gât e greu de găsit.
• Respirația se numără la burtă, un minut întreg, cu copilul liniștit (pragurile OMS pentru respirația rapidă sunt în febra și infecțiile respiratorii).
• Reumplerea capilară: apeși 5 secunde pe stern sau pe talpă, apoi eliberezi; culoarea trebuie să revină în cel mult 2 secunde. O reumplere lentă la un copil cald înseamnă deshidratare sau șoc.
• Temperatura la sugarii sub 4 săptămâni se măsoară la axilă cu termometrul digital (așa recomandă ghidul britanic NICE); la copiii mai mari se pot folosi și termometrele în ureche (timpanice), corect poziționate.
• Tensiunea la copii se măsoară rar acasă (manșete speciale, valori diferite) – nu e necesară.
• Comportamentul este cel mai important „semn vital” la copil: se joacă, zâmbește, te urmărește cu privirea, plânge viguros? Sau e moale, absent, greu de trezit, plânge slab, gemând?

Glicemia: valori și decizii practice

Țintele exacte sunt stabilite de diabetolog pentru fiecare pacient; tabelul e orientativ.

Greșeli frecvente la măsurare

• Pulsul luat cu degetul mare (are puls propriu) – folosește arătătorul și mijlociul.
• Respirațiile numărate când omul știe că le numeri – le schimbă fără să vrea; prefă-te că iei pulsul.
• Termometrul citit prea devreme sau după o băutură caldă.
• Tensiunea măsurată imediat după efort, pe brațul cu perfuzie sau peste haine groase.
• Valori notate fără oră – fără oră nu vezi tendința.