Resuscitarea (RCP) la adult, copil și sugar; folosirea defibrilatorului (DEA)

Când inima se oprește, creierul începe să moară în 3–5 minute. Ambulanța ajunge rareori atât de repede, iar în dezastre poate să nu ajungă deloc. Singurul lucru care ține creierul în viață până atunci sunt compresiile tale toracice. Fiecare minut fără resuscitare scade șansele de supraviețuire cu aproximativ 7–10%. Un om căruia i se face imediat RCP și i se aplică un defibrilator în primele minute are de câteva ori mai multe șanse să trăiască.

Când începi resuscitarea

Victima nu răspunde și nu respiră normal (nu respiră deloc sau are doar gâfâieli rare – respirații agonice). Nu mai căuta pulsul: și profesioniștii greșesc la verificarea pulsului. Sună la 112 pe difuzor și începe.

RCP la adult (și adolescent cu aspect de adult)

1. Așază victima pe spate, pe o suprafață tare (podea, nu pat moale). Dacă e în pat, trage-o pe jos.
2. Îngenunchează lângă pieptul ei. Pune podul palmei în centrul pieptului (jumătatea de jos a sternului, cam pe linia mameloanelor), cealaltă palmă deasupra, degetele întrepătrunse și ridicate de pe coaste.
3. Brațele drepte, umerii exact deasupra mâinilor. Apasă folosind greutatea corpului, nu forța brațelor.
4. Adâncimea: 5–6 cm. Ritmul: 100–120 pe minut (ritmul melodiei „Stayin' Alive” sau al multor manele și hore rapide).
5. Lasă pieptul să revină complet după fiecare apăsare, dar fără să ridici mâinile.
6. Dacă ești instruit și dispus: după 30 de compresii, 2 respirații gură la gură (înclini capul, ridici bărbia, ciupești nasul, suflii 1 secundă până se ridică pieptul). Pauza pentru respirații: sub 10 secunde.
7. Dacă nu ești instruit sau nu vrei să faci respirații: compresii continue, fără pauză. Dispecerul 112 te va ghida.
8. Continuă până: își revine (se mișcă, deschide ochii, respiră normal), ajunge ajutorul, ți se cere de DEA să te oprești, sau nu mai poți fizic.

RCP la copil (de la 1 an până la pubertate) și sugar (sub 1 an)

La copii, oprirea inimii vine de obicei după o problemă de respirație (sufocare, înec, infecție respiratorie severă), nu din inimă. De aceea oxigenul din respirațiile salvatoare contează mult mai mult decât la adult. Ghidurile ERC 2025 pentru salvatori laici păstrează secvența: 5 respirații salvatoare inițiale, apoi 15 compresii la 2 respirații. Dacă nu poți sau nu știi să faci respirații, fă măcar compresii – e mult mai bine decât nimic. Dacă ai învățat la curs doar schema adultului 30:2, folosește-o și la copil: important e să faci ceva.

Defibrilatorul automat extern (DEA)

Un DEA este un aparat cât o geantă mică, care analizează singur ritmul inimii și dă un șoc electric doar dacă e nevoie. Nu poți da din greșeală un șoc unui om care nu are nevoie – aparatul nu te lasă. În România, DEA-uri se găsesc tot mai des în mall-uri, gări, aeroporturi, săli de sport, instituții, unele farmacii și stații de metrou; există aplicații și hărți publice cu locațiile lor. Dispecerul 112 îți poate spune unde e cel mai apropiat.

1. Pornește aparatul (buton sau deschiderea capacului). De acum urmezi vocea lui.
2. Dezgolește pieptul. Șterge-l dacă e ud, rade rapid dacă e păros (trusa DEA are de obicei un aparat de ras).
3. Lipește electrozii exact ca în desenul de pe ei: unul sub clavicula dreaptă, celălalt pe partea stângă, sub axilă.
4. Nimeni nu atinge victima cât timp aparatul analizează.
5. Dacă spune „Șoc recomandat”: strigă „Toată lumea la o parte!”, verifică vizual și apasă butonul (unele aparate dau singure șocul).
6. Imediat după șoc (sau dacă spune „Șoc nerecomandat”): reia compresiile. Aparatul reanalizează la 2 minute. Nu dezlipi electrozii.

DEA la copii

DEA se poate folosi la orice vârstă, inclusiv la sugari. Dacă aparatul are electrozi sau buton pentru copii, folosește-i. Dacă nu are, folosește electrozii de adult – e mai bine decât nimic. La un copil mic, electrozii se pun de obicei unul în față, pe centrul sau ușor la stânga pieptului, și unul pe spate, între omoplați, ca să nu se atingă.

Situații speciale cu DEA

• Apă: scoate victima din apă, șterge pieptul. O suprafață umedă sub ea nu e o problemă majoră, dar nu într-o baltă.
• Stimulator cardiac (o umflătură sub claviculă): lipește electrodul la câțiva centimetri lateral de el.
• Plasturi cu medicamente pe piept: dezlipește-i și șterge pielea.
• Bijuterii: nu e nevoie să le scoți, doar să nu fie sub electrod.

După ce își revine

Dacă începe să respire normal, se mișcă sau tușește: oprește compresiile, pune-l în poziție laterală de siguranță, nu-l lăsa singur, verifică respirația continuu. Lasă electrozii DEA lipiți și aparatul pornit – inima se poate opri din nou.

Când te oprești (în lipsa echipajelor)

În timp normal, nu te oprești până nu preia echipajul medical. În dezastru, fără nicio perspectivă de ajutor, trebuie să știi și această realitate dură: resuscitarea doar cu mâinile, fără defibrilator și fără spital, aduce înapoi foarte puțini oameni după 20–30 de minute. Excepțiile importante, la care merită să insiști mult mai mult, sunt hipotermia (omul înghețat), înecul în apă rece, electrocutarea, intoxicațiile și copiii. Nu începe resuscitarea dacă există semne evidente de moarte de mai mult timp: rigiditate, pete violacee în părțile declive ale corpului, leziuni incompatibile cu viața. Într-o situație cu mai multe victime, o persoană în stop cardiac primește ultima prioritate (vezi triajul) – e o regulă grea, dar salvează mai mulți oameni.

Riscurile pentru tine

Riscul de a lua o boală prin respirația gură la gură este foarte mic. În perioade de epidemie respiratorie (de exemplu pandemie), la un adult necunoscut poți face doar compresii și pui o cârpă sau o mască peste gura și nasul victimei. La copilul tău sau la un membru al familiei, fă și respirații. O mască de buzunar pentru RCP (cu valvă unidirecțională) costă puțin și merită pusă în fiecare trusă.

Exersează acasă

Un manechin de exercițiu e scump, dar poți exersa ritmul pe o pernă tare cu metronom pe telefon la 110 bătăi pe minut. Cântărește-ți forța pe un cântar de baie: o compresie de 5–6 cm la adult înseamnă în jur de 40–50 kg de apăsare. Exersează și cu partenerul secvența „răspunde? – respiră? – 112 – 30 compresii – 2 respirații”.

Situații practice de resuscitare

Bunicul cade în bucătărie, iarna, într-o casă la țară

Bunicul se prăbușește lângă sobă. Nu răspunde și respiră ciudat, rar, cu gâfâieli. Asta este stop cardiac până la proba contrarie – gâfâielile (respirația agonică) apar frecvent în primele minute și nu sunt respirație normală. Ce faci:

1. Strigi după ajutor și suni la 112 pe difuzor. Spui „om căzut, nu răspunde, nu respiră normal”.
2. Îl tragi de lângă sobă pe podea, în mijlocul camerei (spațiu pentru tine și siguranță față de foc).
3. Începi compresiile imediat: 100–120 pe minut, 5–6 cm adâncime, lași pieptul să revină complet.
4. Dacă ești instruit și dispus, la fiecare 30 de compresii dai 2 respirații; dacă nu, compresii continue.
5. Dacă mai e cineva în casă, vă schimbați la fiecare 2 minute – la schimb, pierdeți cât mai puțin timp.
6. Continui până vine echipajul, până respiră normal sau până nu mai poți fizic.

Ce nu faci: nu încerci să-i dai apă, nu-l zgâlțâi, nu-l ridici în pat, nu pierzi minute căutând pulsul. Orice minut fără compresii scade șansele.

Sugarul găsit nemișcat în pătuț

Situația cea mai cumplită pentru un părinte. Dacă nu respiră normal: îl iei pe o suprafață tare (masa, podeaua), deschizi căile aeriene cu capul în poziție neutră (nu dat pe spate ca la adult), dai 5 respirații inițiale acoperind cu gura nasul și gura lui, apoi 15 compresii cu două degete sau cu cele două police (tehnica „mâinilor care cuprind pieptul”), adâncime aproximativ o treime din grosimea pieptului (cam 4 cm), apoi 2 respirații, 15 compresii și tot așa. Suni la 112 pe difuzor cât faci asta; dacă ești singur fără telefon la îndemână, faci 1 minut de RCP și apoi îl iei în brațe cu tine la telefon.

Stop cardiac în apartament, la etajul 10, fără lift

Echipajul va avea nevoie de minute în plus să urce. Trimite pe cineva jos să țină ușa blocului deschisă și să-i conducă; aprinde lumina pe scară dacă e curent; eliberează holul de pantofi și biciclete. Spune-i dispecerului etajul și dacă liftul merge – echipajul își va organiza transportul.

Resuscitarea în condiții de criză

Unde găsești un defibrilator

Defibrilatoarele publice (DEA) se găsesc tot mai des în mall-uri, gări, aeroporturi, săli de sport, stadioane, unele farmacii, primării și benzinării, iar în multe orașe sunt marcate cu un semn verde cu o inimă și un fulger. Dispecerul 112 poate ști unde e cel mai apropiat DEA. Află din timp unde sunt cele din cartierul tău și de pe drumul spre serviciu și grădiniță; trimite pe cineva după el imediat ce începi compresiile. Un DEA nu poate face rău: dă șoc doar dacă detectează un ritm care îl cere.

Greșeli frecvente la RCP

• Compresii prea superficiale și prea rapide. Lumea apasă cu frică. La adult, 5–6 cm înseamnă mult – vei simți uneori coastele cedând; e de așteptat și nu e un motiv să te oprești.
• Mâinile pe burtă sau prea sus. Centrul pieptului, jumătatea inferioară a sternului.
• Coatele îndoite. Brațele drepte, umerii deasupra mâinilor, apeși cu greutatea corpului, nu cu mușchii brațelor.
• Pauze lungi pentru verificări, respirații chinuite sau discuții. Respirațiile nu trebuie să dureze mai mult de 10 secunde în total.
• Respirații prea puternice. Suflă doar cât să se ridice pieptul vizibil – aerul în plus intră în stomac și provoacă vărsături.
• Oprirea prea devreme pentru că „nu are rost”. Mulți supraviețuitori au primit RCP zeci de minute.