Convulsii, astm și urgențele diabetului

Aceste trei situații au ceva în comun: sunt boli pe care familia le cunoaște adesea dinainte (epilepsie, astm, diabet), iar o criză se poate rezolva acasă cu ce trebuie și cu ce știi. În criză, problema devine lipsa medicamentelor – și o boală bine controlată se poate transforma într-o urgență vitală.

Convulsiile

O criză convulsivă tipică: omul cade brusc, corpul se înțepenește, apoi apar zvâcniri ritmice ale membrelor, poate să-și muște limba, să facă spumă la gură, să se urineze pe el. Durează de obicei 1–3 minute. După criză urmează o perioadă de somnolență și confuzie („faza postcritică”).

Ce faci în timpul crizei

1. Uită-te la ceas – durata e cea mai importantă informație.
2. Îndepărtează obiectele periculoase, pune ceva moale sub cap (o haină împăturită). Desfă gulerul, cravata.
3. Nu-l ține imobilizat cu forța, nu-i băga nimic în gură (nici lingură, nici degete – nu-și „înghite limba”; poți rupe dinți sau poți fi mușcat).
4. Nu-i da apă sau medicamente pe gură în timpul crizei.
5. Când se opresc zvâcniturile: poziție laterală de siguranță, verifică respirația, rămâi cu el, vorbește-i calm până își revine complet.

Sună la 112 dacă

• Criza durează mai mult de 5 minute sau crizele se repetă fără ca omul să-și revină între ele (status epilepticus – urgență vitală).
• Este prima criză din viață.
• Nu respiră normal după criză sau nu își revine în aproximativ 10–15 minute.
• S-a rănit (lovitură la cap), criza a avut loc în apă, e însărcinată, are diabet.

Persoanele cunoscute cu epilepsie au adesea un medicament de urgență prescris de neurolog (de exemplu administrat în gură, pe mucoasa obrazului, sau rectal). Familia trebuie să știe când și cum se dă, conform planului scris al medicului.

Convulsiile febrile la copii

Apar la aproximativ 2–5% dintre copiii între 6 luni și 5 ani, în timpul unei febre (adesea la începutul ei). Sunt înspăimântătoare pentru părinți, dar de obicei nu lasă urmări. Ce faci: la fel ca mai sus – protejezi, cronometrezi, poziție laterală după criză. Nu băga copilul în apă rece în timpul crizei. După criză, dezbracă-l de hainele în plus și dă-i antitermic (în doza pentru greutatea lui, conform prospectului sau pediatrului) când e treaz și poate înghiți. Antitermicele nu previn convulsiile febrile, dar îl fac să se simtă mai bine. Prima convulsie febrilă trebuie văzută de medic, pentru a exclude o infecție gravă (meningita). Urgență: criză peste 5 minute, copil sub 6 luni sau peste 5 ani, criză doar pe o parte a corpului, mai multe crize în aceeași zi, copil care nu-și revine, gât înțepenit, pete pe piele care nu dispar la apăsare.

Alte cauze de convulsii

Hipoglicemia (verifică glicemia la diabetici!), traumatismele craniene, intoxicațiile, sevrajul la alcool, șocul termic, eclampsia (sarcină avansată sau după naștere: tensiune mare, umflături, durere de cap – urgență absolută).

Astmul

În criza de astm, căile aeriene mici se îngustează: dispnee, tuse, respirație șuierătoare (wheezing), senzație de piept strâns. Fumul de la incendii și sobe, praful după cutremur, frigul, infecțiile respiratorii, stresul și mucegaiul după inundații declanșează crize.

Semne de criză severă

• Nu poate termina o propoziție dintr-o suflare; copilul nu mai poate vorbi sau mânca.
• Stă aplecat în față, sprijinit pe brațe, folosește mușchii gâtului.
• Respirație foarte rapidă, nări care se lărgesc, tiraj (pielea dintre coaste și de deasupra sternului se trage la inspir).
• Buze vinete, somnolență, epuizare.
• Pieptul „tăcut” – șuieratul dispare pentru că aerul aproape nu mai circulă: semn foarte grav.
• Inhalatorul de urgență nu ajută sau ajută doar pentru puțin timp.

Ce faci

1. Așază-l șezând, ușor aplecat în față, liniștit. Îndepărtează-l de fum, praf, frig.
2. Inhalatorul de urgență (cu efect rapid, de obicei salbutamol, „albastru”) cum e prescris în planul de acțiune pentru astm; cu camera de inhalare (spacer) e mult mai eficient – mai ales la copii. Un puf o dată, scuturat înainte, câteva respirații din cameră pentru fiecare puf.
3. Dacă nu are plan scris și criza e severă, schema folosită frecvent de serviciile de urgență pentru adulți este de un puf la 30–60 de secunde, până la 10 pufuri; repetabil după 10–20 de minute dacă nu se ameliorează. Copiii: conform planului de acțiune dat de pediatru.
4. Sună la 112 dacă: criza e severă, nu se ameliorează după inhalator, buzele se învinețesc, e epuizat sau somnolent.
5. Dacă respirația devine dificilă împreună cu umflarea feței, urticarie după un alergen – gândește-te la anafilaxie și dă adrenalină dacă există.

Pregătire: fiecare astmatic are un plan scris de acțiune de la medic; 2 inhalatoare de urgență valabile (unul acasă, unul la el) și rezervă pentru 1–3 luni din tratamentul de fond (inhalatoarele de control, cu corticoid, care se iau zilnic chiar și când e bine). Purificatorul de aer cu baterie sau o mască FFP2 ajută la fum și praf.

Diabetul

Hipoglicemia (zahărul scăzut) – cea mai frecventă urgență

Apare la diabeticii tratați cu insulină sau cu anumite pastile, când au mâncat prea puțin, au făcut efort sau au luat prea mult medicament. În crize, cu mese neregulate și efort mare, devine mai frecventă. Glicemia sub aproximativ 70 mg/dl.

Semne (apar repede, în minute): transpirații, tremurături, paloare, foame, palpitații, nervozitate, apoi confuzie, comportament ciudat (poate părea beat), vorbire neclară, somnolență, convulsii, comă.

1. Dacă e conștient și poate înghiți: dă-i zahăr rapid – aproximativ 15–20 g de glucoză la adult: tablete de glucoză (cea mai bună variantă), 3–4 lingurițe de zahăr dizolvate în apă, aproximativ 150–200 ml de suc de fructe sau băutură îndulcită (nu „zero/light”), câteva bomboane care se mestecă. Ciocolata acționează mai lent (grăsimea întârzie absorbția).
2. La copil: zahăr rapid, în cantitate mai mică; urmează planul de la diabetolog. Dacă un copil nu acceptă gelul, ghidurile 2025 menționează și zahărul obișnuit pus sub limbă.
3. Verifică glicemia după 15 minute (dacă are aparat). Dacă tot e scăzută sau simptomele persistă – repetă.
4. Când își revine, dă-i o gustare cu carbohidrați lenți (pâine, biscuiți, un fruct, o masă).
5. Dacă e inconștient sau nu poate înghiți în siguranță: NU-i turna nimic în gură. Poziție laterală, 112. Dacă familia are glucagon (prescris de medic – injectabil sau spray nazal), administrează-l conform instrucțiunilor.

Hiperglicemia și cetoacidoza (zahărul foarte crescut)

Se instalează în ore sau zile, mai ales când insulina lipsește (pierdută, stricată de căldură, terminată), sau în timpul unei infecții. Semne: sete enormă, urinări foarte dese, gură uscată, oboseală, apoi greață, vărsături, dureri abdominale, respirație adâncă și rapidă, miros de fructe sau acetonă în respirație, somnolență, comă. La diabeticul cu tip 1, cetoacidoza poate fi mortală în 1–2 zile.

• Lichide fără zahăr din abundență (dacă e conștient).
• Nu opri insulina la un diabetic de tip 1, chiar dacă nu mănâncă – are nevoie de insulină bazală. Urmează „regulile zilelor de boală” de la diabetolog.
• Vărsăturile, respirația rapidă, somnolența la un diabetic = spital urgent.

Insulina fără curent

Insulina nedeschisă se păstrează în frigider (2–8°C). Flaconul sau stiloul în uz rezistă de obicei aproximativ 4 săptămâni la temperatura camerei (sub 25–30°C, după produs – citește prospectul). Nu o lăsa să înghețe și nu o lăsa la soare sau în mașina încinsă. Fără frigider vara: vas de lut cu apă (răcire prin evaporare), pivniță, genți speciale de răcire prin evaporare pentru insulină, termos cu apă rece schimbată. Insulina tulbure (la cele care trebuie să fie limpezi), cu flocoane sau decolorată – nu se mai folosește.

Situații practice

Copilul cu febră care începe să tremure ciudat

Băiatul de 2 ani are febră de 39 °C de câteva ore. Brusc devine țeapăn, apoi tremură ritmic din tot corpul, privirea e fixă, buzele vinete. Este probabil o convulsie febrilă – frecventă între 6 luni și 5 ani și de obicei fără urmări. Ce faci: îl pui pe podea sau pe pat, pe o parte, departe de obiecte tari, nu-i bagi nimic în gură, nu-l ții strâns, te uiți la ceas. Majoritatea se opresc singure în 1–3 minute. Suni la 112 dacă e prima convulsie, dacă durează peste 5 minute, dacă se repetă, dacă nu își revine complet sau respiră greu după. După criză: poziție laterală, dezbrăcat ușor, antitermic după ce e complet treaz (dozat de medic după greutate). Nu-l bagi în apă rece.

Criza de astm în timpul incendiului de vegetație

Fumul de la incendiile de vegetație din jurul satului declanșează criza fiicei de 9 ani, cunoscută cu astm. Respiră repede, tușește, vorbește doar în cuvinte scurte. Ce faci: o așezi în față, aplecată ușor înainte, cu mâinile pe genunchi; îi dai inhalatorul de salvare prin camera de inhalare (spacer), exact după planul de acțiune scris de medic; o ții într-o cameră cu ferestrele închise, departe de fum. Dacă nu se ameliorează după dozele din plan, buzele se învinețesc, nu mai poate vorbi sau devine somnolentă – 112. Cât așteptați, continuați inhalatorul după planul medicului.

Diabeticul confuz, în timpul unei evacuări

Vecinul cu diabet tratat cu insulină a sărit masa în timpul evacuării. E transpirat, tremură, agresiv, vorbește fără sens. Poate părea beat. Gândește-te la hipoglicemie: dacă poate înghiți, îi dai zahăr rapid (15–20 g la adult: tablete de glucoză, 3–4 lingurițe de zahăr în apă, suc dulce). Ghidurile ERC 2025 recomandă tablete de glucoză sau dextroză de 15–20 g pentru omul treaz care poate înghiți. După 15 minute, dacă nu-și revine, mai dai o dată. Când își revine, mănâncă ceva consistent (pâine, biscuiți). Dacă e inconștient – nimic pe gură, poziție laterală, 112.

Insulina fără frigider, vara

Fără curent zile întregi: insulina deschisă (în uz) rezistă de obicei 4 săptămâni la temperatura camerei (în general sub 25–30 °C, după produs – citește prospectul). Rezervele nedeschise se țin la cel mai răcoros loc: un vas de lut umezit, o pivniță, o geantă frigorifică cu apă rece schimbată, săculeții de răcire prin evaporare. Nu le îngheța niciodată și nu le lăsa în mașină la soare. Insulina tulbure sau cu fulgi (cele care trebuie să fie limpezi) se aruncă.

Greșeli frecvente

Ce notezi după o criză (convulsie, astm, hipoglicemie)

Medicul va vrea să știe: ora la care a început și cât a durat; ce ai văzut exact (o parte a corpului sau tot corpul, ochii, culoarea buzelor); ce a făcut înainte (febră, masă sărită, efort, fum, alergen); ce medicamente ai dat și la ce oră; cum și-a revenit. Dacă poți, filmează scurt o convulsie cu telefonul – pentru neurolog, un film de 30 de secunde valorează cât o pagină de descriere.

Copilul cu epilepsie, astm sau diabet: planul scris

Pentru un copil cu o boală cronică, cea mai bună pregătire pentru criză este un plan scris de medicul lui, pe o singură pagină, în mai multe copii: în trusa de casă, în rucsacul de evacuare, la educatoare sau învățătoare, la bunici.

Lângă plan: lista medicamentelor cu numele exact, greutatea copilului la ultima cântărire, alergiile, numărul medicului.

Medicamentele în frig și în căldură

• Insulina nu se congelează: iarna, în casă fără căldură sau în mașină, o ții în buzunarul interior al hainei sau într-o geantă izolată, nu lângă geam și nu direct pe sobă. Insulina înghețată nu se mai folosește.
• Vara, insulina, autoinjectoarele și inhalatoarele nu stau în torpedo sau la soare; geantă izotermă, pivniță, vas de lut cu apă.
• Inhalatoarele reci pot da mai puțin medicament: le încălzești în mână înainte.
• Medicamentele de urgență pentru convulsii se țin la temperatura scrisă pe ambalaj; verifici data la fiecare 6 luni.

Rezerva pentru criză, discutată cu medicul