Asigurările de sănătate și de viață: CNAS, cardul european, călătorie, viață

Sănătatea familiei într-o criză depinde, în primul rând, de acces la îngrijire. Iar accesul depinde, în România, de calitatea de asigurat în sistemul public, de câteva documente și, uneori, de o asigurare privată. Acest capitol îți arată cum îți verifici statutul, ce faci dacă îl pierzi (de exemplu, după concediere), ce te acoperă în străinătate și cum alegi o asigurare de viață care să protejeze copiii.

Asigurarea publică de sănătate (CNAS)

Sistemul public e administrat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) prin casele județene (CAS). Ești asigurat dacă plătești contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) – de regulă reținută din salariu – sau dacă te încadrezi într-o categorie asigurată fără plata contribuției, prevăzută de lege.

• Copiii sunt asigurați fără plata contribuției până la 18 ani (și, în anumite condiții, tinerii până la 26 de ani, dacă sunt elevi sau studenți fără venituri) – verifică regulile actuale.
• Soțul/soția fără venituri poate fi coasigurat(ă) al soțului asigurat, în condițiile legii (regulile s-au modificat în ultimii ani – verifică).
• Șomerii care primesc indemnizație de șomaj sunt asigurați; contribuția se plătește din bugetul asigurărilor de șomaj.
• Persoanele fără venituri pot plăti contribuția voluntar, la ANAF, pentru a fi asigurate.
• Urgențele medico-chirurgicale se tratează oricum, și pentru neasigurați; pentru restul serviciilor, neasigurații au acces doar la un pachet minimal.

Cardul de sănătate și cartea electronică de identitate

Până de curând, cardul național de sănătate era instrumentul de confirmare a serviciilor medicale. Odată cu introducerea cărții electronice de identitate (CEI), CNAS a început trecerea spre folosirea CEI în locul cardului. În toamna lui 2026, CNAS a anunțat că prezentarea cardului nu e obligatorie pentru validarea serviciilor (pentru noiembrie 2026, de exemplu), iar furnizorii pot folosi fie cardul, fie CEI. Regulile se schimbă în această perioadă de tranziție – verifică varianta actuală la medicul de familie sau pe site-ul CNAS.

Practic, într-o criză:

• ține cardul de sănătate (dacă îl ai) și CEI în portofel;
• dacă ai pierdut cardul, nu ești neasigurat: calitatea de asigurat e în baza de date. Cere un card nou/duplicat la CAS sau informează-te despre identificarea cu CEI;
• în blackout sau pană a sistemului informatic, serviciile se pot acorda „offline”, cu validare ulterioară; CNAS a emis astfel de reguli în trecut.

Medicul de familie și rețetele în criză

• Știi la ce medic de familie e înscris fiecare membru al familiei (numele, adresa, telefonul). Scrie-l în fișa familiei.
• Dacă vă mutați temporar (evacuare, locuință distrusă), vă puteți transfera la alt medic de familie; cere informații la noul medic.
• Rețetele pentru boli cronice: păstrează copii și lista exactă a medicamentelor (denumire comercială și substanță, concentrație). Detalii despre stocuri: Medicamente și farmacia casei.
• Concediile medicale pentru îngrijirea copilului bolnav: vezi Munca în criză.

Cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS)

Cardul european (EHIC) dovedește că ești asigurat în România și îți dă acces la îngrijirile medicale necesare în timpul unei șederi temporare în alt stat din UE, Spațiul Economic European, Elveția și Regatul Unit (în condițiile acordurilor), în aceleași condiții ca asigurații din statul respectiv.

• Cum îl obții: online, gratuit, pe portalul CNAS dedicat cardului european, cu actul de identitate și dovada calității de asigurat încărcate, sau la CAS. Cere-l cu cel puțin două săptămâni înainte de plecare.
• Valabilitate: de regulă 2 ani (conform informărilor din 2026; verifică).
• Fiecare membru al familiei are cardul lui, inclusiv copiii.
• Dacă pleci urgent și nu ai card, poți cere la CAS un certificat provizoriu de înlocuire, care ține locul cardului pe o perioadă scurtă.

Ce NU acoperă cardul european

• tratamentele planificate în altă țară (acestea au procedură separată, cu formular S2 și aprobarea casei);
• repatrierea medicală, salvamontul, transportul cu elicopterul;
• clinicile private fără contract cu sistemul public din țara respectivă;
• coplățile din statul respectiv (în unele state plătești pe loc și ceri rambursarea; păstrează chitanțele).

De aceea, pentru orice plecare, mai ales cu copii, completează cardul cu o asigurare de călătorie privată.

Asigurarea de călătorie (storno, medicală, evacuare)

O asigurare medicală de călătorie acoperă, în limitele poliței, costurile medicale în străinătate, repatrierea și, uneori, bagajele și anularea călătoriei. Pentru situații de criză, citește cu atenție:

• Excluderile de război și tulburări civile: majoritatea polițelor nu acoperă evenimentele din țări aflate în război sau în zonele pentru care MAE a emis alertă de călătorie.
• Pandemiile: după 2020, unele polițe acoperă bolile infecțioase, altele le exclud.
• Bolile preexistente și sarcina: pot fi excluse sau limitate.
• Durata maximă a unei călătorii: multe polițe anuale acoperă călătorii de maximum 30–90 de zile fiecare. Dacă pleci pe termen lung (refugiu), îți trebuie altă soluție – de regulă, înscrierea în sistemul de sănătate din țara gazdă.

Asigurarea de viață

Pentru o familie cu copii mici, asigurarea de viață are un singur scop principal: dacă un părinte moare sau devine invalid, copiii și celălalt părinte să aibă bani suficienți pentru câțiva ani. Nu e o investiție, e o protecție.

Tipuri, pe scurt

Cât să asiguri

O regulă practică folosită de mulți consultanți: o sumă care să acopere câțiva ani de venituri ale persoanei asigurate (de exemplu, 3–5 ani), plus soldul creditelor. Nu e o regulă oficială, e un punct de plecare pentru discuție. Asigurați-vă amândoi părinții: și părintele care stă acasă cu copiii are o „valoare economică” mare (îngrijire, gospodărie).

Ce verifici în poliță

Dacă îți pierzi locul de muncă

Concedierea poate aduce și pierderea asigurării de sănătate. Ce faci:

1. Înregistrează-te la agenția de ocupare (AJOFM) pentru indemnizația de șomaj, dacă ai dreptul – pe perioada indemnizației ești asigurat.
2. Verifică dacă poți fi coasigurat al partenerului.
3. Dacă nu, plătește contribuția voluntar, mai ales dacă ai boli cronice sau copii mici de îngrijit.
4. Copiii rămân asigurați oricum.

Mai multe despre primele 30 de zile după pierderea locului de muncă, în cartea Colaps economic, comunitate și securitate.

Lista de verificare

Greșeli frecvente

• Pleci în străinătate fără card european și fără asigurare de călătorie.
• Crezi că asigurarea de călătorie te acoperă și într-o țară în război.
• Asigurarea de viață are beneficiari vechi.
• Nu știi că ai pierdut calitatea de asigurat după încheierea unui contract de muncă.
• Nu ai nicăieri lista tratamentelor cronice, iar medicul din alt oraș nu are acces la istoricul tău.

Variante pe buget

• Mic: asigurare publică verificată, carduri europene pentru toți (gratuite), asigurare de călătorie doar pentru plecări.
• Mediu: plus asigurare de viață pe termen pentru ambii părinți.
• Mare: plus asigurare privată de sănătate sau abonament la o clinică, asigurare de boli grave, asigurare anuală de călătorie cu limite mari.

Sarcina și nașterea în timpul unei crize: actele

Dacă în familie e o sarcină, adaugă în mapa de evacuare: dosarul de sarcină (analize, ecografii, scrisori medicale), grupa sanguină și Rh-ul mamei, datele medicului care urmărește sarcina și ale maternității alese, actul de identitate și dovada de asigurat. Dacă nașterea are loc în altă localitate sau în altă țară (de exemplu, în timpul unei evacuări), înregistrarea nașterii se face la starea civilă din localitatea unde a avut loc nașterea, respectiv la autoritățile străine și apoi prin transcriere în România (vezi actele copiilor). Păstrează certificatul medical constatator al nașterii: fără el, înregistrarea se complică. Concediile de maternitate și pentru creșterea copilului se cer pe baza documentelor medicale și a certificatului de naștere; întreabă angajatorul și agenția pentru plăți și inspecție socială din județ.