Prins sub dărâmături: cum supraviețuiești și cum semnalezi

E scenariul de care toată lumea se teme. Dar istoria cutremurelor arată un lucru încurajator: mulți oameni prinși sub dărâmături supraviețuiesc. În 1977, în București, oameni au fost scoși vii după zile întregi; ultimul supraviețuitor cunoscut a fost găsit după aproximativ 11 zile. În Turcia, în 2023, au fost salvați oameni și după 10–15 zile. Ce faci tu sub dărâmături contează: îți păstrezi forța, aerul, apa și te faci auzit.

Primele minute: evaluezi și te stabilizezi

1. Nu intra în panică și nu te zbate. Mișcările bruște pot deplasa dărâmăturile și pot ridica praf. Respiră încet, pe nas.
2. Acoperă-ți nasul și gura cu o haină, un fular, o mască, ca să nu inhalezi praful (de beton, de var, de azbest în clădirile vechi).
3. Verifică-ți corpul: ce poți mișca, unde sângerezi. Oprește sângerarea apăsând pe rană.
4. Aprinde lanterna sau telefonul (dacă ai). Nu aprinde brichete sau chibrituri: poate exista gaz.
5. Evaluează spațiul: ai aer? ai loc să te miști puțin? Nu încerca să muți elemente mari deasupra ta (poți dărâma restul).

Cum semnalezi

DSU recomandă ca persoana prinsă să bată, la intervale, cu un obiect dur în partea cea mai solidă a structurii, ca salvatorii să o poată localiza. Strigătele consumă energie și aer, iar vocea nu se aude bine prin beton; vibrațiile se transmit mult mai bine.

• Bate cu un obiect tare (o piatră, o bucată de metal, o cheie) într-o țeavă, o grindă, un perete. Ritm recunoscut: 3 bătăi scurte, pauză, repetat. Sau SOS: 3 scurte, 3 lungi, 3 scurte.
• Fluieră cu fluierul (de aceea e în punga de lângă pat și în rucsac). Un fluier se aude mult mai departe decât vocea.
• Strigă doar când auzi salvatori aproape sau când se face liniște (echipele de căutare cer periodic „liniște totală” ca să asculte).
• Telefonul: dacă ai semnal, sună la 112 sau trimite SMS cu locația exactă (adresă, scară, etaj, apartament, camera). Dacă nu ai semnal, păstrează bateria: pune telefonul în modul avion și pornește-l periodic (de exemplu o dată la oră) să încerci. Lanterna telefonului consumă mult.
• Dacă auzi câini (echipele canine): semnalizează prin bătăi.

Supraviețuirea pe termen lung (ore și zile)

Aerul

• Respiră calm, pe nas. Nu fuma și nu aprinde nimic.
• Dacă praful e mult, păstrează țesătura peste gură și nas.
• Dacă simți un curent de aer, întoarce-te spre el.

Apa

• Fără apă, omul rezistă de obicei câteva zile (în funcție de temperatură și de răni). Cu apă, mult mai mult.
• Dacă ai apă (sticlă, recipient), consum-o în înghițituri mici, dar regulat; raționarea extremă nu ajută.
• Caută țevi, recipiente, umezeală. Evită apa evident contaminată, dar în situația-limită, orice lichid e mai bun decât deshidratarea.

Căldura

• Iarna, frigul e un pericol major. Acoperă-te cu ce găsești (haine, textile, saltea), stai ghemuit, protejează capul și picioarele.
• Vara, căldura și deshidratarea sunt pericolul. Mișcă-te cât mai puțin.

Mintea

• Spune-ți că salvatorii lucrează. Chiar dacă nu-i auzi, ei sunt acolo și pot ajunge după ore sau zile.
• Fă-ți un program: bătăi la fiecare 15–30 de minute, odihnă între ele.
• Gândește-te la familie, roagă-te, numără, recită – orice te ține calm.
• Dacă ești prins cu altcineva (mai ales cu un copil), vorbiți, încurajați-vă, împărțiți apa.

Prins cu copilul

• Vorbește-i calm și continuu, chiar dacă nu-l vezi. Cântă-i.
• Explică-i un „joc”: „Suntem într-o ascunzătoare. Batem de trei ori, ca să ne găsească prietenii.” Copiii pot participa la bătăi, ceea ce îi ajută.
• Încălzește-l cu corpul tău.
• Dă-i apă în înghițituri mici.

Sindromul de strivire: de ce salvatorii nu te scot imediat

Dacă un membru (picior, braț) a fost strivit mult timp (de regulă peste o oră sau câteva ore) sub o greutate, eliberarea bruscă poate trimite în sânge substanțe toxice din mușchii distruși, care pot opri inima sau rinichii. De aceea, echipele medicale (SMURD, medici) pot începe tratamentul (perfuzii) înainte de eliberare. Ca supraviețuitor, ai încredere în ei. Ca civil care ajută, citește Prim ajutor specific cutremurului.

Dacă ești blocat, dar nu prins (cameră blocată, scară prăbușită)

• Nu încerca să cobori prin locuri instabile.
• DSU recomandă: dacă nu poți ieși și ai nevoie de ajutor, semnalizează de la fereastră cu litere mari (de exemplu „AJUTOR” sau „SOS”).
• Agață la fereastră un cearșaf sau un material colorat, folosește lanterna noaptea (SOS luminos: 3 scurte, 3 lungi, 3 scurte).
• Sună la 112 și dă locația exactă.
• Raționalizează apa și mâncarea din casă; umple recipiente cât mai curge apa.
• Rămâi în camera cea mai sigură, departe de zonele avariate.

Pregătirea care contează aici

Cât poate supraviețui un om prins: ce spun experiența și cercetarea

Cele mai multe persoane salvate vii de sub dărâmături sunt scoase în primele 24 de ore, cele mai multe chiar de vecini și de alți civili, înainte de sosirea echipelor specializate. După primele zile, șansele scad, dar nu dispar: la marile cutremure din ultimele decenii (inclusiv la cel din Turcia, din februarie 2023) au existat oameni scoși vii după o săptămână sau mai mult. În București, în 1977, ultimul supraviețuitor cunoscut a fost găsit după aproximativ 11 zile.

Graficul nu e o măsurătoare, ci o sinteză aproximativă a factorilor descriși de echipele de salvare: aerul și oprirea sângerării contează în primele minute; semnalizarea, în primele ore; apa, căldura și calmul, în zilele următoare.

Ritmul semnalizării: economisește-ți puterea

Mulți oameni prinși își consumă energia strigând continuu în primele ore, apoi nu mai au putere când salvatorii chiar sunt aproape. Echipele de căutare folosesc des „perioade de liniște”: opresc utilajele, cer liniște totală și ascultă. Dacă știi asta, poți semnaliza inteligent:

1. Ascultă. Dacă auzi voci, pași, utilaje care se opresc, e momentul să semnalizezi.
2. Bate de 3 ori, scurt, într-o țeavă, un stâlp sau o bucată de beton cu un obiect tare (cheie, piatră, cataramă). Pauză. Repetă.
3. Fluieră de 3 ori dacă ai fluier. Fluierul se aude mai departe și te obosește mai puțin decât strigătul.
4. Strigă doar când auzi salvatorii aproape. Strigă cuvinte scurte: numele tău, „aici”, „sunt doi”, „copil”.
5. Între încercări, odihnește-te. Încearcă din nou la intervale de câteva minute, mai des când auzi activitate.
6. Dacă ai telefon și semnal: SMS la 112 cu adresa, etajul, camera, numărul de persoane și starea lor. Apoi închide aplicațiile, redu luminozitatea, păstrează bateria.

Ce faci cu propriul corp

• Nu te mișca brusc. Fiecare mișcare poate deplasa molozul. Mișcă-te lent, verificând ce e deasupra.
• Acoperă-ți gura și nasul. Cu orice bucată de material (tricou, mânecă). Praful de ciment și de tencuială irită grav căile respiratorii. Dacă poți, umezește materialul (chiar și cu salivă).
• Nu aprinde flacără. Poate exista gaz scurs.
• Verifică-ți rănile cu mâinile. Dacă sângerezi, apasă puternic pe rană câteva minute.
• Mișcă degetele de la mâini și picioare din când în când, dacă nu ești prins, pentru circulație.
• Dacă ai un membru prins sub o greutate mare de mult timp (ore), nu încerca să-l eliberezi forțat; spune salvatorilor de cât timp e prins (vezi mai jos sindromul de strivire).

Dacă ești prins cu un copil

Un copil prins alături de tine are nevoie, înainte de orice, de vocea ta. Vorbește-i calm, cântă-i, spune-i povești, explică-i că „oamenii care ajută vin să ne scoată”. Dă-i un rol: „Tu ești paznicul fluierului. Când îți spun, fluieri de trei ori.” Copiii mici se pot speria de întuneric mai mult decât de durere. Ține-l lipit de tine pentru căldură. Dacă ai apă, dă-i înghițituri mici, des. Dacă alăptezi, continuă alăptarea; e și apă, și mâncare, și liniștire.

Ce faci dacă ești prins în mașină sau în lift

În mașină sub o structură prăbușită (pasaj, parcare subterană): rămâi în mașină dacă e intactă; habitaclul te protejează. Pune avariile. Claxonează în serii de câte trei la intervale. Nu porni motorul (gaze de eșapament într-un spațiu închis). Coboară puțin geamurile pentru aer, dacă nu intră praf.

În lift: apasă butonul de alarmă, sună la 112 dacă ai semnal, bate în ușă în serii de câte trei. Nu încerca să ieși prin trapa din tavan și nu forța ușile: liftul se poate mișca.

Ce pregătești acum pentru acest scenariu

Ultimul punct e mai important decât pare: dacă persoana de contact știe că dormitorul copiilor e în partea dinspre stradă, la etajul 3, poate transmite informația echipelor de salvare, care o pot folosi ca să caute mai eficient.

Ce faci ca martor: cum ajuți o persoană prinsă

Dacă tu ești afară și auzi o persoană sub dărâmături:

1. Sună la 112 și dă adresa exactă, locul în care se aude persoana, de când.
2. Răspunde-i: „Te aud! Cum te cheamă? Ești rănit? Mai e cineva cu tine?”
3. Spune-i să nu se miște brusc și să-și economisească puterea.
4. Marchează locul (cretă, o bucată de pânză legată de un băț) și notează ora.
5. Nu urca pe moloz și nu trage de bucăți mari; pot strivi persoana.
6. Rămâi în contact verbal până vin salvatorii; dacă trebuie să pleci, lasă pe cineva în locul tău.

Vorbirea cu persoana prinsă îi dă speranță și îi reduce panica. Spune-i adevărul: „Am sunat la 112. Echipele vin. Noi suntem aici.”

Mitul „aștept să mă găsească ei”

Salvatorii nu știu unde ești dacă nu semnalizezi. În clădirile prăbușite, căutarea începe adesea cu ascultarea. Fără semnale, ești mult mai greu de găsit.

Apa și hrana sub dărâmături

Dacă ai apă, bea înghițituri mici, des, nu totul deodată. Nu bea urină (te deshidratează și mai mult). Hrana e mult mai puțin importantă decât apa în primele zile: corpul poate rezista mult mai mult fără mâncare. Odihna și economisirea energiei contează mai mult.

Mintea: cum rămâi lucid

Împarte timpul în bucăți mici: „semnalizez, mă odihnesc, ascult”. Gândește-te la familie, roagă-te, numără, recită. Oamenii care au supraviețuit zile întregi spun că speranța și o rutină simplă i-au ajutat să nu cedeze.