Căutare și salvare de către civili: ce e sigur și ce nu

După cutremurele mari, majoritatea celor salvați în primele ore sunt scoși de vecini, rude și trecători, nu de echipe profesioniste. Pompierii, SMURD-ul și echipele specializate nu pot ajunge peste tot în același timp. Dar salvatorii civili neantrenați devin adesea ei înșiși victime: intră în clădiri instabile, sunt prinși la replici, sunt răniți. Capitolul acesta te ajută să ajuți fără să mori.

Regulile de aur

1. Siguranța ta întâi. Un salvator rănit înseamnă încă o victimă și un salvator în minus.
2. Siguranța echipei, apoi a victimei. Nu lucra niciodată singur. Cineva trebuie să stea afară și să știe unde ești.
3. Ce e ușor de salvat, salvezi întâi. Oameni ușor accesibili, sub dărâmături ușoare, care răspund.
4. Nu intra în clădiri prăbușite parțial sau grav avariate. Lucrează din exterior sau din spații clar stabile.
5. Informează echipele profesioniste: unde sunt oameni prinși, câți, ce ai auzit.

Ce poți face în siguranță

• Strângerea informațiilor: câte persoane locuiau în clădire, cine lipsește, în ce apartamente și camere dormeau, cine e plecat din oraș. Această listă e extrem de valoroasă pentru echipele de salvare.
• Căutarea la suprafață: strigi „Mă aude cineva?”, apoi faci liniște și asculți. Repetă în mai multe puncte.
• Îndepărtarea dărâmăturilor ușoare de pe oameni care sunt vizibili și accesibili din exterior, cu mâna sau cu unelte simple, fără să tragi din baza grămezii.
• Primul ajutor pentru cei scoși (vezi Prim ajutor).
• Marcarea locurilor unde ai auzit oameni (cu bandă colorată, cretă, spray) și transmiterea informației.
• Logistica: apă, pături, lanterne, unelte pentru echipele profesioniste; îngrijirea copiilor și a vârstnicilor.
• Paza unei zone ca să nu intre curioși.

Ce NU e sigur

Cum cauți metodic (modelul echipelor de voluntari)

1. Formează o echipă de 3–6 oameni. Alege un coordonator. Un om rămâne afară ca observator (urmărește clădirea, dă alarma la replici).
2. Evaluează clădirea din exterior, pe toate laturile: e înclinată? sunt elemente atârnate? miroase a gaz? sunt cabluri căzute?
3. Închide gazul și curentul clădirii, dacă se poate în siguranță.
4. Strigă, apoi liniște totală și ascultare (1–2 minute). Repetă din mai multe puncte.
5. Dacă auzi pe cineva, vorbește cu el: nume, câți sunt, unde e rănit, ce vede în jur. Spune-i că ajutorul vine.
6. Notează și marchează locul; anunță imediat echipele profesioniste.
7. Îndepărtează doar dărâmăturile ușoare care nu susțin nimic. Formează un lanț uman pentru transport (oamenii își dau din mână în mână găleți, bucăți).
8. Ai mereu o cale de retragere liberă.

Echipament pentru salvare civilă

Marcajele de pe clădiri

Echipele internaționale de căutare-salvare (după ghidurile INSARAG ale ONU) marchează clădirile cercetate cu simboluri cu spray pe pereți (de exemplu un cadru cu data, ora, echipa, numărul de victime vii și decedate găsite). Dacă vezi astfel de marcaje, nu le șterge; ele spun altor echipe ce s-a verificat deja.

Ce faci cu persoana scoasă

• Verifică respirația, sângerările, conștiența.
• Nu o ridica în picioare imediat; poate avea fracturi sau leziuni ale coloanei.
• Acoper-o (pătură, folie), dă-i apă în înghițituri mici dacă e conștientă și nu are dureri abdominale mari.
• Predă-o echipajelor medicale cu informații: de cât timp era prinsă, ce parte a corpului era strivită.

Cum vorbești cu cineva prins

Contactul vocal cu o persoană prinsă e extrem de important: o ține conștientă, îi dă speranță și îți dă informații pentru salvatori.

• Prezintă-te: „Mă numesc Andrei, sunt vecinul de la 5. Te auzim. Ajutorul vine.”
• Întreabă: numele, vârsta, câte persoane sunt cu el, dacă e rănit, dacă poate mișca mâinile și picioarele, dacă vede lumină, dacă simte miros de gaz.
• Dă instrucțiuni simple: „Acoperă-ți gura cu un material. Nu te mișca brusc. Bate de trei ori dacă mă auzi.”
• Nu promite termene („în 10 minute te scoatem”). Spune: „Lucrăm la asta. Nu plecăm.”
• Stabilește un om care rămâne în contact cu persoana, prin rotație, până sosesc echipele.
• Dacă e un copil: vorbește blând, întreabă de jucării, de animale, cântă; întreabă-l numele părinților.

Când să te oprești

E foarte greu să te oprești când știi că cineva e sub dărâmături. Dar te oprești dacă: începe o replică puternică; structura scârțâie, se mișcă sau cad bucăți; simți miros de gaz sau vezi fum; echipa profesionistă îți cere să te retragi; ești epuizat, rănit sau deshidratat. Un salvator epuizat face greșeli. Lucrați în schimburi, beți apă, mâncați.

Pregătire: cursuri și voluntariat

Poți învăța mai mult prin cursuri de prim ajutor (Crucea Roșie Română, alte organizații acreditate) și prin voluntariat în serviciile voluntare pentru situații de urgență (SVSU) ale primăriilor sau în organizații de voluntari colaboratoare cu ISU. Un adult instruit în familie e un avantaj enorm.

Un exemplu realist: blocul de pe colț după un cutremur mare

Un bloc interbelic de 6 etaje de pe strada ta s-a prăbușit parțial. Echipele ISU sunt la alte zeci de clădiri. Peste 50 de vecini se adună în fața blocului. Unii urcă pe moloz, alții strigă, câțiva filmează. Iată cum ar arăta o intervenție civilă organizată, în primele ore, până la sosirea profesioniștilor:

1. Cineva preia coordonarea (de preferat cineva cu pregătire: pompier voluntar, medic, inginer, salvamont). Își anunță rolul cu voce tare.
2. Se sună la 112 și se transmite adresa, tipul clădirii, câți oameni lipsesc (pe baza informațiilor de la vecini), dacă există miros de gaz sau foc.
3. Se oprește accesul pe moloz. Oamenii care urcă pe dărâmături pot provoca alunecări și strivi persoanele prinse.
4. Se face lista locatarilor: cine a ieșit, cine lipsește, în ce apartament dormea, ce vârstă are.
5. Se închid gazul și curentul la clădire, dacă e posibil fără risc (firida de gaz, contorul).
6. Se caută la suprafață, de la margine spre centru, ascultând. Se scot doar persoanele ușor accesibile, fără a mișca elemente portante.
7. Se marchează locurile unde s-au auzit semnale, cu cretă sau spray, și se transmit informațiile echipelor la sosire.
8. Se organizează sprijinul: apă, pături, prim ajutor pentru cei scoși, un loc pentru copiii vecinilor (cu un adult desemnat), departe de clădire.

Rolurile într-o echipă de voluntari (pe scurt)

Cum ridici în siguranță o bucată de moloz

Dacă o persoană e prinsă sub o bucată de mobilier sau de zidărie care poate fi ridicată fără să miște structura, folosește principiul „ridică puțin, sprijină imediat”:

1. Verifică ce e deasupra elementului: dacă ridicându-l mișci altceva, nu o faci.
2. Folosește o pârghie (o rangă, o bucată solidă de lemn) și un punct de sprijin (o cărămidă, un bloc de lemn).
3. Ridică doar câțiva centimetri și pune imediat sub element o bucată de lemn sau o cărămidă (sprijin în trepte). Repetă.
4. Nu lăsa niciodată mâinile sau corpul cuiva sub un element susținut doar de pârghie.
5. Când spațiul e suficient, scoateți persoana trăgând-o cu grijă, cu sprijin pentru cap și gât dacă e cazul.
6. Dacă persoana a fost prinsă ore întregi cu un membru strivit, nu o eliberați fără sfat medical, dacă salvatorii profesioniști pot ajunge curând (vezi sindromul de strivire).

Siguranța ta: echipamentul minim de protecție

Greșeli frecvente ale voluntarilor

• Prea mulți oameni pe moloz. Greutatea lor apasă pe golurile în care pot fi supraviețuitori.
• Intrarea în clădiri parțial prăbușite. Aici mor salvatorii neantrenați.
• Mutarea persoanelor cu leziuni de coloană fără sprijin. Dacă nu e pericol imediat, așteaptă ajutor.
• Fără evidență. Familiile caută ore întregi persoane care au fost deja duse la spital.
• Epuizarea. Fă pauze, bea apă, mănâncă. Un voluntar epuizat devine o victimă.
• Filmarea și transmiterea în direct în loc de ajutor; distribuirea imaginilor cu victime identificabile.

Dacă vrei să te pregătești serios pentru astfel de situații, poți deveni voluntar într-un serviciu voluntar pentru situații de urgență (SVSU) al primăriei sau poți face cursuri de prim ajutor la Crucea Roșie Română. Informează-te la ISU-ul județului despre programele de voluntariat disponibile.

Cum transmiți informațiile echipelor profesioniste

Când sosesc pompierii sau echipele de salvare urbană, coordonatorul voluntarilor le dă o informare scurtă: câte persoane lipsesc și unde se crede că erau (apartament, cameră), unde s-au auzit semnale și la ce oră, ce persoane au fost scoase și unde au fost duse, ce pericole s-au observat (gaz, foc, elemente instabile), ce zone au fost verificate. Apoi voluntarii urmează instrucțiunile lor; de obicei sunt rugați să se retragă din zona de lucru și să ajute la logistică, la evidență și la sprijinul familiilor.

Familiile celor dispăruți

Lângă clădirea prăbușită se vor aduna rude disperate. Un voluntar calm care le ia datele (numele persoanei căutate, descriere, apartament, telefonul rudei) și le transmite echipelor este de mare ajutor. Nu face promisiuni („sigur e viu”), dar ține-i informați.

După: grija pentru voluntari

Cei care au participat la căutări pot avea, în zilele următoare, insomnii, imagini care revin, oboseală extremă. Este o reacție normală. Vorbiți între voi, odihniți-vă, cereți sprijin psihologic dacă simptomele nu trec (vezi Sănătatea psihică).