Subsolul blocului ca adăpost: ce verifici și ce pregătești cu asociația

Mulți români își amintesc că „sub bloc e adăpost”. Unele blocuri, mai ales cele construite în anii '70–'80, au într-adevăr în subsol spații proiectate ca adăposturi de protecție civilă, cu uși groase, pereți întăriți și sisteme de ventilație. Altele au doar un subsol tehnic cu țevi, boxe și mucegai. Și chiar un adăpost adevărat nu e potrivit pentru orice criză: la cutremur e locul cel mai prost, la un accident cu clor poate fi o capcană, iar la bombardament sau la căderi radioactive poate salva vieți. Articolul acesta te ajută să afli ce ai sub bloc, când îl folosești și ce poate pregăti asociația. Partea generală despre adăpostire în conflict și în accidente nucleare e în cărțile Război și conflict armat și Nuclear, radiologic, chimic, biologic.

Adăpost sau doar subsol?

Ca să afli: caută semnul la intrarea în subsol sau pe fațadă, verifică harta din aplicația DSU și site-ul IGSU, întreabă administratorul și, dacă nu știe nimeni, întreabă în scris ISU-ul județului. Nu te baza pe ce „se spune în bloc”.

Când e subsolul un loc bun și când nu

Ce verifici la subsolul blocului tău (vizita de 30 de minute)

Câți oameni încap și pentru cât timp

O regulă de calcul orientativă pentru adăposturile improvizate: aproximativ 0,5–1 m² de persoană pentru câteva ore (stând jos), mai mult (2 m² sau peste) pentru ședere de zile. Un subsol de 60 m² liberi ar adăposti, înghesuit, în jur de 60–100 de oameni pentru câteva ore, dar pentru mai multe zile mai degrabă 25–30. Aerul e factorul limitativ: fără ventilație, CO₂ crește repede într-un spațiu plin. Aerisirea (când e sigur afară) și numărul de oameni sunt la fel de importante ca pereții.

Ce poate pregăti asociația

1. Află statutul exact al subsolului (adăpost / subsol tehnic) de la ISU și administrator.
2. Organizează o zi de curățenie: scoateți mobila veche, cartoanele, materialele inflamabile. Boxele private rămân, dar culoarele se eliberează.
3. Repară geamurile sparte și închide accesul pentru animale.
4. Montează iluminat (măcar un circuit cu becuri și câteva lămpi pe baterii).
5. Pune la intrare o cutie comună: lanterne, baterii, trusă de prim ajutor, apă (câteva baxuri rotite anual), saci de gunoi, o găleată-toaletă cu capac și pungi, scaune pliante sau paleți, câteva saltele de izopren.
6. Stabilește regulile de folosire: cine deschide, cum se intră, fără fumat, fără combustibili, animalele în cuști / în lesă, liniște.
7. Fă un exercițiu: într-o sâmbătă, toată scara coboară 15 minute. Afli cât durează și ce lipsește.

O modificare din 2026 a legislației protecției civile (Legea nr. 481/2004) permite, potrivit presei, ca la cererea asociației consiliile locale să aprobe finanțări pentru anumite lucrări de reparații și întreținere la adăposturile din fondul privat din blocuri. Întreabă la primărie dacă se aplică și blocului tău.

Adăpostul și copiii mici

• Pregătește o „geantă de subsol” separată de rucsacul de evacuare: scutece, șervețele, apă, gustări, o lanternă de jucărie pentru fiecare copil, o carte, un joc liniștit, căști (zgomotul sirenelor sau al exploziilor sperie), o pătură.
• Subsolul e rece și umed: un strat în plus de haine, chiar vara.
• Bebelușii: un loc de dormit improvizat (landou, coș, cutie căptușită pe o saltea), departe de pereții reci.
• Explică dinainte, ca joc: „Uneori mergem jos, în «buncărul» blocului, ne jucăm cu lanternele și așteptăm să trimită semnalul că putem urca.”
• Toaleta e problema principală: oliță cu pungi și găleata comună cu capac, într-un colț separat cu o perdea.

Scenariu: alertă aeriană, ora 3 noaptea

Telefoanele sună cu tonul RO-ALERT: alertă aeriană, adăpostiți-vă. Familia de la etajul 5 a exersat: tata ia geanta de subsol și lanternele, mama ia bebelușul în marsupiu și pe fetița de 4 ani de mână, toți cu încălțări și geci. Pe scară, vecinul responsabil de etaj bate la ușa vecinei de 82 de ani și o ajută să coboare încet. Ușa subsolului e deja deschisă: cheia e la doi vecini, iar unul a coborât primul. Culoarul e liber de la curățenia din primăvară. Cele 30 de persoane coborâte se așază pe paleți și saltele de izopren, departe de țevi. Copiii primesc lanternele „de buncăr”. Nimeni nu aprinde nimic cu flacără. După o oră și jumătate vine mesajul de încetare a alertei. Fără exercițiu, aceeași noapte ar fi însemnat panică pe scară, un subsol încuiat și mobilă veche în cale.

Riscurile subsolului de care se uită

• Monoxid de carbon: niciun generator, nicio sobă, niciun aragaz în subsol. Niciodată.
• Gaz: dacă miroși gaz în subsol, ieși imediat.
• Apă: la ploi torențiale, nu cobori în subsolurile care se inundă.
• Prăbușire: la bombardament, adăpostul marcat sau subsolul blocului e mai bun decât etajul; la cutremur, nu.
• Încuierea: asigură-te că ușa se poate deschide din interior și că cheia nu e la o singură persoană plecată din oraș.

Casa scării și holul: adăpostul de două minute

Nu ai întotdeauna timp să cobori zece etaje până la subsol. Noaptea, cu doi copii adormiți, coborârea poate dura cinci minute sau mai mult, iar pe scară se strâng zeci de oameni. Când alerta e scurtă sau subsolul nu e potrivit, folosești ce ai mai aproape: holul interior al apartamentului sau casa scării, după regula celor doi pereți (vezi adăpostul în apartament și regula celor două ziduri).

• Holul interior, fără ferestre, cu ușile camerelor închise: între tine și exterior sunt cel puțin doi pereți. Stați jos, lângă peretele interior, cu încălțămintea în picioare.
• Casa scării din blocurile cu scara la mijloc, între etaje, pe palierul fără geam. Nu pe scara cu perete de sticlă spre stradă și nu în holul de la parter cu intrare vitrată.
• Etajul: ultimele două etaje sunt cele mai expuse (acoperiș), parterul cu vitrine la fel. La etajele de mijloc, casa scării e de obicei cel mai bun loc din bloc, după un subsol bun.
• Ce iei: lanterna frontală, telefonul, apa, o pătură pentru copii, medicamentele zilnice. Rucsacul stă lângă ușă tocmai pentru asta.

Dacă blocul tău nu are subsol potrivit

Cel mai bun adăpost din apartament, pentru bombardament sau pentru căderi radioactive, e de obicei holul sau baia din mijlocul apartamentului, fără ferestre, cât mai departe de pereții exteriori, la un etaj de mijloc (nu ultimul, nu parterul). Pentru căderi radioactive, chiar și un etaj de mijloc al unui bloc mare de beton oferă o protecție considerabilă. Pentru adăposturile publice din apropiere, verifică aplicația DSU și site-ul ISU și notează în fișa blocului (Cunoaște-ți blocul) două variante, cu drumul pe jos.