Mobilitatea redusă: locuința, cadrul, căruciorul și pregătirea pentru plecare

Ce înseamnă „mobilitate redusă” în criză

Mobilitatea redusă înseamnă mult mai mult decât „stă în cărucior”. Include omul care merge cu bastonul și se oprește la fiecare palier, persoana cu Parkinson care „îngheață” în ușă, pacientul cu insuficiență cardiacă care obosește după 50 de metri, persoana cu proteză de șold care nu are voie să se aplece, omul cu amputație care folosește proteza doar pentru distanțe scurte, și desigur persoanele în cărucior manual sau electric. Toți aceștia au aceeași problemă în criză: timpul și distanța. Le ia mai mult să plece, pot parcurge mai puțin, și au nevoie de un drum fără obstacole – exact ce dispare după un cutremur sau într-o inundație.

Echipamentele de mobilitate: ce trebuie să ai și ce să verifici

Locuința accesibilă: drumul de ieșire

Uită-te la locuință cu ochii cuiva care trebuie să iasă în 3 minute, noaptea, fără curent:

La casă

Casele de la țară au avantajul parterului, dar au adesea trepte la intrare, curte cu pietriș sau noroi și drum de pământ. O rampă din lemn sau metal cu pantă blândă (pentru cărucior manual, o pantă în jur de 1:12, adică 1 m urcare la 12 m lungime, e standardul uzual; mai abruptă e grea și periculoasă), o alee din dale până la poartă și o bară de sprijin la scări fac mult. După ploi sau inundații, curtea cu noroi blochează complet căruciorul – pune pregătite câteva scânduri groase sau plăci de OSB ca „drum temporar”.

La bloc

Problema principală e scara (vezi evacuarea de la etaj). Mai sunt: ușa de la intrare grea, cutia poștală blocată de biciclete, rampele lipsă la intrare. Dacă locuiești cu o persoană în cărucior la bloc, discută cu asociația de proprietari despre păstrarea liberă a holurilor și despre o rampă la intrare. Pentru blocurile cu risc seismic, cererea de mutare la un etaj mai jos sau la parter (schimb de locuință, închiriere) merită luată serios în calcul pe termen lung.

Kitul de mobilitate

Pe lângă kitul general de urgență, persoana cu mobilitate redusă are un mic kit atașat de cărucior sau de cadru, într-o geantă cu fermoar:

Cum împingi un cărucior pe teren greu

După cutremur, inundație sau zăpadă, terenul e plin de obstacole. Câteva tehnici, pe care le exersați acum:

1. Bordura în sus: îndrepți căruciorul cu fața spre bordură, apeși cu piciorul pe pârghia din spate (tubul de basculare) ca să ridici roțile mici din față, le pui pe bordură, apoi împingi roțile mari în sus, aplecat în față.
2. Bordura în jos: cobori cu spatele: tu cobori primul, ții căruciorul și lași roțile mari să coboare încet, apoi roțile mici.
3. Pe pietriș, iarbă, noroi, zăpadă: mergi cu spatele, trăgând căruciorul basculat pe roțile mari (roțile mici din față se înfig în teren moale). Obositor, dar merge.
4. Pe pantă în jos: cu spatele, ținând căruciorul, ca să nu scape.
5. Peste moloz sau un șanț: cu doi oameni – unul ridică din spate de mânere, celălalt din față de cadru (nu de suporturile de picioare, care se pot desprinde).

Cere instructajul de la un kinetoterapeut sau de la un utilizator experimentat de cărucior. Utilizatorii de cărucior cu experiență sunt adesea cei mai buni profesori – ei știu exact ce se poate și ce nu.

Transferurile: pat – cărucior – mașină

Într-o evacuare, cea mai lentă parte e adesea transferul din pat în cărucior și din cărucior în mașină. Exersați-le până devin automate. Reguli de bază pentru cel care ajută:

• Pune frâna căruciorului. Mereu. Majoritatea căderilor la transfer se produc pentru că s-a mișcat căruciorul.
• Apropie căruciorul în unghi de aproximativ 30–45° față de pat, pe partea mai puternică a persoanei.
• Persoana se așază pe marginea patului, cu tălpile pe podea. Tu stai în fața ei, cu genunchii flexați și spatele drept.
• Ține-o de centura specială de transfer (o centură lată cu mânere, ieftină) sau de curea – nu de brațe, nu de gât (smulgi umeri, rupi piele fragilă).
• Numărați împreună „1, 2, 3” și pivotați, nu ridicați. Folosește-ți picioarele, nu spatele.
• O placă de transfer (o scândură lucioasă) permite alunecarea dintr-un loc în altul fără ridicare; e excelentă pentru mașină.

Transportul: mașina, autobuzul, trenul

Dacă evacuarea se face cu mașina familiei, căruciorul pliat trebuie să încapă în portbagaj împreună cu bagajele. Probează acum. Scuterele și căruciorul electric de obicei nu încap – de aceea e nevoie de cel manual. Pentru evacuările organizate de autorități (autobuze, trenuri), persoanele cu mobilitate redusă trebuie anunțate: în multe cazuri primăria și ISU organizează transport separat, dar doar dacă știu de ele. Vezi în drepturi și servicii cum te înscrii în evidența primăriei.

Mobilitatea pe termen lung într-o criză de luni de zile

Într-o criză lungă, omul cu mobilitate redusă riscă să stea nemișcat zile întregi: frig, frică, nicio activitate. După 1–2 săptămâni de imobilitate, mușchii unui vârstnic slăbesc vizibil, iar riscul de escare, cheaguri și căderi crește mult. Planifică zilnic:

• de 3 ori pe zi, câte 5–10 minute de mișcare: ridicări de pe scaun, mers prin casă, exerciții cu brațele;
• schimbarea poziției la scaun cel puțin o dată pe oră (ridicare ușoară pe brațe, aplecare laterală);
• picioarele ridicate și mișcate (gleznele în cerc) dacă stă mult;
• lumină naturală și ieșit pe balcon sau în curte când e sigur.

Bugetul pentru mobilitate

• Mic: vârf de baston de rezervă, kit de pană, centură de transfer, lumini de veghe cu baterii, eliberarea drumului de ieșire, exerciții de transfer. Costuri mici, efect mare.
• Mediu: rolator bun, cărucior manual pliabil la mâna a doua, placă de transfer, rampă portabilă din aluminiu pentru o treaptă sau două.
• Mare: scaun de evacuare, rampă fixă, adaptarea băii, schimbarea locuinței cu una la parter.

Înainte să cumperi, întreabă la Casa de Asigurări de Sănătate a județului ce dispozitive medicale pot fi decontate pe baza recomandării medicului specialist (căruciorul, cadrul și alte dispozitive de mobilitate intră adesea în această categorie, cu anumite condiții și perioade de înlocuire) și la DGASPC sau la ONG-uri care împrumută echipamente. Vezi drepturile și serviciile.

Căruciorul manual: verificarea lunară și trusa de reparații

Un cărucior se strică exact când e folosit mai mult decât de obicei: pe asfalt spart, moloz, zăpadă. Cele mai multe defecte se repară acasă în 10 minute, dacă ai uneltele și știi unde să te uiți.

1. Roțile mari: le umfli la presiunea scrisă pe anvelopă; apeși cu degetul mare, nu trebuie să cedeze mult. Cauți cuie, crăpături, spițe rupte.
2. Frânele: căruciorul frânat nu se mișcă când îl împingi cu putere. Dacă alunecă, strângi frâna (de obicei un șurub cu cheie hexagonală).
3. Roțile mici din față: se rotesc liber, fără să „tremure”; scoți părul și ața înfășurate în jurul axului.
4. Cadrul și șuruburile: fără fisuri, șuruburile strânse, suporturile de picioare se prind și se scot ușor.
5. Pernuța: nu e turtită; la cele cu aer, o umfli după instrucțiuni (pernuța antiescare goală e periculoasă).
6. Pliatul: căruciorul se pliază și se desface ușor, ca să intre în mașina oricui.

Pe drum: borduri, pante, zăpadă

• Bordura în urcare: basculezi căruciorul pe roțile mari (apeși cu piciorul pe bara din spate), urci roțile mici, apoi împingi roțile mari pe bordură.
• Bordura în coborâre și pantele abrupte: cu spatele înainte, tu mergi în jos primul și ții căruciorul aproape de corp.
• Zăpada și noroiul: roțile mici se înfundă; tragi căruciorul cu spatele înainte, basculat pe roțile mari.
• Prin pietriș și moloz: doi oameni: unul împinge, celălalt ridică puțin partea din față.
• Frigul: persoana din cărucior nu se mișcă și se răcește mult mai repede decât tine. Pătură pe picioare, căciulă, mănuși și pauze de încălzire.