Evacuarea de la etaj fără lift: scaun de evacuare, targă improvizată, coborârea pe scări

Problema: zece etaje și un om care nu merge

Într-un bloc obișnuit, liftul e singurul mijloc prin care o persoană în cărucior sau imobilizată la pat ajunge la parter. În cutremur, incendiu sau blackout, liftul nu se folosește sau nu funcționează. Rămân scările: înguste, cu paliere strâmte, adesea întunecate, uneori pline de fum, praf sau moloz. Cobori un om de 70–90 kg pe zece etaje fără să-l scapi și fără să te accidentezi e o sarcină fizică serioasă care, fără pregătire, se termină des cu doi răniți.

Primul lucru de înțeles: nu orice criză cere evacuarea imediată. Uneori cel mai sigur e să rămâi pe loc (vezi tabelul de decizie). Dar când trebuie plecat, trebuie să știi exact cum.

Rămâi sau pleci? Decizia

Adăpostul pe loc când nu poți coborî

Dacă pericolul e afară, pe scară sau în clădire, iar persoana nu poate fi coborâtă rapid, pregătește o cameră-refugiu:

1. Alege camera cu ușa cea mai solidă și, ideal, cu fereastră spre stradă (pentru a fi văzut de pompieri).
2. Închide ușa și pune prosoape ude la baza ei; lipește bandă adezivă pe crăpături dacă e fum.
3. Sună la 112: adresa, scara, etajul, apartamentul, numărul de persoane, că una nu se poate deplasa și ce aparate folosește.
4. Semnalizează la fereastră: un cearșaf alb, o lanternă noaptea.
5. Deschide fereastra doar dacă nu intră fum de afară; nu sări.
6. Așteaptă pompierii, care au echipamente și proceduri pentru salvarea de la înălțime.

Metodele de coborâre: de la cea mai bună la cea improvizată

1. Mersul cu sprijin

Dacă persoana poate merge, chiar și încet, aceasta e metoda cea mai sigură. Însoțitorul merge sub ea pe scări (cu un treaptă mai jos), pe partea opusă balustradei, ca să o poată opri dacă alunecă. Persoana se ține cu mâna puternică de balustradă. Se coboară câte o treaptă cu ambele picioare („pasul de copil”): întâi piciorul mai slab (la coborâre; „sus cu cel bun, jos cu cel rău”, cum spun kinetoterapeuții), apoi cel puternic alături. Pauză pe fiecare palier. Lanterna frontală e obligatorie pe întuneric.

2. Scaunul de evacuare

Scaunul de evacuare (numit și „evac chair”) e un scaun pliant cu șenile sau patine pe spate, pe care o singură persoană antrenată îl poate coborî pe scări, controlând viteza cu o frână sau cu greutatea propriului corp. Se folosesc în clădiri de birouri, spitale, hoteluri. Pentru o familie cu o persoană imobilizată la etaj înalt, poate fi o investiție care merită (prețurile pornesc, orientativ, de la câteva mii de lei – verifică la furnizorii de echipamente de siguranță și medicale). Reguli:

• se montează la etajul persoanei, lângă ușă, pliat, nu în boxă;
• doi oameni din familie se antrenează după instrucțiunile producătorului, cu un om real, de cel puțin două ori pe an;
• persoana e legată cu centurile scaunului, cu brațele încrucișate pe piept;
• coborârea se face cu fața persoanei spre direcția de mers (în jos), operatorul în spate, ținând mânerul;
• pe palier, scaunul se întoarce pe roți.

3. Căruciorul pe scări

Un cărucior manual cu persoana în el se poate coborî pe scări, dar e nevoie de 2–3 oameni puternici și antrenați, iar scările înguste de bloc nu permit întotdeauna. Tehnica uzuală: căruciorul se coboară cu spatele înainte, basculat pe roțile mari; un om stă în spate, sus, ținând mânerele; unul sau doi în față, jos, țin de cadrul fix al căruciorului (nu de cotiere sau de suporturile de picioare, care pot fi detașabile). Se coboară treaptă cu treaptă, la comandă. E solicitant; pentru zece etaje e nevoie de schimburi.

4. Scaunul obișnuit

Un scaun de bucătărie solid, fără roți, poate servi la coborâre cu doi oameni: persoana stă pe scaun, legată la nivelul pieptului cu un cearșaf; un om ține din spate de spătar, celălalt din față de picioarele scaunului. Scaunul se înclină ușor pe spate. Coborâți cu persoana cu fața în sus/înainte, încet, comunicând. Funcționează pentru distanțe scurte (câteva etaje).

5. Pătura, cearșaful, targa improvizată

Pentru o persoană care nu poate sta în șezut: o pătură groasă sau o husă de saltea, cu marginile rulate strâns spre corp ca să formeze mânere, purtată de 4 oameni (2 de fiecare parte). Pe scări înguste, varianta „târâre pe pătură” e uneori singura posibilă: persoana e învelită în pătură, cu capul în sus, și pătura e trasă de la capăt, coborând treaptă cu treaptă, cu un om jos care controlează. E brutală, dar e o tehnică de urgență pentru incendiu când nu ai alternative. O targă improvizată din două bețe și o pătură sau o haină e descrisă în detaliu în cartea Prim ajutor și medicină fără medic; pe scările de bloc, însă, o targă lungă și rigidă se întoarce foarte greu pe palier.

6. Purtarea de către o persoană

Purtarea „în spate” sau „în brațe” e realistă doar pentru o persoană ușoară și pe distanțe scurte. Pentru un adult, risc mare de cădere pe scări. Folosește-o doar ca ultimă soluție.

Tehnica cu pătura pe scări, pas cu pas

Pătura e echipamentul pe care îl are oricine. Folosită corect, ține persoana pe spate, cu capul sus, și transformă scările în „tobogan controlat”. Folosită greșit (cu capul în jos, fără om dedesubt, trasă pe colțuri), rănește și pe cel cărat, și pe cei care trag. E o metodă pentru incendiu sau clădire avariată, când nu ai scaun de evacuare și nu poți aștepta pompierii.

Ce îți trebuie

• O pătură groasă, rezistentă (lână, pătură militară) sau o husă de saltea, mai lungă decât persoana cu cel puțin 30 cm la cap.
• Cel puțin 2 oameni, ideal 3: unul sus, la cap, care trage și dă comenzile; unul jos, la picioare, care frânează și ghidează; al treilea luminează și deschide ușile.
• Mănuși, încălțăminte cu talpă care nu alunecă, lanterne frontale.

Pașii

1. Pregătești pătura pe podea, lângă pat, desfăcută pe diagonală sau pe lung, cu partea de la cap mai lungă.
2. Cobori persoana pe pătură controlat: întâi picioarele de pe pat pe podea, apoi trunchiul, susținând capul. Dacă nu se poate, tragi salteaua cu persoana pe ea până la podea și o rostogolești pe pătură.
3. O înfășori: brațele încrucișate pe piept, marginile păturii aduse peste corp; la nivelul pieptului și al genunchilor, legi ușor cu un cearșaf sau o curea, ca să nu alunece din pătură. Fața rămâne liberă.
4. Rulezi strâns marginea păturii de la cap și faci din ea un mâner gros; omul de sus îl prinde cu ambele mâini.
5. Pe scări, întotdeauna cu picioarele înainte, capul sus. Omul de jos stă cu fața la persoană, cu 2–3 trepte mai jos, cu mâinile pe picioarele ei sau pe pătură, și frânează. Cel de sus ține tensiunea și nu lasă pătura să „scape”.
6. Coborâți treaptă cu treaptă, la comandă: „Gata? Treaptă. Stop.” Pe fiecare palier faceți pauză și întoarceți pătura cu persoana pe ea, cu capul tot spre scara de sus.
7. Jos, nu ridicați persoana din pătură în grabă: o trageți pe podea până la ieșire și o puneți pe un scaun sau pe o saltea departe de clădire.

Planul de evacuare scris pentru o persoană anume

Pentru fiecare persoană cu mobilitate redusă care locuiește la etaj, scrie pe o pagină:

O copie a planului se lipește pe interiorul ușii de la intrare și o copie are fiecare ajutor.

Exercițiul: o dată pe an, cu om real

Un exercițiu de coborâre cu un om real, pe două etaje, într-o zi liniștită, îți arată mai mult decât orice lectură. Ce urmărești:

• Cât durează pregătirea (îmbrăcat, transfer, legat)? De obicei, mai mult decât coborârea.
• Încape echipamentul pe palier la întoarcere?
• Cât de obosit e fiecare după un etaj? Înmulțește cu numărul de etaje.
• Cum se simte persoana coborâtă? Frica e reală; vorbește cu ea, spune-i ce urmează.

Siguranța celor care cară

Cei mai mulți oameni accidentați într-o evacuare improvizată sunt salvatorii voluntari: hernii de disc, glezne răsucite, căderi pe scări. Reguli:

• Coboară încet. Viteza nu ajută; o cădere oprește tot.
• Un singur om dă comenzile („Gata? Coborâm. Treaptă. Treaptă. Stop.”).
• Spatele drept, ridici din genunchi, greutatea aproape de corp.
• Mănuși (să nu alunece mâinile), încălțăminte închisă, lanterne frontale pentru toți.
• Schimburi la fiecare 2–3 etaje dacă ai destui oameni.
• Dacă cineva simte o durere bruscă de spate, se oprește imediat și e înlocuit.

După coborâre

Persoana ajunsă jos e adesea uitată pe o bancă, în frig sau în soare, ore întregi. Nu poate să-și schimbe poziția, să meargă la toaletă, să se încălzească. Pregătește: un scaun sau cărucior pentru jos (al vecinului de la parter, de exemplu), o pătură, apă, medicamentele, și un om care rămâne cu ea. Dacă evacuarea e de durată (bloc avariat), transportul la rude, la centrul de cazare sau la spital se organizează cu autoritățile – anunță că e o persoană cu dizabilitate și ce nevoi are.