Căderile și fractura de șold
Cuprins (7 secțiuni)
De ce o cădere e altceva la 80 de ani
La un adult tânăr, o cădere înseamnă de obicei o vânătaie. La un vârstnic cu oase fragilizate de osteoporoză, cu reflexe încetinite și mușchi slăbiți, aceeași cădere poate însemna o fractură de șold, de încheietură, de umăr sau de vertebră, o lovitură la cap cu sângerare în creier (mai ales la cei care iau anticoagulante), sau ore întregi pe jos, singur, fără să se poată ridica. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ o treime dintre persoanele de peste 65 de ani cad cel puțin o dată pe an, iar proporția crește cu vârsta. Fractura de șold e cea mai temută consecință: o parte importantă dintre vârstnicii care o suferă nu își mai recapătă autonomia de dinainte, iar mortalitatea în anul următor e semnificativă (în studii, aproximativ unul din cinci sau unul din patru pacienți, în funcție de vârstă și de starea de dinainte).
Criza crește riscul de cădere în aproape toate felurile: întuneric, moloz, gheață, scări fără lumină, obiecte mutate, cărat apă și lemne, oboseală, deshidratare, frig, medicamente luate neregulat, confuzie, încălțăminte nepotrivită, nopți nedormite. De aceea prevenirea căderilor e una dintre cele mai eficiente măsuri de protecție a vârstnicilor într-o criză.
Cauzele: interne și externe
| Cauze din corp | Cauze din mediu |
|---|---|
| Mușchi slabi la picioare, echilibru prost | Lumină slabă, întuneric (blackout) |
| Vedere slabă, ochelari nepotriviți sau lipsă | Covoare care alunecă, cabluri, obiecte pe jos |
| Amețeli la ridicare (tensiune care scade) | Pardoseală udă (baie, bucătărie, apă de la inundație) |
| Medicamente: somnifere, sedative, unele antidepresive, unele pentru tensiune, diuretice | Gheață, zăpadă, noroi, moloz |
| Nevoia urgentă de a merge la toaletă noaptea | Scări fără balustradă sau fără lumină |
| Deshidratare, hipoglicemie, infecții, confuzie | Încălțăminte largă, papuci fără călcâi, șosete pe parchet |
| Probleme la picioare (bătături, unghii, neuropatie) | Paturi și scaune prea joase sau prea înalte |
Prevenția: ce faci acum și în criză
Ridicarea în trei timpi
Multe căderi se produc la ridicarea din pat, mai ales noaptea, din cauza scăderii tensiunii la schimbarea poziției. Învață-l pe vârstnic ridicarea în trei timpi: 1) se ridică în șezut pe marginea patului și stă un minut, mișcând gleznele; 2) se ridică în picioare, ținându-se de ceva stabil, și mai stă câteva secunde; 3) abia apoi pornește. Același lucru după masă sau după o baie caldă.
Exercițiile de forță și echilibru
Studiile arată că exercițiile regulate de forță și echilibru reduc semnificativ căderile la vârstnici. Într-o criză lungă, în care vârstnicul stă mult nemișcat, câteva minute pe zi contează enorm:
- Ridicări de pe scaun: de 5–10 ori, de 2–3 ori pe zi, cu mâinile pe piept sau sprijinite dacă e nevoie.
- Ridicări pe vârfuri, ținându-se de spătarul unui scaun sau de chiuvetă: de 10 ori.
- Stat pe un picior (ținându-se de ceva) câteva secunde, pe rând.
- Mers pe linie dreaptă, călcâi lângă vârf, de-a lungul unui perete, pentru sprijin.
- Mers zilnic, cât se poate, chiar și prin casă sau pe hol.
Exercițiile se fac doar cu sprijin sigur și cu cineva aproape la început. Un kinetoterapeut poate adapta programul.
Medicamentele
Cere medicului de familie o revizuire a medicamentelor dacă vârstnicul a căzut sau are amețeli. Unele medicamente (în special somniferele și sedativele, unele pentru tensiune sau prostată) cresc riscul de cădere și uneori pot fi ajustate. Nu le schimba singur.
După o cădere: cum se ridică un vârstnic (dacă nu e rănit)
Mulți vârstnici care cad nu sunt răniți grav, dar nu se mai pot ridica singuri. Statul pe jos ore întregi (în engleză „long lie”) e periculos în sine: hipotermie, deshidratare, escare, distrugere musculară, pneumonie. De aceea e util ca vârstnicul să știe cum să se ridice singur, iar familia să știe cum să-l ajute fără să-l rănească.
Întâi: evaluează
- Nu te grăbi să-l ridici. Calmează-l și lasă-l să-și revină câteva momente.
- Întreabă-l ce îl doare și uită-te: durere puternică la șold, în zona inghinală, la spate, la gât? Lovitură la cap? Sânge? Picior scurtat sau răsucit în afară?
- Dacă e confuz, nu poate mișca un membru, are durere puternică, a lovit capul și ia anticoagulante, sau ai orice suspiciune de fractură: nu-l ridica. Sună la 112, acoperă-l cu o pătură, pune-i o pernă sub cap dacă nu e suspiciune de leziune la gât, și rămâi cu el.
- Dacă nu doare nimic important și poate mișca toate membrele, poți încerca ridicarea, încet.
Ridicarea pas cu pas (cu ajutorul tău)
- Se rostogolește pe o parte, apoi se ridică în patru labe (pe mâini și genunchi). Pune-i ceva moale sub genunchi.
- Se târăște până la un scaun solid sau un pat (adu tu scaunul lângă el, cu spătarul spre perete, ca să nu alunece).
- Pune mâinile pe scaun și aduce un picior în față, cu talpa pe podea (poziția „genunchi de cerere în căsătorie”).
- Împinge cu brațele și cu piciorul din față și se ridică încet, rotindu-se ca să se așeze pe scaun.
- Stă pe scaun câteva minute înainte de orice altă mișcare. Verifică din nou dacă are dureri.
Fractura de șold: cum o recunoști
| Semn | Observații |
|---|---|
| Durere în zona șoldului sau a inghinalului (uneori doar în genunchi) | La vârstnici, durerea poate fi surprinzător de mică |
| Nu se poate sprijini pe picior sau nu poate ridica piciorul întins de pe pat | Unii pot încă merge cu durere, în anumite tipuri de fractură |
| Piciorul pare mai scurt și răsucit spre exterior (vârful piciorului cade în afară) | Semn clasic, dar nu mereu prezent |
| Vânătaie, umflătură la șold | Poate apărea mai târziu |
| La persoana cu demență: refuză să meargă, e agitată, țipă când e mișcată | Ușor de ratat |
Ce faci
- Nu ridica persoana și nu o pune să meargă „să vedem dacă poate”.
- Sună la 112: vârstnic, suspiciune de fractură de șold, de când e pe jos, ce boli are și ce medicamente (mai ales anticoagulante).
- Fă-o cât mai confortabilă în poziția găsită sau, dacă trebuie mutată (frig, pericol), cu mai mulți oameni, ținând piciorul aliniat; poți pune o pătură rulată între picioare și pe lateral pentru sprijin.
- Ține-o la cald.
- Nu-i da de mâncare sau de băut în cantități mari (poate avea nevoie de operație) – înghițituri mici de apă dacă transportul întârzie mult, după sfatul dispecerului.
- Strânge: lista de medicamente, fișa medicală, ochelarii, proteza, telefonul.
Fracturile de șold la vârstnici se operează de obicei cât mai repede (ghidurile internaționale recomandă în general în primele 24–48 de ore), pentru că statul la pat cu fractura netratată aduce escare, pneumonii, cheaguri și confuzie. Într-o criză majoră, cu spitalele aglomerate, poate dura mai mult. Imobilizarea improvizată și transportul sunt descrise în Prim ajutor și medicină fără medic.
Dacă operația întârzie mult
Dacă din cauza crizei vârstnicul rămâne acasă sau într-un centru cu fractura neoperată: controlul durerii (după indicațiile unui medic), poziționare cu perne pentru confort, prevenirea escarelor (vezi escarele), hidratare, respirații adânci de mai multe ori pe zi, mișcarea celorlalte membre, și insistență calmă pentru transfer la un spital cu ortopedie.
Lovitura la cap la vârstnicul cu anticoagulante
Vârstnicii care iau anticoagulante (de exemplu pentru fibrilație atrială sau după o tromboză) pot face o sângerare în creier chiar și după o lovitură aparent ușoară, iar simptomele pot apărea abia după ore sau zile: dureri de cap care cresc, somnolență, confuzie, vărsături, slăbiciune pe o parte, vorbire neclară. Regula practică: orice lovitură la cap la un vârstnic cu anticoagulante înseamnă consult medical, chiar dacă se simte bine, și urmărire atentă 1–2 zile.
Frica de cădere
După o cădere, mulți vârstnici devin atât de speriați încât nu mai vor să meargă. Imobilitatea slăbește mușchii și, paradoxal, crește riscul unei noi căderi. Ajută: discuția deschisă despre frică, exercițiile cu sprijin, un baston sau cadru, un sistem de alarmă (telefon la gât, buton de teleasistență), și să știe că a învățat să se ridice și că cineva va veni.