Peșteri, chei și păduri: pericolele specifice

Peșterile, cheile și pădurile sunt printre cele mai frumoase locuri din România și, pentru o familie, printre cele mai atractive destinații. Fiecare are însă pericole proprii, diferite de cele ale crestelor. În peșteri te poți rătăci, te poți răci și poți fi prins de apă. În chei, apa crește brusc și pietrele cad. În păduri, copacii cad, iar drumurile forestiere te pot duce în locuri greșite. În scenariile de criză, unii oameni se gândesc la peșteri ca adăposturi și la păduri ca ascunzători: realitatea e mai complicată.

Peșterile

România are mii de peșteri, multe în Munții Apuseni, Munții Banatului, Bucegi, Piatra Craiului, Mehedinți, Vâlcea. Doar o mică parte sunt amenajate pentru turism, cu poteci, lumină și ghizi: de exemplu Peștera Urșilor (Chișcău), Peștera Scărișoara (cu ghețarul subteran), Peștera Muierilor (Baia de Fier), Peștera Bolii și altele. Acestea sunt sigure pentru familii, în condițiile stabilite de administrator.

🗺️ Vezi zona Peștera Urșilor (Chișcău) pe hartă

Dacă vizitezi peșteri amenajate

• Haine calde (și vara!), încălțări cu talpă aderentă, frontală proprie, chiar dacă peștera e iluminată.
• Copiii mici țin mâna adultului. Podeaua e udă și alunecoasă.
• Nu atinge formațiunile (stalactite, stalagmite): se distrug și sunt protejate.
• Nu deranja liliecii (sunt protejați și pot purta boli). Nu-i atinge.
• Respectă traseul și instrucțiunile ghidului.

Peșterile ca adăpost în criză?

Peșterile par adăposturi naturale, dar sunt reci, umede, întunecoase, greu de încălzit, cu risc de inundare și de prăbușiri, iar focul aprins într-o peșteră produce fum și monoxid de carbon care se acumulează. Intrarea unei peșteri (zona în care încă intră lumina) poate oferi un adăpost scurt de ploaie, dacă nu e o albie de pârâu. Pentru protecție împotriva radiațiilor sau a bombardamentelor, urmează instrucțiunile autorităților (adăposturi de protecție civilă, subsoluri), nu improviza în peșteri.

Avenele și dolinele

În zonele carstice (Apuseni, Banat, Mehedinți), solul are găuri naturale: dolinele (depresiuni în formă de pâlnie) și avenele (puțuri verticale, uneori adânci de zeci de metri, ascunse de vegetație sau zăpadă). Pe platourile carstice (de exemplu Padiș), rămâi pe trasee, ține copiii aproape, nu te apropia de marginile gropilor și nu merge pe zăpadă în zone necunoscute (zăpada poate acoperi gura unui aven).

Cheile

Cheile sunt văi foarte înguste, cu pereți abrupți, săpate de râuri. Câteva dintre cele mai cunoscute: Cheile Bicazului, Cheile Turzii, Cheile Nerei, Cheile Râmețului, Cheile Sohodolului, Cheile Galbenei, Cheile Carașului. Unele au drum asfaltat, altele poteci cu cabluri, punți și treceri prin apă.

🗺️ Vezi Cheile Turzii pe hartă

Pericolele

• Viitura: în chei, apa nu are unde să se împrăștie. O ploaie torențială în amonte (chiar unde tu nu vezi nori) poate ridica nivelul cu metri în minute. Potecile din fundul cheilor devin capcane.
• Căderile de pietre: pereții se degradează, mai ales după ploi, îngheț-dezgheț și cutremure. Pietrele cad și din cauza altor turiști aflați mai sus.
• Porțiunile echipate cu cabluri, lanțuri, scări: alunecoase pe vreme umedă, periculoase pe furtună (trăsnet).
• Traversările prin apă: pe unele trasee prin chei, poteca trece prin râu de mai multe ori.
• Lipsa semnalului de telefon în fundul cheilor.

Reguli pentru chei

1. Verifică prognoza: dacă se anunță ploi sau furtuni în zonă (și în amonte), nu intra în chei pe trasee din fundul văii.
2. Alege trasee potrivite cu copiii: unele chei au doar drum sau poteci largi; altele sunt pentru adulți experimentați.
3. Poartă cască pe traseele cu risc de căderi de pietre (pentru copii, cască de bicicletă e mai bine decât nimic).
4. Nu sta și nu face pauză la baza pereților sau în zonele cu pietre căzute recent.
5. Fii atent la semnele de viitură (vezi Traversarea râurilor) și știi dinainte unde poți urca rapid deasupra albiei.
6. Nu arunca pietre de sus: pot fi oameni dedesubt.

Pădurile

Pădurile acoperă aproximativ un sfert până la o treime din teritoriul României (în funcție de sursă și definiție). Sunt adăpost, lemne, apă, liniște. Dar au și pericole adesea ignorate.

Copacii care cad

• Pe vânt puternic, copacii (mai ales molizii, cu rădăcini superficiale) se pot rupe sau dezrădăcina. Pădurile de molid din Carpați au suferit doboruri mari de vânt. Nu intra în pădure pe vânt foarte puternic.
• Copacii uscați în picioare („văduvele”) și crengile rupte agățate pot cădea oricând, chiar fără vânt. Nu campa, nu face pauză și nu parca sub ei.
• După furtuni și zăpezi abundente, crengile încărcate pot ceda.
• Iarna, zăpada grea și gheața (chiciura) rup crengi și vârfuri.

Exploatările forestiere

• Zonele de tăiere sunt periculoase: copaci care cad, bușteni rostogoliți pe pante, utilaje grele, camioane pe drumurile forestiere.
• Respectă semnele de interdicție și nu intra în parchetele în exploatare.
• Pe drumurile forestiere, ține copiii pe margine și fii atent la camioane încărcate, care nu pot frâna ușor.
• Traseele marcate pot fi blocate sau distruse temporar de exploatări; ai harta ca să găsești o variantă.

Rătăcirea în pădure

În pădurea deasă, mai ales în făgete uniforme sau molidișuri dese, vizibilitatea e de câțiva zeci de metri, nu ai repere, iar soarele nu se vede. Oamenii merg în cerc fără să-și dea seama. Folosește busola, rămâi pe poteci și drumuri, și aplică STOP la primul semn de nesiguranță (vezi Rătăcirea).

Incendiile de pădure

Vara și primăvara (când iarba uscată de anul trecut arde ușor), incendiile de vegetație pot cuprinde și pădurea. Dacă vezi fum: sună la 112, pleacă perpendicular pe direcția vântului și în jos pe pantă (focul urcă repede pe pantă), spre zone fără vegetație (drumuri, râuri, zone arse și răcite). Nu încerca să treci prin fum gros. Detalii în cartea Inundații, incendii și vreme extremă.

Lucrul cu lemnele în pădure

În criză, multe familii vor merge la pădure după lemne de foc. Este una dintre cele mai periculoase activități: copacii doborâți cu drujba fără experiență ucid în fiecare an oameni în România, iar buștenii care se rostogolesc pe pante zdrobesc picioare. Reguli:

• Respectă legea: lemnele se iau doar cu drept (de la ocolul silvic, cu autorizație, din zonele indicate, sau cumpărate). Furtul de lemn este infracțiune.
• Nu doborî copaci fără instruire. Strânge doar crengi căzute sau cumpără lemne.
• Nu lucra singur și nu lucra cu copiii în apropiere.
• Poartă echipament de protecție (mănuși, încălțări solide, ochelari, cască dacă lucrezi sub copaci).
• Nu lucra pe vânt, pe gheață sau pe pantă abruptă.

Tehnicile de lucru cu toporul și ferăstrăul sunt în cartea Abilități, echipament și evacuare.

Zonele miniere și vechile exploatări

În Apuseni, Maramureș, Banat și alte zone există galerii miniere abandonate, puțuri, halde și iazuri de decantare. Galeriile pot avea aer toxic sau fără oxigen și se pot prăbuși. Puțurile pot fi ascunse de vegetație. Apa din iazurile și pâraiele din zonele miniere poate fi contaminată cu metale grele. Nu intra în galerii, nu te apropia de puțuri și nu folosi apa din aceste zone nici măcar tratată, pentru că filtrele obișnuite nu elimină metalele.

Chei și peșteri cu copiii: ce e potrivit

Căderile de pietre pe trasee

Nu doar în chei cad pietre. Pe grohotișuri, la baza pereților și pe potecile de sub creste, pietrele se pot desprinde singure (mai ales dimineața, când se topește gheața nopții, sau după ploi) sau pot fi pornite de alți turiști ori de capre negre. Dacă auzi o piatră căzând sau cineva strigă „Piatră!”, nu te uita în sus: lipește-te de perete, protejează-ți capul cu rucsacul și brațele. Pe grohotișuri, mergeți apropiați unii de alții sau unul câte unul, niciodată unul exact sub altul.

Cu copii, alege trasee fără grohotișuri mari și fără pereți deasupra potecii, iar pauzele le faci în pădure sau pe teren deschis, departe de baza pantelor.

Pădurea ca loc de ascundere în criză

În unele scenarii de conflict, oamenii se gândesc să se ascundă în pădure. Pentru o familie cu copii mici, pădurea este un loc foarte greu de trăit: frig, umezeală, lipsă de hrană, căpușe, animale, izolare față de ajutorul medical. Planul realist este evacuarea spre o destinație sigură, conform instrucțiunilor autorităților, nu viața în pădure. Dacă e nevoie de un refugiu temporar de câteva ore, alege marginea pădurii, aproape de un sat sau drum, nu adâncul ei.