Traversarea râurilor și pericolul apelor de munte

Apele de munte par inofensive: limpezi, puțin adânci, cu pietre pe care sari ușor. În realitate, traversarea pâraielor și râurilor este una dintre cele mai periculoase operații de pe munte. Apa rapidă are o forță pe care oamenii o subestimează constant, apa de munte este foarte rece, iar pietrele sunt alunecoase. După ploi sau la topirea zăpezii, un pârâu care dimineața se trecea pe pietre poate deveni, după-amiaza, un torent. Pentru o familie cu copii mici, regula principală este: caută un pod; dacă nu există pod sigur, de obicei nu traversezi.

De ce e atât de periculoasă apa rapidă

Forța apei crește foarte repede odată cu viteza curentului: când viteza apei se dublează, forța pe care o exercită asupra picioarelor tale crește de aproximativ patru ori. Apa care îți ajunge la genunchi, dar curge repede, te poate dezechilibra. Când cazi, curentul te rostogolește, piciorul se poate înțepeni între pietre (cea mai periculoasă situație: rămâi prins cu capul sub apă), iar apa rece îți taie respirația și forța în câteva minute.

Când NU traversezi

Dacă bifezi oricare dintre acestea, nu traversa. Caută un pod, o porțiune mai lată și mai liniștită, sau așteaptă. Pâraiele alimentate de topire sunt mai mici dimineața devreme, după noaptea rece; cele umflate de ploaie scad adesea în câteva ore sau într-o noapte după ce se oprește ploaia. Așteptarea e aproape întotdeauna mai sigură.

Alegerea locului de trecere

• Unde albia e mai lată: apa e, de obicei, mai puțin adâncă și mai lentă.
• Fără obstacole periculoase în aval pe câteva zeci de metri: dacă alunecăm, să ajungem pe un mal, nu într-o cascadă.
• Mal de ieșire accesibil, nu un perete abrupt.
• Evită curbele exterioare ale râului (apă adâncă, rapidă), locurile cu bușteni și crengi prinse (capcane mortale în care curentul te trage dedesubt), stâncile mari cu apă care trece peste ele.
• Pietrele pentru sărit: doar dacă sunt mari, stabile, uscate și apropiate. Pietrele ude sau acoperite de mușchi sunt extrem de alunecoase. O alunecare cu capul de o piatră e gravă chiar în apă mică.
• Buștenii căzuți peste apă: par poduri, dar sunt alunecoși, mai ales uzi. Dacă îi folosești, mergi încet, ideal așezat călare, cu un adult care asigură de pe mal.

Tehnica pentru un adult

1. Pregătirea: pune lucrurile importante (telefon, haine de schimb, sac de dormit) în pungi impermeabile în rucsac.
2. Încălțămintea: traversează încălțat (sandale cu talpă bună sau încălțările de munte). Desculț, te tai și aluneci. Șosetele le poți scoate și le pui uscate după.
3. Desfă centura de șold și pieptarul rucsacului, ca să-l poți arunca rapid dacă cazi. Un rucsac prins de tine sub apă te trage în jos.
4. Folosește un băț sau bețele de trekking ca al treilea picior, în amonte (spre direcția din care vine apa).
5. Mergi cu fața în amonte sau ușor oblic, deplasându-te lateral, cu pași mici, târșiți, testând fundul înainte să pui greutatea.
6. Traversează oblic, în direcția curentului (ușor în aval), nu împotriva lui.
7. Nu te uita fix în apă (amețește); privește spre malul de ieșire.
8. Dacă aluneci și cazi: scapă de rucsac dacă te trage, întoarce-te pe spate cu picioarele în aval, la suprafață (ca să te împingi de pietre cu picioarele), și înoată oblic spre mal. Nu încerca să stai în picioare în curent rapid: piciorul se poate prinde între pietre.

Tehnica în grup

În grup, oamenii se pot sprijini unul de altul. Câteva variante:

• În linie, paralel cu curentul: cel mai puternic în față (în amonte), rupe curentul pentru cei din spate. Fiecare se ține de rucsacul sau de umărul celui din față.
• În cerc (trei persoane): se țin de umeri sau de bretele, se mișcă pe rând, un singur om la un moment dat.
• Cu un băț lung ținut orizontal de toți, perpendicular pe curent.

Cu copii mici

• Prima opțiune: nu traversa apă rapidă cu copii mici. Caută pod, întoarce-te, așteaptă.
• Pentru pâraie mici, liniștite, sub nivelul genunchilor unui adult: un adult traversează întâi singur, fără rucsac, ca să testeze. Apoi cară copilul (în brațe sau pe spate, nu pe umeri în apă rapidă – centrul de greutate prea sus), cu mâinile libere sau cu un băț, cu celălalt adult pregătit pe mal, în aval.
• Copilul nu trebuie să fie legat sau prins în rucsac-scaun în timpul traversării prin apă. Dacă adultul cade, copilul trebuie să poată fi eliberat imediat.
• Copiii care merg singuri: doar pe pietre mari, stabile, cu un adult care îi ține de mână din apă, în aval.
• Explică-le dinainte: „Apa e foarte rece și te trage. Nu intri niciodată fără un adult.”

Viiturile și apele care cresc brusc

Văile din Carpați, mai ales cele înguste și cheile, pot fi lovite de viituri rapide după ploi torențiale, uneori când în locul tău nici nu plouă (ploaia cade mai sus, în bazinul pârâului). Semnele de alarmă:

• Apa se tulbură brusc și crește.
• Apar crengi, frunze și resturi plutind.
• Se aude un vuiet crescând dinspre amonte.
• Furtună vizibilă deasupra văii, mai sus.

Dacă observi aceste semne, urcă imediat pe versant, la câțiva metri deasupra albiei, și nu încerca să traversezi. Nu campa niciodată în albia unui pârâu sau pe prundișul de lângă apă. Inundațiile și viiturile în general sunt tratate în cartea Inundații, incendii și vreme extremă.

Lacurile de munte și podurile de zăpadă

• Lacurile glaciare sunt foarte reci și adesea adânci imediat de la mal. Nu se înoată în ele cu copii, iar malurile sunt alunecoase.
• Lacurile înghețate: nu merge pe gheață pe munte. Grosimea gheții e imprevizibilă, mai ales la intrările și ieșirile de apă.
• Podurile de zăpadă peste pâraie, primăvara: zăpada e subțiată de apa de dedesubt și se poate rupe. Nu le folosi.

Dacă cineva cade în apă

1. Nu sări după el în apă rapidă. Mulți salvatori improvizați se îneacă.
2. Strigă-i să se întoarcă pe spate cu picioarele în aval și să înoate spre mal.
3. Întinde-i ceva de pe mal: un băț lung, o creangă, o geacă, o frânghie (aruncată, nu legată de tine). Stai jos sau ancorat când tragi, ca să nu fii tras și tu.
4. Aleargă în aval pe mal, spre un loc unde apa îl duce spre margine.
5. Sună la 112.
6. După ce e scos: verifică respirația, tratează hipotermia (haine uscate, împachetare), verifică rănile (lovituri de pietre).

După traversare

Imediat după ce ai ieșit din apă rece, pune șosete uscate, verifică picioarele copiilor și adulților (tăieturi, lovituri) și mișcă-te ca să te încălzești. Dacă cineva s-a udat complet, schimbă-i hainele pe loc, nu „la următoarea pauză”. Verifică rucsacii: dacă hainele de schimb s-au udat, ajustează planul (mai scurt, spre cabană). O traversare reușită, dar care lasă toată familia udă la 1.800 de metri seara, poate deveni o problemă de hipotermie.

Podețele și podurile improvizate

Pe multe trasee din Carpați există podețe din bușteni, uneori deteriorate, ude sau parțial luate de ape. Înainte să treci, verifică dacă sunt stabile (calcă pe capăt, privește ancorarea). Trece câte o persoană o dată. Copiii trec ținuți de mână de un adult care merge spre partea apei. Dacă podețul e luat de ape sau rupt, nu încerca să construiești altul din bușteni ude: întoarce-te sau caută o variantă marcată pe hartă.

Exercițiul de familie

Vara, într-o zi caldă, alege un pârâu mic, liniștit, cu apă până la gleznă, și exersează: desfacerea centurii rucsacului, mersul lateral cu fața în amonte, folosirea bățului, traversarea în linie. Lasă copiii să simtă forța apei la gleznă și explică-le că la genunchi ar fi de câteva ori mai puternică. O experiență controlată valorează mai mult decât orice avertisment.

În criză: râurile mari și podurile

Într-o evacuare, nu încerca să treci prin vad râuri mari (Olt, Mureș, Someș, Argeș, Bistrița) sau chiar râuri medii. Folosește podurile. Dacă podurile sunt distruse (inundație, cutremur, conflict), caută alt pod, chiar dacă înseamnă ore de ocol. Nu trece cu mașina prin apă care curge peste drum: 30 de centimetri de apă rapidă pot mișca o mașină, iar 60 de centimetri o pot lua.