Săpunul la rece din grăsimi: siguranța cu soda caustică, proporții, maturare

Săpunul e una dintre cele mai importante protecții de sănătate dintr-o criză lungă: spălatul mâinilor reduce mult bolile diareice și respiratorii. Cel mai bine e să ai săpun cumpărat în stoc (vezi Abilități, echipament și evacuare, capitolul despre săpun și curățenie). Dacă însă criza durează mai mult decât stocul, săpunul de casă din grăsimile rămase de la gătit, din untură sau din seu devine o resursă reală. Capitolul acesta descrie metoda la rece, cu soda caustică (hidroxid de sodiu). E o substanță periculoasă: citește întâi integral secțiunea de siguranță.

Siguranța mai întâi: echipamentul și locul

Vasele, lingurile și formele folosite pentru săpun se marchează și nu se mai folosesc pentru mâncare.

Dacă se întâmplă un accident

• În ochi: clătește imediat cu multă apă curată, ținând pleoapele deschise, cel puțin 15–20 de minute, fără întrerupere; sună la 112 în timp ce clătești (sau pune pe altcineva să sune). Nu pune nimic altceva în ochi.
• Pe piele: scoate hainele contaminate și clătește cu multă apă cel puțin 15 minute. Nu folosi oțet pe arsură: reacția de neutralizare produce căldură și apa e oricum mai bună.
• Înghițit: nu provoca vărsătura; clătește gura, sună la 112. Pentru informare toxicologică există și linia Institutului Național de Sănătate Publică (021 318 36 06, în programul de lucru – verifică programul actual).

Soda caustică se păstrează în recipientul original, bine închis (atrage umezeala din aer și se întărește), etichetat, încuiat, departe de alimente. Nu o turna niciodată în sticle de apă sau de suc.

Ce e săpunul, pe scurt

Săpunul se formează când grăsimile reacționează cu o bază puternică (saponificare). Fiecare grăsime are nevoie de o cantitate precisă de sodă: prea multă sodă = săpun care arde pielea; prea puțină = săpun moale, gras, care se râncezește. De aceea se cântărește totul la gram și se lasă un mic surplus de grăsime („supergras”, 5–8%) ca margine de siguranță.

Proporțiile: indicii de saponificare

Valorile de mai jos (grame de NaOH pentru 1 g de grăsime, adică pentru saponificare completă) sunt cele uzuale din tabelele producătorilor de săpun; variază ușor după origine și prelucrare. Ideal verifici rețeta cu un calculator de săpun cât încă ai internet și ții rezultatele scrise în caietul de atelier.

Apa: de obicei se folosește apă cât aproximativ 2,5 ori greutatea sodei (o soluție de aproximativ 28–30%). Exemplu: 131 g sodă → aproximativ 330 g apă. Folosește apă fiartă și răcită sau apă de ploaie filtrată (apa foarte dură dă săpun mai puțin spumos).

Calculul pentru orice amestec: înmulțești greutatea fiecărei grăsimi cu indicele ei, aduni, apoi scazi supergrasul (× 0,95 pentru 5%, × 0,92 pentru 8%). Când nu ești sigur de grăsime (amestec de uleiuri de prăjit), folosește 8% supergras și indicele cel mai mic din amestec.

Pregătirea grăsimii

Grăsimea de la prăjit trebuie curățată, altfel săpunul miroase a mâncare și se râncezește:

1. Topește grăsimea cu cantitate egală de apă și o lingură de sare grunjoasă la litru.
2. Fierbe încet 10–15 minute, strecoară prin tifon sau o cârpă curată.
3. Lasă la rece peste noapte: grăsimea se întărește deasupra, impuritățile rămân în apă și jos.
4. Scoate placa de grăsime, răzuiește partea de dedesubt. Repetă dacă încă miroase.
5. Topește-o din nou fără apă la foc mic, ca să elimini umezeala, și cântărește.

Seul (de la vită, oaie) se topește la foc mic din bucăți tăiate mărunt, apoi se strecoară; procesul degajă miros puternic, deci se face afară sau cu geamul larg deschis.

Procedura la rece, pas cu pas

1. Echipează-te, scoate copiii din încăpere, pregătește forma (cutie de lemn tapetată cu hârtie de copt, cutii de lapte tăiate, forme de silicon).
2. Cântărește apa rece într-un vas rezistent. Cântărește separat soda într-un vas uscat.
3. Afară sau sub geam deschis: toarnă soda în apă, încet, amestecând cu lingura. Niciodată apa peste sodă (poate fierbe brusc și stropi). Nu te apleca deasupra vaporilor. Soluția ajunge la 80–90 °C.
4. Lasă soluția să se răcească, acoperită, într-un loc unde nu ajunge nimeni, până la aproximativ 35–45 °C (30–60 de minute).
5. Topește grăsimile și lasă-le să se răcească la aproximativ 35–45 °C. Cele două temperaturi trebuie să fie apropiate (diferență sub 10 °C).
6. Toarnă soluția de sodă în grăsime, încet, în fir subțire, amestecând continuu.
7. Amestecă constant, fără să stropești, 15–40 de minute cu lingura (sau câteva minute cu un mixer vertical dedicat doar săpunului), până la „urmă”: amestecul se îngroașă ca o cremă de budincă și, picurat de pe lingură, lasă o urmă vizibilă pe suprafață.
8. Toarnă în formă, netezește, acoperă cu un carton și înfășoară cu un prosop vechi (căldura ajută reacția).
9. Lasă 24–48 de ore neatins. Săpunul încă este caustic – lucrezi cu mănuși.
10. Scoate din formă și taie calupurile cu un cuțit dedicat sau sârmă. Așază-le pe un grătar sau hârtie, cu spațiu între ele.

Maturarea: de ce aștepți 4–6 săptămâni

Saponificarea continuă câteva zile, iar apa se evaporă săptămâni la rând. Un săpun proaspăt e moale, se topește repede și poate irita pielea. Lasă calupurile 4–6 săptămâni (rețetele cu mult ulei lichid sau de măsline, chiar 8–12 săptămâni) într-un loc uscat, aerisit, la umbră, întorcându-le din când în când. Rafturile se pun sus, unde copiii nu ajung, și se etichetează cu data.

Cum verifici că e bun

Testul tradițional „cu limba” (atingi săpunul de limbă și simți o înțepătură) nu e recomandat. Un test mai sigur: o bandă de indicator pH (dacă ai): săpunul bun dă de obicei 9–10; peste 10–11 e suspect. Fără indicator: freacă o bucățică cu apă pe încheietura mâinii, clătește după un minut; dacă pielea se înroșește, ustură sau rămâne alunecoasă, săpunul nu e bun pentru corp.

Săpunul pentru copii mici

Pielea copiilor mici e sensibilă. Pentru ei folosește în primul rând săpunul blând cumpărat din stoc, cât există. Dacă folosești săpun de casă: doar calupuri foarte bine maturate (minim 6–8 săptămâni), cu supergras de 7–8%, fără parfumuri sau uleiuri esențiale, testat întâi pe pielea unui adult. La orice iritație, oprește-l. Calupurile proaspete și soda se țin încuiate – un calup care arată ca o prăjitură e tentant pentru un copil de 2 ani.

Variante: sare, cenușă, plante

• Săpunul de rufe: supergras mic (2–3%), rețetă cu cocos pentru spumă; se rade pentru detergent (vezi capitolul următor).
• Săpunul cu sare (pentru apă dură): nu e necesar; mai bine spălat cu apă de ploaie.
• Adaosuri: fulgi de ovăz măcinat, argilă – opționale. Nu adăuga plante necunoscute: unele irită pielea.
• Săpunul moale cu potasiu din cenușă: metoda tradițională, mai imprecisă; descrisă în Cărbunele de lemn și cenușa și în capitolul despre detergent.

Cât săpun îi trebuie familiei și cât costă

O familie de 4 folosește orientativ 1–2 calupuri de 100 g pe lună doar pentru mâini și corp, plus săpunul pentru rufe și vase. Un kilogram de grăsime dă aproximativ 1,4–1,5 kg de săpun (cu apa și soda), adică aproximativ 12–14 calupuri de 100 g după maturare. Într-un an îți trebuie deci, aproximativ, 2–3 kg de grăsime doar pentru igiena corporală. Un kilogram de sodă caustică ajunge la aproximativ 7 kg de grăsime – merită pus deoparte câte 1–2 kg, bine închis, în recipient original.