Cărbunele de lemn și cenușa
Cuprins (8 secțiuni)
Cărbunele de lemn (mangalul) arde fierbinte, aproape fără fum și fără flacără, și cântărește mult mai puțin decât lemnul din care s-a făcut. Cenușa de lemn, pe care cei mai mulți o aruncă, e de fapt o resursă: detergent, îngrășământ, abraziv, antiderapant. Capitolul acesta te învață să faci cărbune în cantități mici, în siguranță, și să folosești cenușa cu cap.
La ce e bun cărbunele de lemn
| Folosire | Observații |
|---|---|
| Gătit afară, pe grătar sau în sobițe metalice | căldură constantă, fără fum; doar afară |
| Ameliorarea solului (biocarbon) | cărbune mărunțit, „încărcat” întâi în compost; îmbunătățește solurile nisipoase |
| Absorbirea mirosurilor | în pungi de pânză: frigider, pantofi, cămară |
| Prefiltru pentru apă | îmbunătățește gustul și mirosul; nu dezinfectează – apa se fierbe sau se tratează după (vezi Apa) |
| Cărbune de desen pentru copii | din bețe subțiri de salcie (vezi mai jos) |
| Pigment negru (cerneală, vopsea) | vezi școala de acasă |
Cărbunele medicinal (activat) din farmacie e un produs diferit, activat industrial. Cărbunele de casă nu îl înlocuiește în intoxicații; în caz de intoxicație, sună la 112.
Cum se formează cărbunele
Lemnul încălzit fără aer suficient nu arde, ci se descompune: întâi pierde apa, apoi eliberează gaze inflamabile și gudroane, iar ce rămâne este carbon aproape pur. În retorta de casă, lemnul stă într-un vas metalic închis, cu o mică gaură, pus în foc. Gazele ies prin gaură și ard deasupra cu o flacără mică. Când nu mai ies gaze, cărbunele e gata.
Retorta din cutie metalică, pas cu pas
Ce îți trebuie
- o cutie metalică cu capac (de biscuiți, de ceai, de vopsea nouă, nefolosită), din tablă simplă, nu zincată, fără vopsea și fără plastic pe interior, sau o cutie veche de conserve cu capac din tablă;
- un cui pentru gaura din capac (2–4 mm);
- lemn uscat, de esență tare, în bucăți mici (bețe, așchii) sau bețe subțiri de salcie pentru cărbune de desen;
- un foc afară (vatră, grătar, sobă de grădină);
- clește lung sau cârlig, mănuși groase, găleată cu nisip sau apă.
- Afară, la distanță de casă și de materiale inflamabile; copiii la distanță.
- Fă o gaură mică în capac cu cuiul.
- Umple cutia strâns cu bucăți de lemn uscat, de mărime asemănătoare (se transformă uniform). Pune capacul bine.
- Pune cutia în foc sau pe jar, acoperită de flăcări pe toate părțile.
- După câteva minute, din gaură iese abur, apoi fum gălbui, apoi gaze care se aprind: o flacără mică deasupra găurii. E normal – gazul arde și încălzește în plus cutia.
- Menține focul până când flacăra din gaură se stinge și nu mai iese fum (durează de la 20 de minute la peste o oră, după mărimea cutiei).
- Scoate cutia din foc cu cleștele și astupă imediat gaura (un cui, un pic de pământ sau așaz-o cu capacul în jos în nisip), ca să nu intre aer.
- Las-o să se răcească complet, câteva ore. Nu deschide cutia caldă: cărbunele încins se aprinde imediat ce primește aer.
- Deschide: bucățile negre, lucioase, ușoare, care sună „metalic” când le lovești, sunt cărbune bun. Cele maronii la miez s-au transformat incomplet.
Randamentul e mic: din lemnul pus în cutie rămâne ca greutate, aproximativ, o cincime–un sfert sub formă de cărbune. E o metodă pentru cantități mici (desen, filtru, ocazional gătit), nu pentru încălzirea unei case.
Cantități mai mari: ce să știi
Metodele tradiționale de producere a mangalului în cantități mari (bocșe, gropi, butoaie cu dublu perete) sunt operațiuni lungi, cu fum mult, risc de incendiu și reguli legale (lemnul, arderea în aer liber, protecția mediului). Pentru o familie, nu merită: lemnul ars direct în sobă dă mai multă căldură totală decât cărbunele obținut din el, pentru că o parte mare din energie se pierde la carbonizare. Cumpără sau schimbă cărbune doar dacă ai nevoie de el pentru gătit afară.
Cenușa de lemn: o resursă
Ce cenușă se folosește
Doar cenușa de lemn natural, netratat. Cenușa de la cărbunele de pământ, de la brichete cu aditivi, de la gunoi, plastic, carton imprimat, PAL, lemn vopsit sau lăcuit conține substanțe toxice și se aruncă la deșeuri, nu în grădină și nu la rufe.
Siguranța cenușii
Folosiri
| Folosire | Cum | Atenție |
|---|---|---|
| Leșie pentru rufe și vase | vezi detergentul de casă | alcalină, mănuși |
| Îngrășământ (potasiu, calciu) | presărată subțire în grădină sau în compost, toamna sau primăvara | ridică pH-ul solului: nu pe soluri deja alcaline sau calcaroase; nu la plantele care preferă soluri acide (afine, rododendroni); la cartofi, cantitatea mare poate favoriza râia comună; cu măsură |
| Antiderapant pe gheață | presărată pe trepte și alei | murdărește încălțămintea; nu în casă |
| Abraziv pentru vase | cenușă fină pe cârpă umedă | clătire bună |
| Curățat geamul sobei | cârpă umedă înmuiată în cenușă fină | sobă rece |
| Combaterea melcilor | inel de cenușă uscată în jurul răsadurilor | nu mai funcționează după ploaie |
| Absorbant pentru toaleta uscată | o mână după fiecare folosire, alături de rumeguș | vezi Casa |
O sobă de teracotă sau o sobă de fontă folosită toată iarna produce zeci de kilograme de cenușă – mai mult decât poți folosi. Păstrează 1–2 găleți uscate, cernute, cu capac (cenușa umedă se întărește și își pierde din proprietăți), iar restul folosește-l în grădină cu măsură sau compostează-l.
Cenușa și copiii
Cenușa e iritantă pentru ochi și pentru piele când e umedă (alcalină), iar praful ei irită căile respiratorii. Golitul sobei se face când copiii nu sunt în cameră, cu fereastra deschisă, cu o lopățică și încet, să nu se ridice praful. Copiii nu se joacă în grămada de cenușă (pot exista bucăți de jar). Pentru joaca cu „negru”, cărbunele de desen e mult mai potrivit.
Depozitarea cărbunelui
Cărbunele proaspăt scos din retortă poate să se autoîncălzească dacă e pus imediat în grămezi mari, mai ales când e umezit. Lasă-l întins la aer, într-un loc necombustibil, o zi sau două, apoi pune-l în saci de hârtie sau în găleți metalice cu capac, la uscat. Cărbunele umed arde greu și face fum. Ține-l departe de sobă, de butelii și de combustibili, și separat de cenușă. Pentru filtrele de apă, păstrează o cantitate mică în borcan închis, ca să nu absoarbă mirosuri din aer.
Scenariu: o după-amiază de cărbune de desen cu copiii
Sâmbătă, în curte, focul de la grătar e aprins pentru gătit. Tata a pregătit dinainte o cutie mică de ceai, fără vopsea pe interior, plină cu bețe de salcie cojite. Copiii (5 și 3 ani) stau pe o pătură la 4–5 metri, cu mama, și urmăresc „flăcăruia care iese din capac”. Când flacăra se stinge, cutia e scoasă cu cleștele și pusă în nisip, cu gaura astupată. Copiii nu ating cutia; o deschid abia seara, după ce s-a răcit complet. A doua zi desenează pe scânduri și pe hârtie reciclată, iar mama le arată cum se fixează desenul cu un strat subțire de cocă diluată. Lecția despre foc, căldură și siguranță e învățată fără să fie nevoie de predici.