Ascuțirea: cuțite, foarfece, unelte de grădină și topor

O sculă tocită e mai periculoasă decât una ascuțită: ai nevoie de forță mai mare, alunecă, iar rănile sunt mai urâte. Într-un an fără magazine, nu vei putea cumpăra cuțite noi, iar sapa, cosorul și toporul vor munci mult mai mult decât acum. Ascuțirea este probabil abilitatea cu cel mai bun raport între timpul investit și folos. Folosirea sigură a cuțitului, toporului și ferăstrăului e descrisă în Abilități, echipament și evacuare; aici înveți ascuțirea propriu-zisă, pas cu pas, pe fiecare tip de sculă.

Ce se întâmplă de fapt când ascuți

Tăișul e locul unde se întâlnesc două fețe ale lamei. Când e tocit, vârful acela s-a rotunjit sau s-a îndoit. Ascuțind, freci cele două fețe de un abraziv până se reîntâlnesc într-o linie fină. Semnul că ai ajuns la capăt pe o parte este bavura: o mică „bărbiță” de metal care se formează pe partea opusă, pe care o simți trecând ușor degetul de pe lamă spre tăiș, niciodată de-a lungul lui. Apoi lucrezi cealaltă parte, apoi îndepărtezi bavura cu treceri ușoare, alternative, și la final pe piele sau carton.

Abrazivele: ce îți trebuie

Pentru o familie: o piatră combinată 400/1000 (sau 1000/3000) și o pilă plată de metal acoperă aproape tot. Pietrele „de apă” se înmoaie în apă înainte (cât timp ies bule), cele „de ulei” se ung cu un strat subțire de ulei fin. Nu amesteca: o piatră folosită cu ulei nu mai merge cu apă.

Cuțitul de bucătărie, pas cu pas

1. Pune piatra pe o cârpă udă, pe masă, ca să nu alunece. Ochelari, copiii departe.
2. Găsește unghiul: ține lama perpendicular pe piatră (90°), înjumătățește (45°), înjumătățește din nou (aproximativ 22°) și coboară puțin. Două monede puse sub cotor dau la multe cuțite un unghi apropiat de 15–20°.
3. Cu tăișul înainte (ca și cum ai tăia o felie subțire din piatră), împinge lama pe piatră, alunecând de la călcâi spre vârf, în arc. 10–15 treceri, cu apăsare moderată.
4. Verifică bavura pe toată lungimea, pe partea opusă. Dacă lipsește într-o zonă, mai lucrează acolo.
5. Întoarce cuțitul și repetă același număr de treceri pe cealaltă parte.
6. Treceri alternative ușoare, câte una pe fiecare parte, de 5–6 ori, scăzând apăsarea.
7. Dacă ai piatră fină, repetă pașii pe ea. La final, 5–6 treceri pe o curea sau pe carton, cu tăișul în spate (trăgând, nu împingând).
8. Test: taie o foaie de hârtie ținută în aer. Un cuțit ascuțit o taie curat, fără să o rupă.

Oțelul de ascuțit: întreținerea zilnică

Oțelul (masatul) nu ascute, ci îndreaptă tăișul ondulat în timpul folosirii. Ține oțelul vertical, cu vârful sprijinit pe un tocător, și trage lama de sus în jos și spre tine, la același unghi, alternând părțile, de 4–5 ori. Făcut înainte de fiecare gătit, întârzie mult nevoia pietrei. Oțelul nu ajută la un cuțit cu adevărat tocit.

Cuțitul cu zimți, briceagul, cuțitele de lucru

• Cuțitele cu zimți (pâine) se ascut doar pe partea teșită, fiecare zimț cu o pilă rotundă subțire sau o tijă de ceramică, la unghiul zimțului. Durează; fă-o rar.
• Briceagul și cuțitele de lucru primesc un unghi mai mare (20–25°): tăișul rezistă mai bine la cioplit lemn și la tăiat sfoară.
• Cuțitele scandinave (tăiș plan, „scandi”): pui teșitura direct pe piatră, ea însăși îți dă unghiul. Sunt cele mai ușor de ascuțit pentru începători.

Foarfecele de casă și de croitorie

Foarfecele au tăișul doar pe o parte a fiecărei lame (teșitura), iar fața interioară trebuie să rămână plană. Nu ascuți niciodată fața interioară.

1. Deschide foarfeca larg (sau desfă șurubul dacă se poate).
2. Pune teșitura unei lame pe piatră, păstrând exact unghiul ei existent (de obicei 60–75° față de fața plană – mult mai obtuz decât la cuțit).
3. Trage de la vârf spre balama, câteva treceri, până la o bavură fină pe fața interioară.
4. Repetă la cealaltă lamă.
5. Închide și deschide foarfeca de câteva ori: frecarea lamelor îndepărtează bavura.
6. Dacă foarfeca „mestecă” materialul, strânge puțin șurubul balamalei; o picătură de ulei la balama.

Foarfeca de croitorie se folosește doar pentru material textil. Hârtia și plasticul o tocesc rapid. Leag-o cu o panglică și spune-le tuturor din casă.

Foarfecele de grădină și cosorul

Foarfeca de grădină (de vie) are o lamă tăietoare cu teșitură pe o parte și o contra-lamă (nicovală sau cârlig). Ascuți doar lama tăietoare, pe teșitură, cu o piatră mică sau o pilă diamantată, mișcând piatra pe lamă (lama fixă, prinsă în menghină). Curăță întâi seva uscată cu o cârpă cu alcool. Cosorul se ascute ca un cuțit, dar pe partea curbă folosești o piatră mică ținută în mână. Arcurile și șuruburile se ung cu ulei; înainte de iarnă se usucă și se ung bine.

Sapa, cazmaua, săpăligile

Uneltele care intră în pământ nu trebuie să fie „ca briciul”: un tăiș prea fin se ciupește de prima piatră. Ținta e o muchie curată, la aproximativ 25–35°.

1. Prinde unealta în menghină, cu tăișul în sus sau orizontal.
2. Cu pila plată, ținută cu ambele mâini, împinge de-a lungul teșiturii existente (pila taie doar la împingere; la tras o ridici ușor).
3. Lucrează doar pe partea teșită (de obicei cea dinspre interior la sapă, cea de deasupra la cazma).
4. Când apare o bavură uniformă, treci ușor pila pe partea cealaltă, plat, să o îndepărtezi.
5. Unge cu ulei sau unsoare ca să nu ruginească.

Coasa e o poveste separată: tradițional se bate (se subțiază tăișul pe o nicovală mică cu ciocanul) și apoi se trage cu cute. Bătutul coasei se învață de la un om care știe; în multe sate din România mai sunt bătrâni care o fac și o pot arăta în schimbul unei mâncări sau al unui ajutor (vezi schimbul de meșteșuguri).

Toporul și securea

Toporul de despicat are un tăiș gros, convex (în formă de „burtă”), la 25–30° sau mai mult: rolul lui e să despice, nu să taie. Securea de cioplit are tăișul mai fin. Pentru amândouă:

1. Verifică întâi coada: fisuri, joc la cap. Un cap care se mișcă se poate desprinde și zbura – nu-l folosi până nu-l refaci (pană nouă, coadă înmuiată).
2. Prinde toporul sigur: capul pe banc, coada în menghină sau ținută de un ajutor adult. Purtați mănuși groase.
3. Cu pila, împinge dinspre tăiș spre interiorul capului, urmând forma convexă (ușor rotunjind mișcarea). Pila are mâner – nu o folosi fără mâner.
4. Lucrează alternativ pe ambele fețe, până la o bavură uniformă.
5. Finisează cu o piatră rotundă de topor (puc) în mișcări circulare mici, pe ambele fețe.
6. Pune teaca sau o husă de piele/cauciuc pe tăiș.

Cât de des ascuți

Ascuțirea ca serviciu de schimb

Un om care ascute bine cuțite, foarfece și unelte de grădină e căutat în orice comunitate. Cu o piatră, o pilă și o menghină poți oferi vecinilor un serviciu valoros în schimbul ouălor, al lemnelor sau al orelor de îngrijire a copiilor. Nu primi spre ascuțit unelte cu cozi crăpate până nu le repară proprietarul.