Somnul, anxietatea și durerea care nu trece: medicamente cu risc în criză

De ce ai nevoie de acest articol

În aproape orice criză, oamenii dorm prost, sunt anxioși și au dureri – de la efort, de la frig, de la stres. Tentația de a „rezolva” cu pastile e mare: un calmant de la vecină, un somnifer rămas de la bunica, un pahar de alcool seara, un antihistaminic vechi care „te pune la somn”. Unele dintre aceste soluții sunt periculoase, mai ales combinate, iar altele creează dependență exact în perioada în care aprovizionarea e nesigură.

Acest articol nu tratează bolile psihice (vezi boli cronice (2)), ci problemele obișnuite ale oamenilor sănătoși puși în situații grele, și medicamentele cu risc pe care le întâlnești.

Reacțiile normale la o situație anormală

În primele zile și săptămâni după un eveniment grav, majoritatea oamenilor au: somn agitat, coșmaruri, iritabilitate, frică, plâns, gânduri care revin, oboseală, dificultăți de concentrare, palpitații, dureri de stomac sau de cap. La copii: regresii (fac pe ei, vor biberonul), lipire de părinți, coșmaruri, crize de furie. Acestea sunt reacții normale și, la cei mai mulți, scad treptat în câteva săptămâni, mai ales dacă au siguranță, rutină și sprijin. Nu sunt, în sine, motiv pentru somnifere sau calmante.

Somnul în criză: ce funcționează fără pastile

1. Oră fixă de trezire, în fiecare zi, chiar după o noapte proastă. Ora de culcare vine de la sine.
2. Lumină naturală dimineața (afară sau la geam) și mișcare în timpul zilei.
3. Fără cafea, ceai negru, energizante după prânz; fără alcool seara (te adoarme, dar fragmentează somnul).
4. Un ritual scurt înainte de somn: spălat, o poveste pentru copii, câteva minute de respirație lentă.
5. Telefonul și știrile departe de pat; o oră liniștită înainte de culcare.
6. Dacă nu adormi în 20–30 de minute, te ridici, faci ceva liniștit la lumină slabă și revii când îți e somn.
7. Fără somn lung ziua (cel mult 20–30 de minute, devreme după-amiaza).
8. Întuneric, liniște (dopuri de urechi, mască pentru ochi în adăposturi), căldură suficientă, dar nu prea mare.

Respirația 4–6: un exercițiu care chiar ajută

Inspiră pe nas numărând până la 4, expiră lent pe gură numărând până la 6. Repetă 5 minute. Expirul mai lung decât inspirul încetinește pulsul și liniștește. Funcționează și pentru copii mai mari („miroase floarea, suflă lumânarea”) și pentru atacurile de panică.

Medicamentele și produsele pentru somn: tabel de riscuri

Benzodiazepinele: ce trebuie să știe cine le ia deja

Mulți oameni, mai ales vârstnici, iau de ani de zile un calmant sau somnifer din această familie. Pentru ei, criza are un risc specific: întreruperea bruscă, pentru că rețeta nu mai poate fi reînnoită sau medicamentul lipsește.

• Oprirea bruscă după utilizare îndelungată poate produce sevraj: anxietate severă, insomnie, tremor, transpirații, uneori convulsii și confuzie. E o situație medicală.
• Fă rezervă cu medicul, ca la orice medicament cronic, sau discută cu el, în vremuri liniștite, o reducere treptată.
• Nu împrumuta și nu da benzodiazepine altor oameni, oricât de rău ar dormi.
• Nu le combina cu alcool, cu opioide (tramadol, codeină) sau cu antihistaminice sedative.
• La vârstnici, ele cresc mult riscul de cădere și fractură de șold – în criză, cu lumină slabă și trepte necunoscute, riscul e și mai mare.

Atacul de panică: cum îl recunoști și ce faci

Un atac de panică vine brusc: inima bate tare, respiri repede, simți că te sufoci, amețeli, furnicături în mâini, frică intensă că mori sau că „înnebunești”. Atinge maximul în câteva minute și trece de obicei în 10–30 de minute. E foarte neplăcut, dar nu e periculos în sine.

1. Dacă e prima dată, dacă omul are peste 40 de ani, boli de inimă sau durere în piept – tratează ca pe o posibilă urgență medicală (112), nu presupune panica.
2. Dacă știi că e un atac de panică: loc liniștit, vorbește calm, spune-i că trece.
3. Respirația lentă 4–6, împreună cu el.
4. Ancorare: „spune-mi 5 lucruri pe care le vezi, 4 pe care le auzi, 3 pe care le atingi”.
5. Nu-l pune să respire în pungă.
6. După: apă, odihnă, discuție. Dacă atacurile se repetă, medic – există tratamente eficiente.

Durerea care nu trece

Durerile cronice (spate, articulații, migrene, dureri după operații sau fracturi vechi) se agravează des în criză: efort fizic, frig, somn prost, stres. Planul de bază:

Opioidele (tramadol, codeină, morfină și altele)

Sunt medicamente cu rețetă, unele cu regim special. Cine le ia pentru durere cronică sau cancer trebuie să aibă un plan scris cu medicul pentru criză. Riscuri: somnolență, constipație, respirație deprimată (mai ales cu alcool, benzodiazepine, antihistaminice sedative), dependență, sevraj la oprire bruscă. Nu împrumuta, nu combina, ține-le încuiate – înghițite de un copil pot fi mortale. Codeina și tramadolul nu se dau copiilor mici și femeilor care alăptează, decât strict la indicația medicului.

Copiii: somnul și frica în criză

Copiii nu au nevoie de medicamente pentru somn sau pentru frică în criză; au nevoie de adulți calmi, rutină și explicații simple. Ce ajută:

Nu da copiilor antihistaminice sedative, siropuri de tuse sau „ceaiuri pentru somn” ca să doarmă: sunt periculoase, mai ales la copiii mici. Vezi și cartea Copiii mici în criză și Planul de 1 an și mintea în criză.

Primul ajutor psihologic, pe scurt

Organizația Mondială a Sănătății descrie un mod simplu de a ajuta oamenii afectați de un eveniment grav, numit „primul ajutor psihologic”. Pe scurt: observă (cine e în pericol, cine are nevoie urgentă), ascultă (fără să forțezi povestea, fără să judeci), conectează (cu familia, cu ajutoare concrete: apă, adăpost, informații, medic). Nu e terapie și nu cere pregătire medicală – e ce poate face orice vecin bun.

Exemplu: o noapte grea, fără pastile

Elena, 42 de ani, stă cu familia la o rudă după ce casa a fost avariată de cutremur. Nu poate dormi: fiecare zgomot o sperie, gândurile se învârt. Vecina îi oferă „o pastilă de la doctor, mie îmi face bine”. Elena refuză și face altceva:

1. Se ridică din pat după 30 de minute de stat trează, ca să nu asocieze patul cu anxietatea.
2. Bea un ceai cald de tei, la lumină slabă.
3. Scrie pe o foaie grijile de mâine și un singur lucru pe care îl va face pentru fiecare.
4. Face 5 minute de respirație 4–6.
5. Se întoarce în pat când îi e somn. Doarme puțin, dar doarme.
6. A doua zi se trezește la ora obișnuită, iese la lumină, merge pe jos o jumătate de oră, evită cafeaua după prânz.
7. După o săptămână în care somnul nu se îmbunătățește deloc, sună medicul de familie.

Când e nevoie de medic pentru somn sau anxietate

Alcoolul în criză: o capcană specială

Alcoolul pare să ajute la somn și la anxietate, dar efectul se inversează în câteva ore: somn fragmentat, treziri, anxietate mai mare a doua zi. În criză, riscurile se adună: căderi pe întuneric, incendii de la sobe și lumânări, violență în spații înghesuite, hipotermie (alcoolul dă senzație falsă de căldură), interacțiuni cu medicamentele. Cine bea mult zilnic și se oprește brusc (de exemplu pentru că nu mai găsește) poate face sevraj periculos: tremor, transpirații, agitație, halucinații, convulsii – urgență medicală.

Medicamentele pentru somn și anxietate în trusa de criză: ce pui și ce nu

Îngrijitorii au și ei nevoie de somn

Părinții de copii mici, cei care îngrijesc un vârstnic sau un bolnav, voluntarii – dorm cel mai puțin în crize și se epuizează primii. Împărțiți nopțile pe ture, acceptați ajutorul vecinilor, dormiți ziua când copilul doarme. Un îngrijitor epuizat face greșeli de dozare, adoarme la volan și se îmbolnăvește. Odihna lui nu e un lux, e parte din planul familiei.

Știrile și rețelele sociale

Urmărirea continuă a știrilor despre dezastru crește anxietatea și strică somnul, fără să-ți dea informații utile în plus. Stabilește 2–3 momente pe zi în care verifici sursele oficiale (RO-ALERT, comunicatele DSU, ISU, Ministerul Sănătății, radioul public) și închide restul. Fii prudent cu zvonurile despre „medicamente-minune” sau „antidoturi”: în crize circulă multe informații false care îi împing pe oameni la decizii periculoase.