Camera cea mai sigură și planul pe camere
Cuprins (15 secțiuni)
- Principiul de bază: ghemuiește-te, acoperă-te, ține-te
- Ce face un loc să fie sigur
- Despre „triunghiul vieții” și tocul ușii
- Cum faci planul pe camere
- Camera cu camera
- După mișcare: punctul de întâlnire
- De ce „ghemuiește-te, acoperă-te, ține-te” și nu altceva
- Cum alegi locul sigur în fiecare cameră: exemplu complet
- Planul pentru noapte: cine pe cine ia
- Planul în alte tipuri de locuințe
- Greșeli frecvente
- Exercițiul de verificare a planului: 15 minute
- Locul sigur pentru oaspeți și pentru bunici
- Planul pentru casa de vacanță și pentru hotel
- Apartamentul tipic de bloc din anii '70–'80: ce e diferit
În cele câteva secunde dintre prima zguduitură și mișcarea puternică nu ai timp să te gândești. Corpul tău va face ce a exersat. Scopul acestui capitol este să găsești, în fiecare cameră, locul în care te protejezi, și să faci un plan scris al locuinței.
Principiul de bază: ghemuiește-te, acoperă-te, ține-te
Recomandarea internațională acceptată de majoritatea autorităților (inclusiv cele din SUA, Noua Zeelandă și Japonia) și în spiritul recomandărilor DSU este:
- Ghemuiește-te (pe genunchi, la podea) înainte să te doboare cutremurul.
- Acoperă-te: capul și gâtul cu brațele; dacă e o masă solidă la 1–2 pași, intră sub ea.
- Ține-te de piciorul mesei (și mergi cu ea dacă se mișcă) sau rămâi în poziție cu brațele peste cap până se oprește mișcarea.
DSU recomandă în interior: nu fugi afară, nu ieși pe balcon, nu folosi liftul; adăpostește-te sub o masă sau un birou rezistent, lângă un perete interior solid sau sub tocul unei uși fără geam; stai departe de ferestre, oglinzi, biblioteci și mobilier înalt, corpuri de iluminat.
Ce face un loc să fie sigur
Despre „triunghiul vieții” și tocul ușii
Triunghiul vieții (ideea să te așezi lângă un obiect mare ca să rămână un gol când cade tavanul) a circulat mult pe internet. Organizațiile de salvare și cercetătorii nu îl recomandă ca regulă generală: în clădirile care nu se prăbușesc (majoritatea), principalul pericol sunt obiectele care cad, iar a te deplasa prin cameră în timpul mișcării te expune. Nu poți ști dinainte unde se formează golurile. Rămâi la regula ghemuit–acoperit–ținut, în locul sigur pe care l-ai ales dinainte.
Tocul ușii: în clădirile vechi, tocul ușii putea fi mai solid decât restul; în locuințele moderne, nu e mai rezistent decât peretele, iar ușa te poate lovi. DSU menționează tocul unei uși fără geam ca o variantă; dacă îl folosești, ține ușa deschisă cu piciorul și protejează-ți capul. O masă solidă e de obicei mai bună.
Cum faci planul pe camere
- Desenează pe o foaie schița locuinței (nu trebuie să fie la scară).
- În fiecare cameră, marchează cu verde locurile sigure (sub masă, lângă perete interior liber) și cu roșu zonele de evitat (ferestre, dulapuri, oglinzi, bucătăria lângă aragaz).
- Marchează robinetele de gaz și apă, tabloul electric, stingătorul, rucsacul de urgență.
- Marchează calea de ieșire principală și una alternativă (dacă există).
- Stabilește cine ia pe cine: de exemplu, mama ia bebelușul, tata ia copilul mare; sau cine e mai aproape de fiecare copil.
- Lipește planul pe ușa frigiderului sau pe interiorul ușii de la intrare. Fă o poză pe telefon.
Camera cu camera
| Cameră | Loc bun | De evitat |
|---|---|---|
| Dormitor | Rămâi în pat, cu fața în jos, cu perna peste cap (dacă nu e nimic care poate cădea pe pat) sau te întinzi lângă pat, pe partea dinspre peretele interior | Fereastra, dulapul, oglinda |
| Camera copiilor | Sub o măsuță solidă sau lângă patul copilului, acoperindu-l cu corpul tău | Rafturi cu jucării, dulapuri, fereastra |
| Sufragerie | Sub masa de sufragerie (dacă e solidă), lângă un perete interior liber | Vitrine, televizor, bibliotecă, geamuri mari |
| Bucătărie | Ieși din bucătărie dacă poți în 1–2 pași, altfel sub masă, departe de aragaz și de dulapurile suspendate | Aragazul, cuptorul, frigiderul, dulapurile de sus |
| Baie | Ghemuit lângă peretele interior, protejându-ți capul; cada nu e un adăpost special | Oglinda, dulăpioarele de sticlă, boilerul |
| Hol | Ghemuit lângă un perete interior | Cuierele grele, oglinda, ușa de intrare cu geam |
| Balcon | Intră în cameră dacă poți în 1–2 pași; altfel ghemuit lângă peretele clădirii | Parapetul, marginea balconului |
Detalii pentru fiecare situație (inclusiv noaptea, cu copii) în Ce faci în timpul seismului acasă.
După mișcare: punctul de întâlnire
- În interior: toți se adună într-un loc (de exemplu holul de la intrare), unde vă numărați.
- În exterior, aproape: un loc deschis, departe de clădiri și stâlpi (parc, curtea școlii, parcare largă). Nu imediat lângă bloc (cad tencuieli, geamuri).
- În exterior, departe: casa unei rude sau un loc ușor de găsit în cartier, dacă nu sunteți împreună când se produce cutremurul și nu puteți comunica.
- Contact în afara orașului: o rudă dintr-un alt oraș, pe care o sună toți membrii familiei; liniile interurbane pot merge mai bine decât cele locale.
De ce „ghemuiește-te, acoperă-te, ține-te” și nu altceva
Recomandarea vine din analiza rănilor de la cutremurele din ultimele decenii: majoritatea oamenilor răniți în clădiri care nu s-au prăbușit au fost loviți de obiecte căzute sau au căzut ei înșiși încercând să meargă ori să fugă în timpul mișcării. Dacă te ghemuiești, nu mai poți fi doborât. Dacă îți acoperi capul și gâtul, protejezi părțile cele mai vulnerabile. Dacă te ții de un mobilier solid, rămâi sub protecția lui când acesta se deplasează. Mesajul este folosit și de DSU în campaniile de informare.
Cum alegi locul sigur în fiecare cameră: exemplu complet
Familia Stan locuiește într-un apartament cu 3 camere, etajul 4, bloc din 1980. Au făcut planul într-o seară, în aproximativ o oră, mergând cu copiii prin fiecare cameră:
| Camera | Loc sigur ales | Ce au schimbat ca să devină sigur | Ce evită |
|---|---|---|---|
| Dormitorul părinților | În pat, pe burtă, cu perna pe cap | Au mutat tabloul greu de deasupra patului; lampa de pe noptieră e fixată | Geamul mare, dulapul de pe peretele opus |
| Camera copiilor | Lângă patul celui mic, ghemuit, protejându-l | Au fixat dulapul și biblioteca; au mutat patul de lângă geam | Raftul cu jucării de sus |
| Sufrageria | Sub masa de lemn masiv | Au prins televizorul și vitrina cu sticlă | Vitrina, lustra mare, geamul balconului |
| Bucătăria | Lângă peretele interior, departe de aragaz și de frigider | Au pus blocaje la dulapurile de sus | Dulapurile de sus, cuptorul cu microunde de pe frigider |
| Holul | Ghemuit lângă peretele interior, departe de oglindă | Au fixat cuierul și au mutat oglinda | Ușa de la intrare (poate fi trântită), oglinda |
| Baia | Ghemuit lângă cadă, cu prosopul pe cap | Au scos sticlele de pe raftul de deasupra căzii | Oglinda, raftul de sticlă |
Au desenat apoi un plan simplu al apartamentului pe o foaie A4, cu un cerc verde în locul sigur din fiecare cameră și o săgeată spre ușă. Foaia stă pe frigider. Copilul mare a colorat cercurile.
Planul pentru noapte: cine pe cine ia
Noaptea e scenariul cel mai greu: toată lumea doarme, e întuneric, nimeni nu are încălțăminte. Planul pe camere trebuie să răspundă clar la trei întrebări:
- Cine rămâne pe loc și cine merge la copii? Regula generală: în timpul mișcării puternice nu mergi prin casă. Dacă patul copilului e în aceeași cameră, te apleci peste el. Dacă e în altă cameră, mergi doar dacă distanța e foarte mică și mișcarea e slabă; altfel aștepți să se termine și mergi imediat după.
- Ce faci cu bebelușul? Dacă doarme lângă tine, îl iei la piept și te ghemuiești în pat sau lângă pat, cu perna și brațele deasupra lui (vezi Familia cu copii mici).
- Cine ia rucsacul și cine verifică gazul? Împărțiți rolurile dinainte: de exemplu, un părinte ia copiii și rucsacul; celălalt verifică gazul și deschide ușa.
Planul în alte tipuri de locuințe
Garsoniera sau apartamentul cu o cameră
Spațiul e mic, deci fiecare obiect contează mai mult. Patul nu stă sub raft sau lângă un dulap înalt nefixat. Masa e locul principal de protecție; dacă nu ai masă solidă, folosești colțul interior al camerei, departe de geam, cu ceva moale pe cap.
Casa cu etaj
Scara interioară e un loc periculos în timpul mișcării. Fiecare etaj are propriul loc sigur. Dacă dormitoarele copiilor sunt sus și ale părinților jos (sau invers), regândește distribuția: copiii mici ar trebui să doarmă pe același nivel cu un adult.
Casa veche la țară, de chirpici sau cărămidă nearmată
Aici pericolul de prăbușire a pereților sau a hornului e mai mare. Dacă ușa e la un pas și ieșirea e într-o curte liberă (fără ziduri, hornuri sau fire deasupra), ieșirea rapidă în primele secunde poate fi o opțiune; altfel, te protejezi lângă o mobilă solidă, departe de horn și de pereții exteriori fisurați.
Greșeli frecvente
- Planul doar „în cap”. Fără foaia de pe frigider și fără exercițiu, planul se uită.
- Locul sigur sub o masă de sticlă sau sub o măsuță joasă. Masa trebuie să fie solidă și suficient de înaltă ca să încapi sub ea.
- Ușa de la balcon ca „ieșire”. Balcoanele pot fi avariate, iar săritul de la etaj ucide.
- Planul neactualizat după mutarea mobilei. Ai cumpărat un dulap nou? Refaci planul pentru camera respectivă.
Exercițiul de verificare a planului: 15 minute
- Alege un moment liniștit, cu toată familia acasă.
- Spune semnalul: „Cutremur!” Fiecare merge la locul sigur din camera în care se află și face „broscuța”.
- Numără cu voce tare până la 45 (durata unui cutremur mare).
- Spune „Gata!”. Fiecare spune unde e și dacă a fost greu să ajungă acolo.
- Mergeți împreună la ușă, cu rucsacul și încălțămintea, ca după un cutremur.
- Discutați: ce a mers bine? Ce obiect ar fi putut cădea? A rămas cineva blocat?
- Notează pe planul de pe frigider ce trebuie schimbat.
Repetă exercițiul o dată la trei luni, din camere diferite: o dată din bucătărie, o dată din baie, o dată noaptea. Copiii mai mari pot fi „inspectori”: caută obiecte care ar cădea și le notează.
Locul sigur pentru oaspeți și pentru bunici
Dacă ai oaspeți care dorm la voi (bunici, prieteni), arată-le locul sigur din camera în care dorm și unde e lanterna. Patul de oaspeți (canapeaua din sufragerie) nu trebuie să fie sub raftul cu cărți sau lângă vitrină.
Planul pentru casa de vacanță și pentru hotel
Când ajungi la o pensiune, la hotel sau la rude, fă în două minute un mini-plan: unde e locul sigur din cameră, unde e scara de ieșire, unde e lanterna (cea de pe telefon sau una mică din bagaj), unde puneți încălțămintea noaptea. Copiii mai mari pot face asta ca pe un joc de „exploratori”.
Apartamentul tipic de bloc din anii '70–'80: ce e diferit
Majoritatea familiilor din orașele României stau în blocuri construite între 1960 și 1990, cu apartamente asemănătoare: hol la mijloc, două sau trei camere, bucătărie mică, baie fără geam, balcon (adesea închis cu termopan). Planul pe camere arată aproape la fel în Drumul Taberei, în Tătărași sau în Mănăștur. Câteva particularități contează:
- Pereții de beton și pereții „ușori”. Blocurile din această perioadă au pereți structurali din beton armat (diafragme) sau cadre cu stâlpi și grinzi; pereții dintre camere sunt adesea din cărămidă sau BCA, care pot fisura sau se pot desprinde bucăți de tencuială. Nu poți ști sigur care e care fără planurile blocului (întreabă la asociație), dar peretele gros, rece la atingere și greu de găurit e de obicei de beton. Locul tău sigur e lângă un perete interior, departe de geamuri, nu neapărat lângă „cel mai gros” perete.
- „Peretele de mobilă” din sufragerie. Biblioteca sau vitrina lungă, înaltă până aproape de tavan, plină de cărți, veselă și bibelouri, e cel mai mare pericol din multe apartamente. Se prinde de perete în cel puțin două puncte sus (vezi Fixarea mobilei), iar obiectele grele coboară pe rafturile de jos. Nimeni nu doarme pe canapeaua din fața ei.
- Holul central. Fără geamuri și cu mai mulți pereți în jur, holul e adesea unul dintre cele mai bune locuri, dacă nu are dulapuri înalte nefixate, oglinzi mari sau rafturi deasupra ușilor. Cuierul greu și pantofarul înalt se prind de perete.
- Balconul închis. Geamurile termopanului se pot sparge, iar balconul e o zonă de evitat în timpul mișcării. Borcanele de pe rafturile din balcon (murături, zacuscă, dulceață) devin cioburi: le ții pe rafturile de jos, cu o șipcă în față.
- Bucătăria mică. Dulapurile suspendate, cuptorul cu microunde pe frigider și centrala pe perete sunt toate deasupra capului. În bucătărie nu există de obicei un loc bun: ieși din ea dacă poți în 1–2 pași, altfel te ghemuiești lângă un perete fără dulapuri, cu capul acoperit.
- Baia fără geam. Oglinda, dulăpiorul cu sticle și boilerul electric (50–100 l) sunt riscurile. Boilerul se prinde cu bride suplimentare; dacă ești în cadă, rămâi acolo, ghemuit, cu brațele peste cap.
- Dormitorul copiilor. Patul supraetajat se prinde de perete; patul nu stă sub geam, sub raft sau sub tablou. Lampa de veghe pe baterii ajută copilul să nu se sperie în întuneric.
