Albinele pentru începători

Albinele sunt un caz aparte printre animalele gospodăriei: nu au nevoie de hrană zilnică de la tine, nu se mulg și nu se adapă, dar cer cunoștințe, atenție la momentele cheie ale anului și respect pentru legislația apicolă. În schimb dau miere (o sursă de zahăr și calorii care, corect păstrată, nu se strică practic niciodată), ceară, polen, propolis și, mai ales, polenizează pomii și grădina, crescând recolta. Pentru o familie cu copii mici există însă și un risc concret: înțepăturile și alergiile.

Legislația și înregistrarea

Activitatea apicolă în România este reglementată de Legea apiculturii nr. 383/2013, cu modificările ulterioare, și de normele sanitar-veterinare. Pe baza surselor publice consultate, pașii obișnuiți pentru o stupină sunt:

1. Primăria – registrul agricol: declari familiile de albine și primești o adeverință.
2. DSVSA: faci înregistrarea sanitar-veterinară a stupinei (dosar cu adeverința de la primărie și actul de identitate; se poate face o verificare a amplasamentului).
3. ANZ, prin oficiul județean de zootehnie: obții codul de exploatație pentru stupină, cu documentele de mai sus.
4. Carnetul de stupină: în el notezi tratamentele, deplasările în pastoral și pierderile de familii; este verificat la controale.
5. Marcarea stupilor cu codul de exploatație, în loc vizibil.

Procedurile și documentele pot diferi de la un județ la altul; întreabă la DSVSA și la oficiul județean de zootehnie. Legea apiculturii conține și reguli despre amplasarea stupinelor în localități și față de vecini și drumuri, precum și obligația celor care fac tratamente cu pesticide de a anunța apicultorii din zonă înainte. Verifică forma actuală a acestor reguli la primărie sau la asociația apicultorilor din județ.

Cum începi corect

• Fă un curs de apicultură (asociațiile județene și unele licee agricole organizează cursuri) și găsește un mentor, un apicultor experimentat din zonă. Albinele nu se învață din cărți.
• Începe cu 2–3 familii, nu cu una: dacă una are probleme (pierde matca, e slabă), o poți ajuta cu rame din celelalte.
• Cumpără familii sănătoase, de la apicultori înregistrați, cu certificat sanitar-veterinar unde e cazul. Familiile bolnave sau roiurile prinse la întâmplare pot aduce boli.
• Rasa de albine din România este albina carpatină, blândă și bine adaptată la clima noastră.

Echipamentul de bază

Amplasarea stupilor lângă casă

• Un loc însorit dimineața, umbrit parțial la prânz vara, ferit de vânturile reci.
• Urdinișurile (intrările) orientate spre sud sau sud-est și în altă direcție decât locurile unde se joacă copiii, aleile și curtea vecinilor.
• Un gard viu sau un gard plin de aproximativ 2 m în fața stupilor obligă albinele să zboare sus, peste capul oamenilor.
• O sursă de apă aproape (un vas cu pietre sau plute, ca albinele să nu se înece), altfel albinele vor bea de la piscina copiilor sau de la găleata vecinului.
• La distanță de țarcurile animalelor legate (un animal legat nu poate fugi de albine).

Anul apicol, pe scurt

Cât produce un stup

Producția de miere variază enorm de la an la an și de la o zonă la alta, în funcție de vreme, culesuri și experiența apicultorului. Într-o stupină staționară de familie, un an bun poate aduce 15–30 kg de miere pe familie, iar un an prost aproape nimic de recoltat. Apicultorii care deplasează stupii la culesuri (pastoral) obțin mai mult. Pentru planificare, socotește prudent aproximativ 10–15 kg pe stup pe an la început.

O familie de albine are nevoie, pentru iernare, de aproximativ 15–20 kg de miere sau hrană proprie în stup (orientativ, după zonă, stup și puterea familiei). Nu lua toată mierea: albinele flămânde mor până în martie. Dacă rezervele nu ajung, ele se completează toamna cu sirop de zahăr, conform îndrumărilor mentorului și ale bunelor practici.

Un apicultor începător poate verifica rezervele de iarnă și fără să deschidă stupul: ridicând ușor stupul din spate (cântărirea „din mână”), sau, mai precis, cu un cântar suspendat. Diferențele de greutate între toamnă și primăvară îi arată cât au consumat albinele. Notează-le în carnetul de stupină an de an.

Bolile și dăunătorii

• Varroa este un acarian parazit prezent practic în toate stupinele. Netratată, o familie se prăbușește în 1–3 ani. Tratamentele se fac doar cu produse autorizate, la momentele potrivite, și se notează în carnetul de stupină.
• Loca americană și loca europeană sunt boli bacteriene ale puietului; loca americană este de declarare obligatorie și foarte contagioasă. La puiet cu căpăcele adâncite, perforate și miros urât, anunță medicul veterinar.
• Nosemoza: diaree, albine slăbite primăvara.
• Viespea asiatică și alte specii, șoarecii, ciocănitorile pot ataca stupii.
• Intoxicațiile cu pesticide: mii de albine moarte în fața stupului după tratamente în culturile din jur. Anunță primăria, DSVSA și păstrează probe.

Nu folosi antibiotice sau produse neautorizate în stupi: lasă reziduuri în miere și sunt interzise.

Mierea în stocul familiei

• Mierea matură, extrasă din faguri căpăciți, păstrată în borcane de sticlă închise, la loc răcoros și întunecat, se păstrează practic nelimitat. Cristalizarea e normală: se lichefiază încălzind borcanul la baie de apă, la temperatură moderată.
• Mierea are aproximativ 300 kcal la 100 g: 20 kg de miere înseamnă aproximativ 60.000 kcal, o rezervă importantă de energie.
• Mierea nu se dă copiilor sub 1 an, din cauza riscului de botulism infantil.
• Ceara se folosește pentru lumânări (utile în blackout), pentru unguente de casă și pentru protecția lemnului.

Roirea

Primăvara, familiile puternice de albine se înmulțesc natural prin roire: matca bătrână pleacă din stup cu o parte din albine și formează un roi care se așază pe o creangă, apoi caută o nouă casă. Pentru apicultor, roirea înseamnă pierderea unei părți din albine și din recolta de miere. Prevenția (spațiu suficient în stup, înlocuirea mătcilor bătrâne, formarea de roi artificiali) se învață de la mentor. Pentru familie, un roi agățat într-un pom din curte arată impresionant, dar albinele din roi sunt de obicei blânde, pentru că nu au stup de apărat. Nu le deranja: anunță un apicultor din zonă, care îl va strânge. Ține copiii și animalele la distanță.

Cât costă să începi

Costul de pornire cu 2–3 familii (stupi, familii de albine, echipament de protecție, unelte de bază, tratamente pentru primul an) este de ordinul câtorva mii de lei, variind mult după prețurile locale și dacă împrumuți echipamentul de extracție. Mierea din primul an poate fi puțină sau deloc: familiile noi au nevoie de timp să se dezvolte. Socotește apicultura ca pe o investiție pe 2–3 ani, nu ca pe o sursă rapidă de hrană.

Ceara și propolisul în gospodărie

Ceara topită și filtrată se păstrează nelimitat și e utilă în multe feluri: lumânări (ard curat și mult), unguente pentru mâini crăpate (amestecată cu ulei), impregnarea pânzei pentru învelitori alimentare, ungerea sertarelor și a uneltelor de lemn. Propolisul este folosit tradițional, dar nu înlocuiește medicamentele și poate da alergii; nu îl da copiilor mici fără sfatul medicului.

Albinele și copiii

• Copiii mici nu se apropie de stupi decât cu un adult și cu echipament de protecție.
• Explică-le că albinele nu atacă de obicei departe de stup; dacă o albină zboară în jurul lor, stau liniștiți și se îndepărtează încet, fără să dea din mâini.
• Încălțămintea închisă în grădină vara: multe înțepături vin de la albinele călcate în iarbă cu trifoi.
• Acul albinei se scoate răzuindu-l cu unghia sau cu un card, nu strângând între degete.
• Dacă un copil are o reacție mare la o înțepătură (umflătură extinsă, urticarie pe tot corpul, respirație grea), mergi la medic sau sună la 112.

Albinele în criză

Albinele sunt destul de independente: o familie puternică poate supraviețui un an fără intervenție, dacă are rezerve. În schimb, o criză poate aduce lipsa tratamentelor pentru varroa (stochează produsele autorizate pentru un an), lipsa zahărului pentru hrănirea de toamnă (lasă mai multă miere în stup) și imposibilitatea de a vinde mierea. În cazul unui accident nuclear, mierea recoltată după accident trebuie testată înainte de consum (vezi accidentul nuclear).