Deficiențele de vedere: orientare, alertare și evacuare

Cine are probleme de vedere în criză

Problemele de vedere sunt de două feluri: persoanele nevăzătoare sau cu vedere foarte slabă (adesea antrenate, cu baston alb, uneori cu câine ghid, cu un sistem bine pus la punct acasă) și, mult mai numeroși, vârstnicii a căror vedere a scăzut treptat din cauza cataractei, glaucomului, degenerescenței maculare sau diabetului și care nu se consideră „nevăzători”, dar nu mai citesc un SMS, nu văd o treaptă pe întuneric și nu recunosc fețele de la câțiva metri. Pentru ambele categorii, criza aduce exact ce e mai greu: întuneric, obiecte mutate, moloz pe drum, locuri noi, informații scrise pe afișe, oameni care arată cu mâna „pe acolo”.

Acasă: sistemul care trebuie să supraviețuiască crizei

O persoană nevăzătoare se descurcă bine acasă datorită ordinii: fiecare lucru are locul lui. Criza (un cutremur care mută mobila, familia care rearanjează lucrurile ca să facă loc, o rudă care vine să ajute și pune lucrurile „unde trebuie”) distruge acest sistem. Reguli pentru familie:

• Nu muta nimic fără să-i spui și fără să-i arăți noua poziție, cu mâna ei.
• Ușile se țin fie complet închise, fie complet deschise, niciodată întredeschise (sunt cauza clasică de lovire în cap).
• Drumul pat–baie–ieșire rămâne liber și neschimbat.
• Lucrurile de urgență (lanterna – pentru cei cu vedere parțială, fluierul, telefonul, bastonul de rezervă, geanta) au un loc fix, cunoscut, ușor de atins în întuneric.

Marcajul tactil și contrastul

Pentru persoanele cu vedere parțială, contrastul face minuni: bandă de culoare vie (galben, alb) pe marginea treptelor, pe întrerupătoare, pe ușa de la ieșire; un covor închis la culoare sub un scaun deschis. Pentru cei nevăzători, marcajul tactil: puncte în relief autoadezive (din magazinele de bricolaj sau de la asociațiile de nevăzători) pe robinetul de gaz, pe butonul de pornire al radioului, pe pachetele din stocul de urgență (o bandă elastică pe conservele de pește, două pe cele de fasole), pe cutia de medicamente.

Medicamentele

Cutiile de medicamente se confundă ușor. Pentru o persoană cu vedere slabă: cutie cu compartimente mari, colorate, cu litere mari; pentru cea nevăzătoare: compartimente marcate tactil, sau medicamentele pregătite de altcineva. Multe cutii de medicamente au numele scris și în Braille, dar nu și doza. Telefoanele cu aplicații de recunoaștere a textului citesc cu voce tare eticheta.

Alertarea și informația

Ghidul uman: cum însoțești corect o persoană nevăzătoare

Tehnica „ghidului văzător” e simplă și se învață în 10 minute. O folosesc în toată lumea însoțitorii persoanelor nevăzătoare:

1. Întreab-o întâi: „Vreți să vă ajut? Vă pot oferi brațul.” Nu o apuca de mână și nu o împinge din spate.
2. Ea te ține ușor de braț, deasupra cotului, și merge cu o jumătate de pas în spatele tău. Așa simte prin brațul tău când oprești, cotești, urci sau cobori.
3. Spune ce urmează, scurt: „Trei trepte în jos”, „Bordură în sus”, „Ușă spre dreapta, o deschid eu”, „Pasaj îngust”.
4. La pasaje înguste, duci brațul la spate; ea trece în spatele tău, în linie.
5. La scări: te oprești la prima treaptă, îi spui direcția și unde e balustrada; ea pune mâna pe balustradă; urcați sau coborâți cu tine o treaptă înainte.
6. La un scaun: îi duci mâna pe spătar; se așază singură.
7. Când pleci, spune-i și las-o lângă un punct fix (perete, masă), niciodată „în aer” în mijlocul unei încăperi.

Evacuarea: mobilitatea pe un teren schimbat

După un cutremur, o inundație sau un incendiu, traseul cunoscut nu mai e același: moloz, sticlă spartă, cabluri căzute, gropi, apă, mașini parcate în locuri neobișnuite. Bastonul alb detectează obstacolele de la sol, dar nu pe cele de la nivelul capului (crengi rupte, balcoane avariate, cabluri atârnate). Un însoțitor e aproape obligatoriu în aceste condiții, chiar și pentru o persoană foarte autonomă în viața de zi cu zi.

• Bastonul alb de rezervă (pliabil) în geanta de urgență – bastoanele se rup.
• Încălțăminte cu talpă groasă (sticlă, cuie).
• Mănuși (se sprijină cu mâinile).
• Pe moloz sau în locuri foarte periculoase, persoana poate prefera să fie ghidată cu ambele mâini pe umerii însoțitorului, mergând foarte încet.

Câinele ghid

Câinele ghid face parte din „echipamentul” vital al persoanei și, legal, poate intra cu ea în spațiile publice. În criză, câinele poate fi el însuși speriat sau rănit; are nevoie de hrană (pentru 2 săptămâni, în stoc), apă, vasul lui, lesa și hamul de rezervă, carnetul de sănătate. Anunță personalul centrului de cazare că e un câine ghid, nu un animal de companie obișnuit.

În centrul de cazare sau într-un loc nou

Într-un loc nou, persoana nevăzătoare are nevoie de o „orientare”: cineva o plimbă pe traseele principale (pat, toaletă, ieșire, punctul de apă, punctul de masă), o dată sau de două ori, cu repere tactile („după ușa a doua, peretele cu caloriferul”). Cere un pat la capătul rândului sau lângă perete (un reper fix), aproape de toaletă. Lucrurile personale stau într-o singură geantă, mereu la pat. Atenție la furt – persoanele cu deficiențe de vedere sunt vizate mai des.

Vârstnicul cu vedere slabă care „nu e orb”

Aceasta e categoria cea mai neglijată. Nu are baston, nu are antrenament de orientare, dar nu vede pe întuneric și nu citește. Pentru el:

• Ochelarii de rezervă (o pereche veche e mai bună decât nimic), într-o cutie tare, în geanta de urgență. Fără ochelari, riscul de cădere crește mult.
• Lupa cu lumină, pentru citit etichete și prospecte.
• Lumină multă: lanterne frontale (mâinile rămân libere pentru balustradă), lămpi de veghe.
• Programarea operației de cataractă, dacă e cazul: e una dintre cele mai eficiente intervenții pentru autonomia unui vârstnic și, implicit, pentru siguranța lui în criză. Nu o amâna „pentru când va fi mai rău”.
• Picăturile pentru glaucom nu se întrerup – lipsa lor poate duce la pierderea definitivă a vederii. Rezervă cu rețetă.

Cum faci informația accesibilă în criză

În criză, informația circulă pe afișe la intrarea în bloc, pe liste la primărie, pe foi lipite la centrul de cazare, pe ecranul telefonului. Pentru o persoană cu vedere slabă sau nevăzătoare, aproape toate sunt inaccesibile. Ce poți face ca familie sau ca vecin:

• Citește-i cu voce tare anunțurile importante; nu presupune că le-a aflat.
• Când îi trimiți mesaje, scrie scurt și clar, fără prescurtări și emoji-uri (cititoarele de ecran le citesc ciudat sau deloc); pentru informații lungi, trimite mesaj vocal.
• Când îi dai bani, alimente, medicamente, spune ce sunt: „Vă dau două bancnote de 50 și una de 10”, „Asta e conserva de pește, are banda elastică”.
• Când intri într-o încăpere unde e ea, spune-ți numele; când pleci, spune că pleci.
• Descrie scurt mediul nou: „Suntem într-o sală mare, cu paturi pe două rânduri, ieșirea e în spatele tău.”

Exemplu: doamna Silvia, 84 de ani, degenerescență maculară

Doamna Silvia nu mai vede detaliile din centrul câmpului vizual: nu citește, nu recunoaște fețe, dar vede contururi și lumină. Locuiește la parter, cu o pisică. Familia a pus bandă galbenă pe cele două trepte de la intrare, a pus lămpi de veghe pe traseul spre baie, a lipit puncte în relief pe robinetul de gaz și pe butonul radioului, i-a configurat telefonul cu text mare și cititor de ecran pentru mesaje, și a pregătit în geanta de urgență ochelarii vechi, o lupă cu lumină și o lanternă frontală. Vecina știe că doamna Silvia nu citește afișele de la bloc și îi spune ce scrie pe ele. În caz de evacuare, nepoata sau vecina o ghidează cu tehnica brațului, pe care au exersat-o de două ori.

Seara și noaptea

Pentru o persoană cu vedere parțială, seara e momentul cel mai riscant: lumina scade, contrastul dispare, oboseala crește. Într-un blackout, lanterna frontală pusă mereu în același loc, lângă pat, și o lampă de veghe cu baterie care se aprinde automat sunt protecția principală împotriva căderilor.

Asociațiile și ajutorul

Asociația Nevăzătorilor din România are filiale în multe județe și oferă informații, instruire în orientare și mobilitate și echipamente. Întreabă la filiala județeană ce resurse există pentru situații de urgență și dacă organizează cursuri de ghid văzător pentru familie. Detalii despre drepturi în drepturile și serviciile sociale.