Semnalizarea: fluier, lumină, fum, semne la sol și elicopterul

Când ești pierdut sau rănit, scopul tău devine unul singur: să fii văzut și auzit. Salvatorii pot trece la 50 de metri de tine prin pădure fără să te observe. Elicopterul poate zbura deasupra unei văi fără să te distingă de pietre. Semnalizarea bună scurtează căutarea de la ore la minute. Acest articol se concentrează pe semnalizarea în natură și pe relația cu elicopterul. Planul de comunicare al familiei, radioul și codurile generale sunt în cartea Abilități, echipament și evacuare.

Regula de bază: de trei ori

Aproape orice semnal repetat de trei ori, la intervale regulate, este recunoscut ca semnal de ajutor: trei fluierături, trei flash-uri de lumină, trei focuri în triunghi, trei grămezi de pietre. Codul Morse SOS (trei scurte, trei lungi, trei scurte) este și el universal cunoscut.

Semnalul alpin de pericol

În zona alpină europeană se folosește și „semnalul alpin de pericol”: șase semnale pe minut (unul la fiecare 10 secunde), apoi un minut de pauză, apoi din nou. Semnalul poate fi sonor (fluier, strigăt) sau luminos (lanternă). Răspunsul celor care te-au auzit este trei semnale pe minut (unul la 20 de secunde), apoi pauză de un minut. Dacă îl folosești, nu e greșit; dacă folosești „de trei ori”, la fel. Important e să fie repetat, regulat și să nu semene cu zgomotele obișnuite.

Fluierul: cel mai bun prieten

Un fluier bun (fără bilă în interior, din plastic, ca să nu înghețe pe buze) se aude mult mai departe decât vocea și nu obosește. Strigătul te răgușește în 15 minute; fluierul îl poți folosi ore întregi. Copiii pot fluiera la fel de tare ca adulții. Este cel mai ieftin echipament de siguranță din rucsac: costă câțiva lei.

• Fiecare membru al familiei are fluierul legat de geacă sau de bretea rucsacului, nu în fundul rucsacului.
• Regula: trei fluierături scurte și puternice, pauză de un minut în care asculți, apoi din nou.
• Copiii învață că fluierul NU e jucărie în drumeție: îl folosesc doar dacă se pierd sau dacă se întâmplă ceva. Exersați acasă, într-un parc, ca joc.
• Noaptea și în ceață, sunetul se propagă diferit. Fluieră la intervale regulate și ascultă atent răspunsul.

Lumina: lanterna, frontala, telefonul

Noaptea, o lanternă se vede de la mare distanță, mai ales de sus (dintr-un elicopter sau de pe o creastă din față). Folosește modul de clipire sau acoperă și descoperă lanterna cu mâna: trei clipiri, pauză. Unele frontale au mod de semnalizare roșu sau stroboscopic. Lanterna telefonului consumă bateria de care ai nevoie pentru apel; folosește-o doar când auzi sau vezi salvatorii.

Ziua, folosește reflexia soarelui: o oglinjoară de semnalizare, ecranul telefonului, partea argintie a foliei de supraviețuire sau orice suprafață lucioasă. Reflexia soarelui poate fi văzută de la distanțe de ordinul kilometrilor pe vreme senină. Cum procedezi:

1. Întinde o mână spre ținta (elicopter, oameni pe creasta din față), cu două degete în formă de V.
2. Ține oglinda lângă ochi și înclin-o până când pata de lumină cade pe mâna întinsă.
3. Mișcă ușor oglinda astfel încât pata de lumină să treacă prin V-ul degetelor, spre țintă. Fă mișcări mici, de du-te-vino, pentru clipire.
4. Nu ține lumina continuu în ochii pilotului când elicopterul s-a apropiat: îl orbești. Semnalizează până te-a văzut, apoi oprește.

Culorile și contrastul

În natură, aproape totul e verde, maro, gri sau alb. Orice portocaliu, roșu aprins, galben neon sau albastru electric iese în evidență. De aceea:

• Poartă (sau ai în rucsac) cel puțin o geacă viu colorată per persoană. La copii, obligatoriu.
• Un sac de gunoi portocaliu mare sau o husă de rucsac colorată sunt semnale excelente, plus protecție de ploaie.
• Folia de supraviețuire are de obicei o parte aurie și una argintie. Partea argintie reflectă lumina și se vede bine de sus. Întinde-o pe sol, fixată cu pietre, într-o zonă deschisă.
• Pe zăpadă, culorile închise se văd și ele bine. Pe iarbă verde, roșul și portocaliul sunt cele mai bune.

Fumul și focul

Un foc se vede noaptea de departe, iar fumul se vede ziua, mai ales fumul gros și alb (din crengi verzi, frunze umede) pe fundal de pădure întunecată, sau fumul închis (cauciuc, plastic – evită, e toxic) pe fundal deschis. Trei focuri în triunghi, la aproximativ 20–30 de metri unul de altul, sunt un semnal internațional de ajutor.

Pregătește focul de semnalizare dinainte (lemne uscate dedesubt, crengi verzi deasupra pentru fum) și aprinde-l doar când auzi elicopterul sau vezi oameni. Un foc care arde continuu consumă lemne și energie.

Semnele la sol

Dacă aștepți salvarea din aer, poți scrie mesaje pe sol, vizibile de sus. Codurile sol–aer folosite în aviație includ:

• Fă semnele mari: fiecare literă de cel puțin 3 metri lungime, ideal mai mult, cu linii groase.
• Folosește contrastul: crengi întunecate pe zăpadă, pietre deschise pe iarbă, haine colorate, folie, brazde săpate în zăpadă (umbrele lor se văd).
• Pune-le într-un loc deschis, pe o pantă orientată spre direcția din care ar veni elicopterul, nu sub copaci.
• Dacă pleci, lasă o săgeată mare spre direcția în care ai plecat și un mesaj scris (pe hârtie, într-o pungă, la vedere) cu ora și direcția.

Semnalele cu corpul către elicopter

Echipajele de salvare aeriană cunosc două semnale de bază:

Nu face cu mâna prietenos spre elicopter: un salut cu o mână poate fi interpretat greșit ca „totul e în regulă”. Dacă ai nevoie de ajutor, stai nemișcat cu brațele în Y.

Când vine elicopterul: siguranța la sol

Elicopterele SMURD/IGAV intervin în munți când vremea și terenul permit. Pentru tine, momentul sosirii este periculos dacă nu știi regulile. Curentul de aer al rotorului este extrem de puternic: smulge hainele, foliile, rucsacii, ridică pietre și zăpadă.

1. Strânge tot ce poate zbura: folii, pungi, saci de dormit, haine, prelate. Pune pietre pe ele sau bagă-le în rucsac. O folie aspirată de rotor poate prăbuși elicopterul.
2. Alege, dacă poți, o zonă cât mai plată și liberă (de ordinul a 25–30 de metri în jur), fără copaci, cabluri, stâlpi. Nu e treaba ta să faci o pistă – pilotul decide unde și dacă aterizează sau dacă ridică victima cu troliul.
3. Stai cu spatele la vânt, cu brațele în Y, la marginea zonei. Protejează ochii (ochelari, glugă, mâna).
4. Ține copiii strâns, ghemuiți, cu fața în jos, în brațele unui adult, departe de zonă.
5. Nu te apropia de elicopter până nu îți face semn echipajul. Apropie-te doar din față, unde te vede pilotul, aplecat, niciodată pe la spate (rotorul de coadă este aproape invizibil și mortal).
6. Pe pantă, apropie-te din partea de jos, nu din partea de sus: pe partea de sus a pantei, palele rotorului sunt mai aproape de sol.
7. Nu ridica nimic deasupra capului (bețe de trekking, schiuri, umbrele).
8. Urmează exact instrucțiunile echipajului. Dacă se coboară un salvator cu troliul, nu atinge cablul până nu a atins solul (descărcarea electrostatică).

Semnalizarea în situații de criză

În timpul unui conflict armat, semnalizarea vizibilă poate atrage atenția nedorită. Dacă ești într-o zonă unde pericolul vine de la oameni, nu de la natură, prioritatea se schimbă: discreție, nu vizibilitate. Ascultă instrucțiunile autorităților și folosește semnalizarea doar când știi cine te va vedea.

Ce ai la tine pentru semnalizare

Exercițiu pentru familie

Într-o zi de weekend, într-o pădure din apropiere, jucați „Salvatorii”: un adult cu un copil se ascund la 100–200 de metri de potecă și semnalizează cu fluierul și cu o geacă colorată; ceilalți îi caută. Apoi schimbați rolurile. Vei afla cât de greu e să vezi un om în pădure, de la ce distanță se aude fluierul și cât de repede se pierde direcția sunetului. Copiii vor ține minte jocul mai bine decât orice explicație.