Copiii în natură: ritm, greutate, joc și pierderea copilului

Copiii mici sunt minunați în natură: observă tot, se bucură de un gândac sau de o piatră, nu se plictisesc dacă îi lași să exploreze. Dar sunt și vulnerabili: pierd căldura mai repede decât adulții, se deshidratează mai repede, obosesc brusc, nu pot evalua pericolele și se pot pierde în câteva secunde. Acest articol te ajută să faci din drumeție o experiență bună și sigură, iar dintr-o evacuare pe jos ceva suportabil. Pentru nevoile generale ale copiilor în criză vezi cartea Copiii mici în criză.

De ce copiii sunt mai vulnerabili

• Frigul: au o suprafață a corpului mare raportat la greutate, deci pierd căldura mai repede. Un copil purtat în marsupiu nu se mișcă, deci nu produce căldură, în timp ce adultul care-l poartă transpiră. Copilul din rucsacul-scaun poate fi înghețat în timp ce tu ai cald.
• Căldura și apa: se deshidratează mai repede și nu cer mereu apă. Nu observă singuri primele semne.
• Energia: au rezerve mici. „Pana de energie” vine brusc: un copil care alerga acum 10 minute refuză să mai facă un pas.
• Percepția pericolului: nu înțeleg abruptul, apa rapidă, marginea prăpastiei sau ciupercile otrăvitoare.
• Mărimea: la aceeași mușcătură de viperă sau aceeași intoxicație, efectul pe kilogram este mai mare.

Ritmul: cum mergi cu un copil mic

Valorile sunt orientative. Unii copii de 5 ani merg 10 km, alții se opresc după 2. Cunoaște-ți copilul și planifică pentru ziua lui proastă, nu pentru cea bună.

Reguli de ritm

• Copilul cel mai lent merge în față, imediat după un adult. Așa grupul merge în ritmul lui și nimeni nu rămâne în urmă.
• Pauze scurte și dese (2–5 minute la fiecare 20–30 de minute) sunt mai bune decât pauze lungi rare. La pauze lungi copiii se răcesc.
• Gustări mici, dese: câte o bucată de fruct uscat, un biscuit, o bucățică de ciocolată la fiecare pauză.
• Ținte intermediare: „până la podul acela”, „până la piatra mare”, „până la al cincilea marcaj”. Copiii merg din țintă în țintă.
• Întoarcerea are nevoie de energie: prima jumătate a energiei copilului se duce la dus, a doua la întors. Dacă la jumătatea timpului copilul e deja obosit, întoarceți-vă.

Greutatea: ce duce copilul, ce duci tu

Un rucsac de copil ar trebui să aibă, orientativ, cel mult aproximativ 10% din greutatea copilului (un copil de 20 kg: maximum 2 kg). Pentru copiii foarte mici, rucsacul e mai mult simbolic: o sticlă mică de apă, gustarea preferată, fluierul, o jucărie mică și geaca de ploaie. Copilul se simte important și are la el lucrurile esențiale dacă se pierde.

Adulții duc restul. Un adult care poartă un copil de 12 kg în rucsac-scaun nu mai poate duce și 10 kg de echipament. Împărțiți: un adult poartă copilul și echipamentul ușor, celălalt duce hainele, mâncarea, apa și trusa. La evacuare pe distanțe mari, un cărucior de teren sau o remorcă de bicicletă pe drum asfaltat ajută mult (vezi cartea despre evacuare).

Jocul: cum faci drumeția plăcută

• Vânătoarea de marcaje: copiii caută marcajele și strigă „bandă roșie!”. Învață în același timp să urmărească traseul.
• Bingo de natură: o foaie cu desene (con de brad, pană, gândac, floare galbenă, urmă de animal, ciupercă – doar de văzut, nu de atins).
• Ghidul zilei: un copil e „ghid” și ține harta (cu tine lângă el).
• Povestea drumului: inventați o poveste în care fiecare adaugă o frază la fiecare pauză.
• Jocul fluierului: se exersează semnalul de ajutor (vezi mai jos).
• Jocul „Stai ca un copac”: când strigi „copac!”, toți îngheață pe loc. Exersează răspunsul automat de a se opri.

Pierderea copilului: prevenire

Un copil mic se poate îndepărta în câteva secunde, mai ales în pădure, unde vizibilitatea e de câțiva metri. Prevenirea e simplă, dar trebuie făcută de fiecare dată.

Ce îl înveți pe copil: „Stai pe loc și îmbrățișează un copac”

Programele de prevenție pentru copii din mai multe țări au o regulă simplă: copilul care se pierde stă pe loc, lângă un copac (îl „îmbrățișează”), și așteaptă să fie găsit. Copacul îi dă un prieten, îl ajută să nu mai alerge și îl ține într-un singur loc. Exersează acasă și în parc:

1. „Dacă nu mă mai vezi, te oprești.”
2. „Îmbrățișezi cel mai apropiat copac sau te așezi lângă o piatră mare.”
3. „Fluieri de trei ori, apoi taci și asculți. Apoi iar de trei ori.”
4. „Nu pleci de acolo, nici dacă ți-e frică, nici dacă se face întuneric.”
5. „Când auzi pe cineva strigând numele tău, răspunzi tare, chiar dacă e un om necunoscut în haine de salvator.”
6. „Nu ești certat. Noi te căutăm mereu și o să te găsim.”

Ultimul punct este foarte important: copiii mici care se pierd nu răspund adesea la strigăte, pentru că se tem că au făcut ceva rău sau pentru că nu răspund la voci necunoscute. Spune-le clar, dinainte: „Salvatorii sunt prietenii noștri. Când strigă numele tău, le răspunzi.”

Ce faci dacă un copil s-a pierdut

1. Primul minut: strigi numele copilului tare, apoi taci și asculți. Fluieri de 3 ori. Celălalt adult rămâne pe loc cu celălalt copil, în punctul unde a fost văzut ultima dată.
2. Primele 5–10 minute: cauți în cerc în jurul ultimului punct, mai întâi pe direcția de mers și pe direcția de întoarcere, apoi spre locurile care atrag copiii (apă, poieni, stânci, ciuperci, animale). Te uiți și în locuri de ascuns: sub crengi, după pietre, în tufișuri.
3. După 10–15 minute fără rezultat: suni la 112. Spui că este un copil pierdut, vârsta, hainele (arată poza de dimineață), ultimul loc unde a fost văzut, de cât timp, starea de sănătate.
4. Nu vă împrăștiați toți: un adult rămâne la punctul unde a fost văzut ultima dată (copilul poate reveni acolo). Ceilalți caută sistematic.
5. Lasă semne: un obiect al copilului sau al tău la ultimul punct. Nu muta obiectele copilului găsite pe drum – arată-le salvatorilor.
6. Nu călca peste urme: dacă vezi urme mici, nu merge pe ele. Pot fi folosite de echipele canine.
7. Păstrează un obiect purtat de copil (căciulă, șosetă) neatins de alții, într-o pungă: e folositor pentru câinii de căutare.

Copilul obosit, care refuză să mai meargă

Se întâmplă oricui. Nu-l certa și nu-l târî: obosește și mai tare și se înfurie. Oprește-te, dă-i apă, ceva dulce și ceva sărat, o haină în plus. Așteaptă 10 minute. Deseori copilul își revine. Dacă nu, îl porți pe umeri sau în brațe pe porțiuni scurte și îți reevaluezi planul. Dacă un copil e neobișnuit de apatic, palid, rece sau confuz, nu e doar oboseală: poate fi hipotermie, deshidratare sau hipoglicemie. Vezi Hipotermia și Căldura.

Siguranța pe teren: ce zone sunt interzise copiilor

• Marginile de abrupt și buza văilor: copilul ține de mână adultul care e spre partea periculoasă.
• Malul râurilor de munte și al lacurilor glaciare: apă foarte rece, maluri alunecoase.
• Grohotișurile, unde pietrele se mișcă.
• Zona din jurul stânelor fără ciobani prezenți (câini).
• Tufișurile dese de zmeur și mur din pădure (urși, vipere în zonele calde).

Igiena, toaleta și scutecele

Ia pungi închise pentru scutece folosite și le cari înapoi; nu le lași în natură. Pentru toaletă: la cel puțin 50–60 de metri de apă și de potecă, groapă mică, hârtia o cari înapoi în pungă. Șervețele umede și gel dezinfectant pentru mâini înainte de masă. Copiii pun mâna peste tot.

Ce ia fiecare copil în buzunarele lui