Hipotermia, degerăturile și iarna pe munte

Hipotermia este scăderea temperaturii centrale a corpului sub aproximativ 35 °C. Pe munte, ea ucide oameni nu doar iarna, ci și vara: un turist îmbrăcat în bumbac, prins de o ploaie rece pe creastă, cu vânt de 40 km/h, poate deveni hipotermic la +8 °C. Pentru copiii mici riscul e și mai mare. Acest articol se concentrează pe prevenirea și recunoașterea hipotermiei în teren și pe deplasarea iarna. Tratamentul medical detaliat (inclusiv al degerăturilor) este în cartea Prim ajutor și medicină fără medic.

Cum pierzi căldura afară

Combinația cea mai periculoasă este ud + vânt. Apa conduce căldura mult mai bine decât aerul. Hainele ude, mai ales din bumbac, își pierd aproape toată izolația. De aceea regula montaniarzilor este „bumbacul ucide”: blugii și hanoracele de bumbac nu au ce căuta pe munte pe vreme rece sau umedă.

Semnele hipotermiei, pe etape

Salvatorii folosesc o clasificare simplă, pe baza stării persoanei (nu ai nevoie de termometru):

Regula de aur a salvatorilor: „nimeni nu e mort până nu e cald și mort”. O persoană foarte hipotermică poate părea moartă și poate fi totuși salvată în spital. Nu renunța la resuscitare și la apelul de urgență.

Semnele la copii

Copiii mici nu spun mereu „mi-e frig”. Uită-te la: buze vinete, piele marmorată, tremur, iritabilitate sau, mai grav, liniște neobișnuită, somnolență, refuzul de a merge, plânset slab. Un bebeluș cu hipotermie poate avea pielea rece și roșie aprinsă și să fie neobișnuit de liniștit. Verifică des mâinile, picioarele și ceafa copilului purtat în marsupiu sau rucsac-scaun. El nu se mișcă, deci nu produce căldură.

Ce faci pe teren: pachetul de hipotermie

Dacă cineva e hipotermic și ajutorul e departe, scopul e să oprești pierderea de căldură. Nu încerca să-l încălzești rapid prin frecare sau cu apă fierbinte pe piele.

1. Adăpost de vânt și umezeală imediat: după o stâncă, în pădure, sub o prelată.
2. Izolație sub persoană: saltea, rucsaci, crengi de brad, cât mai groasă. Solul fură căldura mai repede decât aerul.
3. Hainele ude: dacă ai haine uscate și adăpost, scoate-le pe cele ude și pune-le pe cele uscate, rapid, pe porțiuni. Dacă nu ai cu ce înlocui sau vremea e foarte rea, lasă-le și împachetează peste ele cu folie (bariera de vapori).
4. Împachetarea („burrito”): sac de dormit sau haine groase, apoi folie de supraviețuire sau sac de plastic mare peste, apoi încă un strat dacă ai. Acoperă capul, lasă fața liberă.
5. Surse de căldură: pungi cu apă caldă (nu fierbinte), încălzitoare chimice, puse pe piept, axile, nu direct pe piele.
6. Băutură caldă, dulce: doar dacă persoana e conștientă și poate înghiți singură. Fără alcool.
7. Manevrare blândă la hipotermia moderată/severă, culcat orizontal. Fără să o pui să meargă.
8. Cheamă ajutorul și urmează instrucțiunile dispecerului.

Copiii mici pot fi încălziți piele pe piele cu un adult, în același sac de dormit, împachetați împreună. Este una dintre cele mai eficiente metode în teren pentru un copil.

Prevenirea: sistemul pe straturi

Sistemul pe straturi este explicat detaliat în cartea despre abilități. Pe scurt, pentru munte: strat de bază din lână merinos sau sintetic (nu bumbac), strat de izolație (fleece, puf, lână groasă), strat exterior impermeabil și rezistent la vânt. Plus căciulă, mănuși (și o pereche de rezervă), fular sau buff, șosete de rezervă.

• Dezbracă-te înainte să transpiri la urcare. Îmbracă-te înainte să-ți fie frig la pauză sau pe creastă.
• Ține hainele de schimb uscate în pungi închise în rucsac.
• Mănâncă și bea regulat: corpul produce căldură din hrană.
• Nu sta pe zăpadă sau pe piatră fără izolație, nici măcar la pauze scurte. O bucată de saltea de 30×40 cm per persoană e ușoară și valoroasă.
• Copiii purtați au nevoie de un strat suplimentar față de adulți și de un sac/husă pentru picioare iarna.

Hipotermia după o căzătură în apă

Dacă cineva cade într-un pârâu sau un lac de munte, apa rece (adesea sub 10 °C chiar vara) răcește corpul foarte repede. Primul minut aduce un șoc al respirației (gâfâit involuntar); scoate persoana din apă cât mai repede, fără să intri și tu dacă nu e sigur. Apoi tratează ca pe o hipotermie: haine uscate, adăpost de vânt, împachetare, băutură caldă dacă e conștientă. Un copil care a căzut în apă rece trebuie schimbat complet imediat, chiar dacă e soare.

Degerăturile, pe scurt

Degerăturile apar la degete, nas, urechi, obraji, mai ales la ger cu vânt și la cei care au încălțăminte strâmtă sau udă. Primul semn: piele albă sau gri, rece, amorțită (înghețarea superficială). Pe teren: pune zona la cald (în axila ta, pe burta ta), nu o freca cu zăpadă, nu o încălzi la foc (nu simte căldura, se arde). Nu dezgheța o zonă dacă există riscul să înghețe din nou până ajungi la adăpost. Detalii în cartea de prim ajutor.

Iarna pe munte: ce se schimbă

• Zilele scurte: ai aproximativ 9 ore de lumină. Ora limită de întoarcere vine foarte devreme, de multe ori la prânz.
• Mersul pe zăpadă poate dubla sau tripla timpul de mers. Fără rachete de zăpadă, în zăpadă moale, un adult se poate scufunda până la genunchi.
• Potecile dispar sub zăpadă, marcajele de pe pietre sunt acoperite. Marcajele de pe copaci rămân, dar nu și pe pajiștea alpină.
• Gheața pe poteci și drumuri forestiere: crampoane ușoare (lanțuri de încălțăminte) pentru adulți și copii mai mari. Pe pante abrupte cu zăpadă înghețată ai nevoie de colțari și piolet, deci de experiență și instruire – nu pentru familie.
• Avalanșele (vezi Avalanșele).
• Bateriile se descarcă repede în frig. Ține telefonul și bateriile la corp.
• Apa îngheață în sticle. Ține sticla în rucsac, întoarsă cu gura în jos (gheața se formează sus), sau folosește un termos cu ceai.

Iarna cu copii: ce e rezonabil

• Plimbări de 1–3 ore în zone joase, pe drumuri forestiere sau poteci late, aproape de cabană, sat sau mașină.
• Săniuș pe pante sigure, departe de drumuri, copaci și râuri.
• Pauze în interior (cabană, mașină) la fiecare 1–2 ore pentru copiii mici.
• Verificarea mâinilor și picioarelor copiilor la fiecare pauză.
• Haine de schimb complete (inclusiv mănuși și șosete) pentru fiecare copil.
• Termos cu ceai cald, îndulcit.

Hrana și apa ca „lemne pe foc”

Corpul produce căldură arzând hrana. În frig, nevoile de energie cresc mult: un adult care merge pe zăpadă poate avea nevoie de mult mai multe calorii decât într-o zi obișnuită. Copiii au rezerve mici și se răcesc repede când le scade glicemia. De aceea, în frig:

• Mănâncă puțin și des: nuci, fructe uscate, ciocolată, batoane, brânză, slănină, biscuiți.
• Seara, înainte de culcare într-un bivuac, mănâncă ceva gras și consistent; ajută corpul să producă căldură noaptea.
• Bea suficient. Deshidratarea crește riscul de hipotermie și de degerături, iar în frig nu simți setea.
• Băuturile calde ajută mai mult moralul decât temperatura, dar contează: un termos de ceai dulce e o investiție bună.
• Alcoolul NU încălzește. Dilată vasele pielii, dă o senzație falsă de căldură și crește pierderea de căldură. Pe frig, alcoolul este periculos.

Iarna în criză: evacuarea prin frig

Dacă o criză te obligă să te deplasezi iarna prin zone montane, prioritatea absolută este să nu dormi afară neplanificat. Mergi pe drumuri principale, din sat în sat, cu opriri în locuri încălzite. Ia sacii de dormit chiar dacă speri să nu-i folosești. Ai hrană calorică (grăsimi, nuci, ciocolată), termos și surse de căldură (încălzitoare chimice). Nu dormi în mașină cu motorul pornit în zăpadă fără să verifici că țeava de eșapament nu e acoperită (risc de monoxid de carbon).