Avalanșele: terenul, buletinul nivometeorologic și salvarea

Avalanșele ucid în fiecare an turiști, schiori și alpiniști în Carpați. Ele nu sunt doar un pericol al crestelor înalte: o pantă de 30–45 de grade, cu zăpadă instabilă, poate porni la trecerea unui singur om, chiar și la marginea unei văi pe care o crezi sigură. Pentru o familie cu copii mici, regula e simplă: iarna și primăvara, stai departe de terenul de avalanșă. Acest articol te ajută să recunoști acest teren, să citești buletinul de risc și să știi ce faci dacă ești martor la o avalanșă.

De ce se produc avalanșele

Zăpada se depune în straturi, după fiecare ninsoare, vânt sau încălzire. Unele straturi se leagă bine între ele, altele nu. Când un strat slab este îngropat sub un strat mai compact (o „placă”), placa poate aluneca pe stratul slab. Declanșatorul poate fi greutatea unui om, o ninsoare nouă abundentă, vântul care aduce zăpadă pe o pantă sau încălzirea bruscă (ploaie, soare puternic). Studiile internaționale arată că majoritatea victimelor mor în avalanșe declanșate chiar de ele sau de grupul lor.

Tipurile principale

• Avalanșa de placă: o placă mare de zăpadă se rupe și alunecă în bloc. Cea mai periculoasă pentru oameni.
• Avalanșa de zăpadă afânată: pornește dintr-un punct și se lărgește în formă de pară, mai ales după ninsori abundente.
• Avalanșa umedă: primăvara sau la încălzire, zăpada grea și udă curge lent dar cu forță mare, mai ales după-amiaza pe versanții însoriți.
• Cornișele: streșini de zăpadă formate de vânt pe marginea crestelor. Se pot rupe sub greutatea unui om și pot declanșa avalanșe pe panta de dedesubt.

Terenul de avalanșă

Trei factori fac o pantă periculoasă: înclinarea, forma și ce e dedesubt.

Cum apreciezi panta fără instrumente: dacă stai pe o pantă și abia poți urca fără să-ți folosești mâinile sau fără serpentine, probabil are peste 30°. Unele busole și aplicații au clinometru. Pe hărțile turistice detaliate, curbele de nivel foarte apropiate înseamnă pantă mare.

Fii atent și la:

• Văile înguste și jgheaburile (în Carpați: „văi” și „hornuri”): avalanșele din toată panta se adună aici. Te poate lovi o avalanșă pornită cu sute de metri mai sus, pe care nici nu o vezi.
• Pantele de sub creste, unde vântul a depus zăpadă (partea ferită de vânt).
• Capcanele de teren: o pantă care se termină într-o albie, o groapă, o margine de abrupt sau într-o pădure. Chiar și o avalanșă mică te poate îngropa adânc sau arunca de pe o stâncă.
• Urmele de avalanșe vechi (conuri de zăpadă la baza văilor, copaci rupți, culoare fără copaci prin pădure): aici avalanșele vin regulat.

Locuri cunoscute în România

Aproape toate masivele înalte au văi cu avalanșe repetate. Câteva exemple notorii: văile abrupte dinspre Bușteni în Bucegi (Valea Albă, Valea Seacă a Caraimanului, Valea Jepilor, Valea Mălăieștilor), zona Bâlea și Capra în Făgăraș (unde în aprilie 1977 o avalanșă a ucis 23 de oameni), Munții Rodnei, Parângul, Retezatul. Nu este o listă completă. Întreabă Salvamont local.

🗺️ Vezi zona Bâlea Lac pe hartă

Buletinul nivometeorologic al ANM

În sezonul rece, ANM emite buletine nivometeorologice pentru masivele montane, cu riscul de avalanșă pe o scară europeană de la 1 la 5 și cu detalii despre altitudini și expoziții (orientarea pantelor). Mesajele sunt preluate de presă și de Salvamont.

Curba de supraviețuire de mai sus este aproximativă, după studiile europene privind victimele complet îngropate: majoritatea supraviețuiesc dacă sunt scoase în primele 15 minute; după aproximativ 35 de minute, șansele scad dramatic (asfixie). De aceea salvarea făcută de camarazi, imediat, contează mai mult decât orice echipă care vine peste o oră.

Semnale de alarmă pe teren

Dacă bifezi oricare dintre acestea, ieși din teren abrupt și întoarce-te.

Avalanșele și drumurile

Avalanșele nu lovesc doar turiști pe trasee. În ierni bogate în zăpadă, ele pot bloca drumuri montane, pot lovi cabane și pot îngropa mașini pe porțiunile de drum situate la baza unor pante abrupte. Dacă drumul este închis de autorități pentru risc de avalanșă, nu ocoli bariera. Dacă circuli printr-o zonă montană după ninsori abundente, nu opri mașina sub pante abrupte încărcate cu zăpadă și urmează indicațiile jandarmeriei montane, ale Salvamont și ale administratorului drumului.

Ce faci dacă te prinde o avalanșă

1. Strigă, ca ceilalți să te vadă.
2. Încearcă să ieși lateral din curgere, spre margine, sau să te ții de un copac sau stâncă.
3. Scapă de bețe; dacă ai rucsac airbag, declanșează-l.
4. În curgere, luptă să rămâi la suprafață: mișcări de înot, pe spate, cu picioarele la vale.
5. Când avalanșa încetinește, pune o mână în fața gurii și a nasului ca să creezi un spațiu de aer, iar cealaltă întinde-o spre suprafață.
6. După oprire, zăpada devine dură ca betonul. Nu-ți irosi aerul strigând dacă nu auzi oameni deasupra. Păstrează calmul.

Ce faci dacă ești martor (salvarea de către camarazi)

1. Siguranța ta: verifică să nu mai vină alte avalanșe din aceeași pantă.
2. Observă și reține punctul unde a fost văzută ultima dată victima și direcția curgerii. Marchează-l cu un obiect.
3. Sună la 112 (sau cere cuiva să sune) – dar nu pleca după ajutor: tu ești ajutorul.
4. Caută imediat pe direcția curgerii, sub punctul de dispariție: obiecte la suprafață (mănuși, bețe, schiuri), mâini, picioare. Dacă grupul are DVA/ARVA, treci toate aparatele pe recepție și caută semnalul.
5. Sondează zonele probabile (lângă obiecte găsite, în spatele copacilor, în zonele unde zăpada s-a acumulat).
6. Sapă eficient: din lateral, din aval, nu direct de deasupra, ca să nu turtești spațiul de aer.
7. Eliberează primul capul și căile respiratorii. Apoi tratează hipotermia și rănile.

Cum alegi un traseu de iarnă fără teren de avalanșă

Dacă vrei totuși să faci o drumeție de iarnă cu familia, alege traseul acasă, pe hartă, după aceste reguli:

• Traseul rămâne sub limita pădurii, prin pădure deasă, pe pante line.
• Nu trece prin baza unor versanți abrupți fără pădure, chiar dacă drumul tău e plat. Avalanșele coboară și pe drum.
• Nu urmează văi înguste cu pereți abrupți.
• Nu traversează culoare fără copaci prin pădure (pot fi culoare de avalanșă).
• Are un punct de întoarcere clar și este scurt.
• Este confirmat ca sigur de Salvamont local în ziua respectivă.

Exemple de tip potrivit: drumul forestier de pe fundul unei văi largi, poteca prin pădure spre o cabană joasă, aleile din jurul stațiunilor. Exemple nepotrivite: urcarea pe o vale spre creastă, traversarea unui platou deschis, poteca de la baza unui abrupt cu zăpadă.

Primăvara: avalanșele ude

Primăvara, în martie–mai, zăpada se încălzește peste zi și devine grea. Pe versanții însoriți, după-amiaza, avalanșele ude pornesc spontan. Dimineața devreme, după o noapte cu îngheț, zăpada e mai stabilă. Dacă te afli în munți primăvara: mergi dimineața, ieși din văi înainte de prânz și nu sta la baza pantelor însorite după-amiaza. Ploaia pe zăpadă crește mult riscul.

Echipamentul de avalanșă (doar pentru cei care merg în teren de avalanșă)

• Detector de victime de avalanșă (DVA, ARVA), purtat pe corp, pornit pe emisie, verificat la plecare.
• Sondă pliabilă de aproximativ 2,4–3 m.
• Lopată metalică pliabilă.
• Opțional: rucsac airbag.

Echipamentul fără antrenament nu ajută: căutarea cu DVA se exersează. Pentru familie, cel mai bun echipament anti-avalanșă rămâne decizia de a nu intra în terenul de avalanșă.

Iarna, cu copiii, la munte: ce e sigur

• Pârtiile amenajate și deschise (sunt securizate de personalul domeniului).
• Drumurile forestiere largi din văile late, departe de baza pantelor abrupte.
• Pădurile dese pe pante line.
• Cabanele accesibile pe drum deszăpezit.

Nu ieși pe pantele de lângă pârtie „unde zăpada e mai frumoasă” și nu urca pe văi înguste. Dacă nu știi, întreabă salvamontiștii de la baza de pe pârtie.