Sănătatea mintală în urgențe: ce spun datele OMS

De ce contează cifrele

Când treci printr-o criză, una dintre cele mai mari temeri e „înnebunesc” sau „copiii vor rămâne traumatizați pe viață”. Datele adunate de Organizația Mondială a Sănătății din zeci de urgențe din toată lumea dau un răspuns mai nuanțat și, în mare parte, liniștitor: suferința e aproape universală, dar pentru cei mai mulți oameni e temporară. În același timp, o parte semnificativă dezvoltă probleme care au nevoie de ajutor. A cunoaște aceste cifre te ajută să nu panichezi la primele simptome și să nu ignori semnalele care persistă.

Cifrele principale

Fișa informativă a OMS despre sănătatea mintală în urgențe (cu data de 6 mai 2025) rezumă câteva concluzii-cheie:

• Aproape toți oamenii afectați de urgențe trec prin suferință psihologică, iar aceasta se ameliorează, de regulă, cu timpul.
• Aproximativ 1 din 5 persoane (22%) care au trăit un război sau un alt conflict în ultimii 10 ani au depresie, anxietate, tulburare de stres posttraumatic, tulburare bipolară sau schizofrenie.
• Dintre acestea, aproximativ 13% din populația afectată de conflict au forme ușoare de depresie, anxietate sau PTSD, iar aproximativ 9% au forme moderate sau severe.
• Urgențele perturbă puternic serviciile de sănătate mintală și reduc accesul la îngrijire.
• Persoanele care aveau deja tulburări psihice severe sunt deosebit de vulnerabile și au nevoie atât de îngrijire de specialitate, cât și de satisfacerea nevoilor de bază.
• În situațiile de conflict, depresia crește cu vârsta și e mai frecventă la femei.

Estimările vin dintr-o analiză sistematică publicată în revista The Lancet în 2019 (Charlson și colaboratorii), pe care se bazează OMS. Sunt cifre pentru populații afectate de conflict; pentru dezastre naturale, proporțiile variază în funcție de gravitate, de pierderi și de sprijinul primit. Important: e vorba de estimări, nu de numărători exacte.

Cum arată suferința „normală”

OMS enumeră reacțiile obișnuite după urgențe: anxietate, tristețe, lipsă de speranță, tulburări de somn, oboseală, iritabilitate, furie, dureri fizice. Aproape toată lumea are câteva dintre ele. Pentru o familie, asta înseamnă:

Piramida sprijinului: cum se organizează ajutorul

Ghidurile internaționale pentru sănătatea mintală și sprijinul psihosocial în situații de urgență (Comitetul Permanent Inter-Agenții, IASC, 2007) descriu ajutorul ca pe o piramidă cu patru niveluri. Modelul e folosit pe scară largă de organizațiile umanitare și te ajută să înțelegi unde ești tu și ce poți face.

Mesajul piramidei e esențial pentru o familie: cea mai mare parte a sănătății mintale în urgențe se construiește la baza piramidei – siguranță, nevoi de bază satisfăcute, familie unită, rutină, comunitate. Psihoterapia și medicamentele sunt foarte importante pentru o minoritate, dar nu pot înlocui baza. De aceea această carte pune laolaltă stocurile și mintea.

Ce înseamnă datele pentru planul tău

1. Normalizează: când tu sau cineva din familie are reacții de stres în primele săptămâni, spune-ți că e normal și că, de obicei, trece.
2. Protejează baza: somnul, mesele, căldura, siguranța și rutina sunt „tratamentul” de prim nivel pentru toată lumea.
3. Ține familia împreună: separarea crește suferința, mai ales la copii. Planul de familie are prioritate.
4. Învață primul ajutor psihologic: e nivelul 3 al piramidei, pe care îl poți oferi tu.
5. Urmărește în timp: autoevaluarea săptămânală din capitolul despre stres îți arată dacă cineva nu-și revine.
6. Cere ajutor la timp: pentru cei aproximativ 1 din 5 care dezvoltă o tulburare, ajutorul de specialitate face diferența.

Grupuri cu risc mai mare

Datele OMS și experiența urgențelor arată că anumite persoane au nevoie de atenție suplimentară:

• Persoanele care aveau deja o tulburare psihică (depresie, tulburare bipolară, schizofrenie, dependențe): riscă întreruperea tratamentului. Prioritatea e rezerva de medicamente discutată cu medicul și legătura cu medicul curant.
• Vârstnicii, la care depresia în conflicte e mai frecventă, mai ales dacă sunt singuri.
• Femeile, mai ales cele care au grijă singure de copii sau de vârstnici.
• Copiii separați de părinți.
• Persoanele care au pierdut pe cineva sau au trecut prin violență.
• Cei care ajută: voluntari, personal medical, părinți care duc totul singuri.

Serviciile vor fi perturbate: pregătește-te

Una dintre concluziile OMS e că urgențele reduc accesul la servicii de sănătate mintală tocmai când nevoia crește. Ce poți face dinainte:

O notă despre România

Experiența recentă a României – pandemia din 2020–2022, primirea refugiaților din Ucraina din 2022, inundațiile din 2024 – a arătat atât suferința la scară mare, cât și puterea sprijinului comunitar. Organizații precum Crucea Roșie Română au instruit, în ultimii ani, peste 1.900 de persoane în primul ajutor psihologic, iar mai multe linii telefonice de sprijin funcționează gratuit (vezi resursele). Nu există însă suficienți specialiști pentru o criză majoră; de aceea nivelurile de bază ale piramidei – familia și comunitatea – vor duce, realist, cea mai mare parte a efortului.

Cum arată suferința la copiii mici

Datele OMS se referă mai ales la adulți, dar experiența urgențelor arată că și copiii mici trec aproape toți prin reacții de stres. Diferența e că le exprimă prin comportament, nu prin cuvinte: plâns mai frecvent, agățare de părinți, tulburări de somn și de alimentație, regresie (udatul patului, vorbirea „de bebeluș”), crize de furie, jocuri repetitive despre eveniment. Cel mai puternic factor de protecție pentru un copil mic e un părinte relativ calm și disponibil. De aceea, a avea grijă de sănătatea mintală a adulților nu e egoism; e cea mai bună protecție pentru copii. Detalii în copiii mici în criză.

Mituri despre sănătatea mintală în dezastre

Ce poate face o familie pentru comunitate

Piramida sprijinului se construiește de jos, iar familiile sunt cărămizile ei. Câteva lucruri concrete pe care le poate face o familie obișnuită pentru sănătatea mintală a celor din jur, într-o criză:

• Verificarea zilnică a unui vecin vârstnic sau singur: o bătaie la ușă, o întrebare, o cană de ceai.
• Organizarea unui colț de joacă pentru copiii de pe scară, cu supraveghere pe rând.
• Transmiterea informațiilor oficiale corecte și oprirea zvonurilor.
• Primul ajutor psihologic pentru cei afectați, cu respectarea limitelor tale.
• Menținerea ritualurilor comune: o slujbă, o masă comună, o sărbătoare mică.
• Îndrumarea către servicii: unde e punctul medical, unde e sprijinul psihologic, ce linii telefonice există.

Aceste gesturi par mici, dar corespund exact nivelurilor 2 și 3 ale piramidei, unde se face cea mai mare parte a muncii de sprijin în urgențe.

Ce poți face de azi

1. Citește capitolele despre stres, tehnici și primul ajutor psihologic.
2. Completează fișa medicală a familiei în Secțiunile mele, inclusiv tratamentele psihiatrice, dacă există.
3. Notează pe hârtie liniile de sprijin și CSM-ul din zona ta.
4. Vorbește cu partenerul despre cum vă dați seama unul la altul că „nu e bine” și ce faceți atunci.
5. Fă un plan personal de calmare și, dacă e nevoie, un plan de siguranță.

Cei care ajută au și ei nevoie de ajutor

Fișa OMS subliniază că în urgențe e nevoie de oameni din prima linie pregătiți să ofere sprijin emoțional și practic. Într-o familie, „prima linie” sunt adesea părinții, mai ales mamele, și adulții care au grijă de vârstnici. Ei duc greul și sunt ultimii care cer ajutor. Semnele de epuizare la cel care ajută: oboseală care nu trece după somn, iritabilitate, senzația de gol emoțional, cinism („nimic nu mai are rost”), boli minore repetate. Regula simplă: cine îngrijește pe alții are dreptul la pauze programate, la cineva care preia o parte din sarcini și la propriul plan de calmare. O familie în care un singur adult se consumă complet nu e o familie pregătită, ci una care așteaptă să cedeze.

Cifrele nu sunt destin: ele arată riscuri la nivel de populație, nu ce se va întâmpla cu familia ta.