Exerciții de familie: simulări pas cu pas

De ce exercițiile sunt obligatorii

Un plan neexersat e o presupunere. La prima simulare, aproape fiecare familie descoperă lucruri esențiale: lanterna nu are baterii, rucsacul e prea greu, copilul cel mic nu vrea să-și pună pantofii, cheia de la ușa de la terasă lipsește, reșoul nu se aprinde, cineva nu știe unde e robinetul de gaz. Exercițiul transformă aceste descoperiri din tragedii în anecdote. În plus, creierul uman, sub stres acut, revine la ce a exersat, nu la ce a citit.

Regulile de bază ale oricărui exercițiu

Exercițiul 1: „Ieșim în 10 minute” (evacuare rapidă)

Durată: 20 de minute. Frecvență: la 3 luni. Scenariu: vecinii anunță un incendiu în bloc / autoritățile ordonă evacuarea.

1. Un adult spune: „Exercițiu! Evacuare!” și pornește cronometrul.
2. Adultul cu rolul „copii”: îi îmbracă (pantofi, geacă), îi ia de mână.
3. Adultul cu rolul „rucsaci”: ia rucsacii, dosarul, medicamentele, telefoanele, cheile.
4. Toată lumea iese pe scări (NU cu liftul), până la punctul de întâlnire 1.
5. Opriți cronometrul. Ținta: sub 10 minute ziua, sub 15 minute noaptea.
6. Variante: o fac noaptea (cu copiii treziți ușor, într-o seară de weekend), cu unul dintre adulți „absent”, cu scara principală „blocată”.

Exercițiul 2: „Cutremurul” (aplecare–acoperire–ținere)

Durată: 10–15 minute. Frecvență: lunar cu copiii, ca joc. Scenariu: începe un cutremur.

1. Strigați „Cutremur!” (sau folosiți un semnal stabilit).
2. Toată lumea se lasă jos, se acoperă (sub o masă solidă, sau lângă un perete interior, protejându-și capul și gâtul cu brațele) și se ține.
3. Numărați încet până la 60 (un cutremur puternic durează de obicei sub un minut).
4. După „încetarea” cutremurului: adulții verifică dacă cineva e rănit, se încalță (cioburi!), verifică mirosul de gaz, iau rucsacii.
5. Ieșiți calm, pe scări, la punctul de întâlnire – sau rămâneți, în funcție de starea clădirii (discutați criteriile).
6. Joc pentru copii: „Statuile țestoase” – la semnal, toți devin țestoase sub masă.

Exercițiul 3: „Seara fără curent”

Durată: 2–4 ore. Frecvență: la 3 luni. Scenariu: blackout.

1. La ora stabilită, coborâți siguranțele generale (sau doar ale luminii și prizelor, lăsând frigiderul pe circuit separat, dacă se poate).
2. Găsiți lanternele în întuneric – știe fiecare unde sunt?
3. Porniți radioul și găsiți postul de știri.
4. Pregătiți cina fără plită electrică / cuptor (reșou în condiții de siguranță sau masă rece).
5. Seară de jocuri / povești la lanternă cu copiii.
6. Notați: ce a lipsit, ce n-a mers, ce a fost frumos.

Exercițiul 4: „24 de ore fără utilități” (simularea de semestru)

Durată: 24 de ore, de sâmbătă dimineață până duminică dimineață. Frecvență: de 1–2 ori pe an. Scenariu: cutremur moderat – fără curent, fără apă la robinet, fără ieșiri.

Exercițiul 5: „Separați” (comunicare)

Durată: 1–2 ore în timpul unei zile obișnuite. Scenariu: cutremur în timpul zilei, adulții sunt la serviciu, copiii la grădiniță.

1. La o oră convenită, fiecare adult trimite SMS contactului extern după formatul stabilit.
2. Contactul extern confirmă și transmite informația celuilalt adult.
3. Fiecare adult descrie (în scris) traseul pe care l-ar face spre grădiniță și spre punctul 2, inclusiv pe jos, cu timpul estimat.
4. Seara, comparați. Ați ajuns la același plan?
5. O dată pe an: chiar mergeți pe jos traseul de la serviciu acasă (sau o parte din el).

Exercițiul 6: „Weekend la refugiu”

Durată: un weekend. Frecvență: anual. Scenariu: evacuare din oraș spre casa de refugiu.

1. Vineri seara: pregătiți mașina doar cu ce ar intra într-o evacuare reală (rucsacii + 1–2 genți).
2. Plecați pe ruta alternativă, nu pe cea obișnuită.
3. La refugiu: încercați să trăiți doar cu ce e acolo + ce ați adus.
4. Notați tot ce lipsește la refugiu.
5. Duminică: lista de completare și cine se ocupă.

Exercițiul 7: „Adăpostirea” (chimic / nuclear)

Durată: 30–60 de minute. Scenariu: RO-ALERT: accident chimic, rămâneți în interior.

1. Toată lumea intră în casă; închideți ușile și ferestrele.
2. Opriți ventilația, hota, aerul condiționat.
3. Alegeți camera de adăpostire (cât mai puține ferestre, la etajele de mijloc pentru gaze grele; în interiorul clădirii pentru radiații).
4. Simulați etanșarea: unde ați pune bandă și folie, prosoape ude la uși.
5. Ascultați radioul. Discutați: ce facem cu copiii 4 ore într-o cameră? (jocuri, gustări, toaletă)
6. Încheiați cu „încetarea alertei”.

Exercițiul 8: „Mintea” (pentru adulți)

Durată: 20 de minute, o dată pe lună. Scop: tehnicile de calmare să devină automate.

1. 5 minute de respirație lentă (4 secunde inspir, 6 secunde expir) – vezi tehnicile.
2. Exercițiul de ancorare 5–4–3–2–1.
3. Fiecare spune un scenariu care îl sperie; celălalt doar ascultă, fără soluții.
4. Împreună: un lucru concret pe care îl puteți face pentru acel scenariu.
5. Încheiați cu ceva plăcut.

Calendarul anual al exercițiilor

Exercițiile cu copiii: cum le faci plăcute

Pentru preșcolari, exercițiul trebuie să fie un joc cu o poveste. Câteva idei: „Misiunea Lanterna” (copiii găsesc lanternele ascunse înainte de „căderea nopții”), „Țestoasele cutremurului” (cine se ascunde cel mai repede sub masă), „Tabăra din sufragerie” (cort din pături, cină la lanternă, povești), „Poștașul” (copilul de 5 ani învață numărul de telefon al mamei pe dinafară, sub formă de cântec). Recompensa: un abțibild, o diplomă desenată de mână, alegerea poveștii de seară.

Evită: alarmele-surpriză cu copiii mici, scenariile descrise în detalii înfricoșătoare, exercițiile care durează peste răbdarea lor (la 2–3 ani, 10–15 minute sunt suficiente). Dacă un copil se sperie, oprește exercițiul și liniștește-l – data viitoare, o versiune mai scurtă și mai jucăușă.

Grila de evaluare a exercițiului

După fiecare exercițiu, notați rapid (5 minute) pe o scară de la 1 la 3. Nu e un examen; e un mod de a vedea ce se îmbunătățește de la o dată la alta.

Exercițiul 9: „Rănitul” (prim ajutor acasă)

Acest exercițiu leagă cursul de prim ajutor de situațiile reale. Un adult joacă rolul rănitului (de exemplu, o tăietură la mână după un cutremur, cu cioburi pe jos), celălalt trebuie să: asigure zona (încălțăminte, lumină), să găsească trusa pe întuneric, să curețe și să bandajeze, să decidă dacă e nevoie de 112. Copiii pot avea rolul de „asistenți” care aduc lanterna. Durata: 15 minute. Ce verificați: ați găsit mănușile? Știți unde sunt foarfeca și pansamentele compresive? Știți ce să spuneți la 112 (adresa completă, ce s-a întâmplat, câți răniți)?

Exercițiul 10: „Alarma” (sirena și adăpostul)

Folosește „miercurea alarmelor” sau un test anunțat al sirenelor din localitatea ta. Când auziți sirena de test, faceți împreună un exercițiu scurt: identificați sunetul, discutați ce ar însemna, mergeți (sau doar mimați drumul) până la locul de adăpost stabilit – subsolul blocului, un adăpost public cunoscut sau camera cea mai interioară. Află de la primărie sau ISU unde sunt adăposturile publice din zona ta; nu presupune că subsolul blocului e potrivit fără să fi verificat. Cu copiii, transformă sunetul într-un semnal cunoscut: „când auzim sunetul ăsta lung, mergem împreună la locul nostru sigur”.

Variante de sezon

Când oprești un exercițiu

Greșeli frecvente la exerciții

• Exercițiul surpriză cu copiii mici. Pentru adulți, o surpriză e utilă. Pentru copii sub 6 ani, anunță întotdeauna („diseară facem jocul cu lanternele”).
• Aceeași persoană conduce mereu. Schimbați rolurile, ca fiecare adult să poată duce singur planul.
• Fără analiză după. Fără cele 5 minute de evaluare, repetați aceleași greșeli.
• Exerciții prea lungi. Pentru copii mici, 10–20 de minute sunt suficiente. Simulările de 24 h se fac cu pauze și cu activități plăcute.

Exercițiile pentru familiile cu un singur adult acasă

Multe familii au perioade în care un singur adult e acasă cu copiii (turele, deplasările, părinții singuri). Exersați și această variantă: adultul singur trebuie să poată evacua doi copii mici în 10 minute, cu rucsacul, și să știe pe cine sună primul. Dacă vă dați seama că e imposibil, ajustați planul: un rucsac mai ușor, un vecin care ajută, un sistem de purtare pentru cel mic.