Sfoară și frânghie din materiale de casă; împletituri

Sfoara se termină surprinzător de repede: legi saci, întinzi rufe, repari garduri, legi roșii, prinzi prelate, faci mânere. O sfoară de casă, făcută din fâșii de material, pungi de plastic sau fibre vegetale, nu e la fel de rezistentă ca una industrială, dar acoperă cele mai multe nevoi mărunte ale unei gospodării. Nodurile de bază sunt descrise în Abilități, echipament și evacuare; aici înveți să faci sfoara.

Principiul: de ce o sfoară răsucită ține

O singură fâșie de material sau un smoc de fibre se rupe ușor și se desface. Când răsucești două (sau trei) șuvițe, fiecare într-o direcție, iar apoi una în jurul celeilalte în direcția opusă, ele se strâng una pe alta și nu se mai desfac: tensiunea răsucirii fiecărei șuvițe încearcă să se desfacă, dar o strânge pe cealaltă. Așa sunt făcute toate frânghiile de pe lume, de la sfoara de cânepă a bunicilor la parâmele vapoarelor.

Materialele de casă

Răsucirea cu mâna (metoda „răsucește și înfășoară”)

Cea mai simplă metodă, fără unelte, pentru o sfoară de 2 șuvițe. Merge cu fâșii de material, pungi, fibre.

1. Ia un mănunchi (sau o fâșie lungă) și îndoaie-l la mijloc, dar nu exact la mijloc – o parte mai lungă cu 10–15 cm decât cealaltă (ca îmbinările să nu cadă în același loc).
2. Prinde bucla între degetul mare și arătătorul mâinii stângi. Ai două șuvițe: una de sus și una de jos.
3. Cu mâna dreaptă, răsucește șuvița de sus de 2–3 ori în sensul acelor de ceasornic (departe de tine).
4. Apoi trage-o peste cealaltă, în sens invers acelor de ceasornic (spre tine), astfel încât ea devine acum șuvița de jos.
5. Mută-ți strânsoarea mâinii stângi mai jos și repetă: răsucești șuvița de sus în sens orar, o treci peste cealaltă în sens antiorar.
6. Când o șuviță se scurtează, suprapune 8–10 cm de material nou pe capătul ei și continuă – răsucirea le leagă.
7. La capăt, fă un nod simplu ca să nu se desfacă.

Viteza crește repede: după o oră de exercițiu, faci aproximativ 1–2 metri de sfoară pe oră. Copiii de 6–7 ani pot învăța metoda cu fire de lână groase.

Răsucitorul de casă: sfoară lungă, mai uniformă

Pentru bucăți lungi (rufe, legat) folosești un sistem simplu cu doi oameni:

1. Fixează la un capăt (de o clanță, un copac) firele care vor forma sfoara: 2 sau 3 grupe de fire, fiecare grupă prinsă pe câte un cârlig separat (sârmă îndoită) dacă vrei 3 șuvițe, sau toate pe același cârlig pentru 2.
2. La celălalt capăt, al doilea om ține capetele grupelor, fiecare prinsă de un cârlig propriu montat pe o scândurică (sau de un cârlig pus în mandrina unei mașini de găurit manuale).
3. Fiecare grupă se răsucește în același sens (de exemplu orar), menținând firele întinse, până când sunt foarte strânse și încep să se încovoaie dacă slăbești tensiunea.
4. Prinde toate capetele răsucite împreună, la un capăt, și lasă-le să se răsucească singure unele în jurul altora, în sens invers, ținând un băț între ele care alunecă încet de la un capăt la altul, ca să fie uniform.
5. Leagă capetele imediat cu un nod sau cu ață, ca să nu se desfacă.

Plasa și sfoara din pungi (rafie de casă)

Pungile de plastic, inutile altfel, dau o sfoară care nu putrezește și nu se strică la ploaie. Fâșiile din inele înlănțuite („nod de inel”: un inel trece prin altul și apoi prin el însuși) se pot răsuci în 2 sau croșeta cu croșetă groasă. Din ea se croșetează plase de cumpărături, plase pentru ceapă și cartofi, saltele de ușă. Atenție: nu lăsa pungile și fâșiile de plastic la îndemâna copiilor mici – risc de sufocare.

Liberul de tei: sfoara tradițională

Liberul (stratul fibros de sub coaja de tei) a fost folosit în satele românești pentru sfoară, legături, opinci și rogojini. Pregătirea durează:

• se folosesc doar ramuri sau puieți tăiați legal, de exemplu la toaletarea copacilor din propria curte sau cu acordul proprietarului; în pădure, recoltarea fără autorizație de la ocolul silvic e ilegală;
• coaja se desprinde primăvara-vara, când se ia ușor de pe lemn;
• fâșiile se țin scufundate în apă (într-un butoi sau într-un pârâu, legate) câteva săptămâni, până se desfac în straturi subțiri;
• se spală, se separă în fâșii fine, se usucă și se răsucesc ca mai sus, umezite ușor.

Este un proces lung, potrivit pentru o casă la țară care planifică pe un sezon. Pentru majoritatea familiilor, fâșiile textile și sfoara recuperată sunt mai practice.

Împletiturile

Codița din 3 șuvițe

Cunoscută de toată lumea, e mai puțin rezistentă decât sfoara răsucită, dar perfectă pentru mânere, șnururi de sacoșă, preșuri cusute în spirală, centuri. Treci alternativ șuvița din dreapta peste cea din mijloc, apoi cea din stânga peste cea din mijloc, strângând egal.

Șnurul rotund din 4 șuvițe

Mai rotund și mai rezistent decât codița: ții două șuvițe în fiecare mână; șuvița exterioară din dreapta trece pe după spate, iese între cele două din stânga și revine peste una, în dreapta; apoi același lucru din stânga. Se folosește pentru șnururi de genți, legături de cort, mânere.

Lănțișorul de deget

Fără unelte: faci o buclă, tragi o altă buclă prin ea, și tot așa (ca la croșetat, dar cu degetele). Iese un șnur plat, elastic, bun pentru legat, o activitate liniștită pentru copii de 5–6 ani.

Cât ține sfoara ta

Testează-o înainte: atârnă de ea treptat greutăți cunoscute (o găleată în care adaugi apă, litru cu litru) și folosește-o doar pentru o fracțiune mică din greutatea la care s-a rupt. Sfoara udă sau veche ține mai puțin.