Cusutul de mână avansat: cârpit, petice, tivuri, butoniere, fermoare
Cuprins (9 secțiuni)
Cusăturile de bază, nasturele și trusa de cusut sunt descrise în Abilități, echipament și evacuare (capitolul despre cusut). Aici mergi un pas mai departe: reparațiile care fac diferența într-un an întreg fără haine noi – cârpitul șosetelor și al puloverelor, peticele care țin, tivurile refăcute, butonierele, fermoarele și adaptarea hainelor pentru copii care cresc.
Cârpitul: refacerea țesăturii
Cârpitul nu e coaserea găurii „strâns”, ci țeserea unei noi bucăți de material peste gaură, cu acul. Strângerea marginilor face un cocoloș care roade piciorul și se rupe imediat lângă.
Ce îți trebuie
- ac cu ochi mare și vârf bont (pentru lână) sau ac de cârpit;
- fir de lână sau bumbac de grosime apropiată de a șosetei (din pulovere vechi desfăcute, vezi tricotatul);
- o „ciupercă” de cârpit, un bec vechi, o lingură de lemn sau un ou de lemn, pus în interior, ca să întindă materialul.
- Pune ciuperca în șosetă, sub gaură. Taie doar firele rupte care atârnă, nu lărgi gaura.
- Marchează (cu ochiul) un dreptunghi cu 1 cm mai mare decât gaura pe fiecare parte, unde materialul e încă bun.
- Coase fire verticale paralele de la o margine la alta, prin materialul sănătos, dus-întors, foarte apropiate, fără să tragi strâns. Lasă mici bucle la capetele rândurilor ca să nu încrețești.
- Apoi țese fire orizontale: acul trece alternativ pe sub și pe deasupra firelor verticale (peste unul, sub unul). La rândul următor inversezi (sub, peste).
- Împinge rândurile unul spre altul cu vârful acului, ca o țesătură deasă.
- Termină prin câteva împunsături în material bun, pe dos; nu face noduri groase.
Cârpește din timp: când materialul se subțiază la călcâi sau la deget, întărești zona cu câteva rânduri de cârpit înainte să apară gaura. E mult mai rapid.
Peticele care țin
| Tip | Când | Cum |
|---|---|---|
| Petic aplicat pe față | genunchi la pantaloni de copii, coate | petic cu 2 cm mai mare decât gaura, margini îndoite 1 cm, cusut cu punct peste margine sau punct ascuns, de jur-împrejur |
| Petic pe dos | haine „bune”, unde vrei discreție | petic pe dos, marginile găurii tăiate drept, îndoite și cusute peste petic cu împunsături mici |
| Petic termoadeziv + cusut | blugi, salopete | lipit cu fierul (dacă ai), apoi cusut pe margine – adezivul singur cedează la spălări |
| Petic de piele sau pâslă | coate de jachetă, genunchi la pantaloni de lucru | găuri pre-făcute cu sula, cusut cu ață groasă, punct înapoi |
- Taie peticul dintr-un material de grosime asemănătoare (blugi pe blugi), de preferat deja spălat (să nu intre la apă).
- Rotunjește colțurile peticului – colțurile ascuțite se desprind primele.
- Prinde-l cu ace cu gămălie sau însăilează cu împunsături mari.
- Coase marginea de jur-împrejur. La genunchi, adaugă în interior câteva linii de cusătură în cruce sau în grilă, care prind peticul de materialul vechi – ține mult mai mult.
- Scoate însăilarea.
Tivurile: refăcut, scurtat, lungit
Tivul cu punct ascuns
- Îndoaie marginea de 1 cm spre interior, apoi încă o dată la lățimea tivului (2–4 cm). Calcă sau apasă cu degetele.
- Prinde cu ace la câțiva centimetri.
- Din interior, acul ia 1–2 fire din materialul hainei (abia vizibile pe față), apoi intră pe diagonală în pliul tivului, pe 5–8 mm.
- Repetă, la distanțe de aproximativ 1 cm, fără să tragi strâns.
Hainele copiilor care cresc
- La pantaloni și mâneci noi: nu tăia materialul în plus, lasă-l în tiv (3–5 cm) și lungește când e nevoie.
- Pantaloni prea scurți: adaugă o bandă de alt material la poală (manșetă), cusută cu punct înapoi.
- Talie prea largă: o bandă elastică trasă prin tiv sau două pense pe spate.
- Mâneci prea lungi: îndoite și prinse cu câteva împunsături, ușor de desfăcut mai târziu.
Elasticul în talie
- Desfă 2–3 cm din cusătura benzii de talie, pe interior.
- Prinde un ac de siguranță de capătul elasticului nou și împinge-l prin tunel, încrețind materialul; ține celălalt capăt cu un al doilea ac, să nu fugă înăuntru.
- Suprapune capetele elasticului 2 cm și coase-le în pătrat cu cruce, puternic.
- Închide deschiderea cu punct înapoi.
Fără elastic nou: elasticul vechi de la alte haine, un șnur de bumbac cu fundă, o bandă de material tricotat (din tricouri) pentru copiii mai mari. La copii mici evită șnururile lungi la gât și glugi – risc de strangulare; la talie, capetele scurte, cusute.
Butonierele de mână
O butonieră se face când nasturele trebuie mutat sau când repari una destrămată.
- Marchează lungimea: diametrul nasturelui + grosimea lui.
- Coase un dreptunghi îngust de împunsături mici în jurul liniei, ca să stabilizezi materialul.
- Taie fanta cu o foarfecă mică sau o lamă, cu grijă, în interiorul dreptunghiului.
- Acoperă marginile cu punctul de butonieră: acul intră din spate, iese la 2–3 mm de margine, iar înainte să tragi firul, îl treci pe sub vârful acului, formând un mic nod pe marginea tăieturii. Împunsături lipite una de alta.
- La capete, câteva împunsături transversale (opritori).
Mai simplu, pentru haine de lucru: o buclă de ață întărită sau un capăt de șnur cusut pe margine, prin care trece nasturele.
Fermoarele
Fermoarul care se desface în spatele cursorului
De cele mai multe ori nu fermoarul e stricat, ci cursorul s-a lărgit. Cu un clește, strânge ușor laturile cursorului (sus și jos, pe partea dinspre deschidere), puțin câte puțin, încercând după fiecare apăsare. Prea tare și se crapă.
Cursorul a ieșit de pe un dinte
La fermoarele de pantaloni: scoate cu cleștele opritorul de jos (sau taie 2–3 dinți la capătul de jos), reintrodu cursorul pe ambele părți, trage-l în sus, apoi fă un opritor nou din câteva împunsături groase de ață peste dinții de jos.
Schimbarea fermoarului de mână
- Desfă cusătura fermoarului vechi cu desfăcătorul, notând (sau fotografiind) cum era pus.
- Recuperează fermoare de la haine care nu se mai pot purta – păstrează-le cu bucata de material, să le poți desface ușor.
- Prinde fermoarul nou cu ace sau însăilează-l exact în locul celui vechi, închis.
- Deschide-l pe jumătate și coase cu punct înapoi, cu împunsături de 3–4 mm, la 3–5 mm de dinți, de jos în sus pe o parte.
- Când ajungi la cursor, coboară-l (acul în material), mută cursorul în spatele acului și continuă.
- Repetă pe cealaltă parte. Încearcă de câteva ori înainte de a coase opritorii.
Mașina de cusut fără curent
Mașinile vechi românești și est-europene cu pedală (sau cu manivelă) sunt aur într-o criză. Dacă ai una moștenită: curăță scamele de sub placa acului, unge cu ulei de mașină de cusut (o picătură în fiecare loc indicat), verifică cureaua de transmisie (o curea de piele crăpată se înlocuiește cu una nouă sau, provizoriu, cu un șnur de piele cusut cap la cap), pune deoparte ace de rezervă de diferite grosimi și suveici. O mașină electrică modernă poate fi acționată de la un invertor și o baterie doar dacă ai energie suficientă – de obicei nu merită în blackout.
Ce reparații merită și ce nu
| Merită mereu | Merită dacă ai timp și material | Se recuperează materialul |
|---|---|---|
| șosete de lână, pantaloni de copii, haine de iarnă, mănuși, geci | tricouri de bumbac, lenjerie de pat (întoarsă pe dos la mijloc, unde se rupe) | haine sintetice foarte uzate (bune pentru umplutură), haine fără reparație (fermoare, nasturi, elastic, petice) |
Lenjeria de pat ruptă la mijloc se taie în două pe lungime și se coase cu marginile exterioare la mijloc – tehnica bunicilor, care dublează viața cearșafului.
Cusutul ca muncă pe care o împarți
Seara, la lumina lanternei, cusutul e o activitate liniștită pe care o poți face povestind. Copiii de 4–6 ani pot însăila pe carton găurit cu un ac de plastic bont și șnur gros, pot sorta nasturi pe culori (supravegheați – nasturii sunt pericol de înec sub 3 ani). Adolescenții și adulții care nu știu pot învăța cârpitul pe o șosetă veche într-o seară.