Copiii la grădiniță și la școală când lovește criza

Cel mai mare coșmar al unui părinte departe de casă e simplu: „copiii mei sunt acolo, eu sunt aici”. Vestea bună: în timpul programului, copiii sunt într-un loc unde există adulți responsabili, planuri de evacuare și exerciții obligatorii. Vestea mai puțin bună: aceste planuri se termină, de obicei, cu „părinții își iau copiii”. Ce se întâmplă dacă nu poți ajunge 4 ore? Cine are voie să-i ia în locul tău? Acest capitol te ajută să lămurești asta înainte.

Ce fac cadrele didactice în timpul unui cutremur

Ghidurile ISU pentru școli și grădinițe (de exemplu materialul „Cutremurul pe înțelesul tuturor”) descriu în linii mari aceeași procedură:

1. În timpul mișcării: copiii se adăpostesc sub mese sau bănci și se țin de picioarele mesei; cei de lângă geam stau cu spatele la el. La grădiniță, unde mesele sunt mici, educatoarele exersează asta ca pe un joc.
2. După oprirea mișcării: cadrul didactic verifică dacă holul și scările sunt practicabile, apoi scoate grupa calm, fără alergat și îmbrânceli.
3. Afară, în locul stabilit prin planul de evacuare: face prezența și verifică dacă toți copiii sunt bine.
4. Rămâne cu copiii până când conducerea anunță ce urmează: reluarea activității sau predarea copiilor către părinți.
5. După un cutremur puternic cu pagube, intră în vigoare procedurile serviciilor de urgență: copiii pot fi mutați într-un loc sigur indicat de autorități.

La incendiu, regula e evacuarea imediată pe traseele marcate, cu prezența făcută afară. La alte situații (nor toxic, alertă aeriană, amenințare de securitate), unitatea poate decide adăpostirea în interior, de exemplu în subsol sau în sala cea mai sigură. Recent, DSU a recomandat adăpostirea elevilor în cazul alertelor de drone în zonele expuse; regulile concrete le stabilesc autoritățile și unitatea, iar ele se pot schimba.

Ce nu trebuie să faci tu ca părinte

• Nu suna educatoarea în primele 15–30 de minute. Are 20 de copii de scos din clădire. Așteaptă mesajul de pe grupul părinților sau sună la secretariat mai târziu.
• Nu intra peste ei în clădire și nu-ți lua copilul fără să anunți: educatoarea trebuie să știe că toți copiii sunt numărați. Un copil „lipsă” poate declanșa căutări inutile în clădire, cu risc pentru salvatori.
• Nu bloca accesul cu mașina în fața grădiniței: pompierii și ambulanțele au nevoie de loc.
• Nu transmite zvonuri pe grupul de părinți. Doar informații de la unitate sau de la autorități.

Cine are voie să-ți ia copilul

În mod obișnuit, unitățile de învățământ predau copiii mici doar părinților sau persoanelor pe care părinții le-au desemnat în scris. Formularul diferă de la o unitate la alta (declarație, împuternicire, fișă de preluare), iar regulile concrete sunt în regulamentul intern al grădiniței sau școlii; cere-l și citește-l. De regulă se cere:

• Numele complet, CNP sau seria actului de identitate al persoanei împuternicite.
• Telefonul ei.
• Semnătura părintelui (uneori a ambilor).
• Persoana se legitimează cu actul de identitate la preluare.

În criză, educatoarea nu va preda copilul unui vecin binevoitor care „a auzit că părinții sunt blocați”, și e bine că nu o face. De aceea, persoanele de rezervă trebuie trecute dinainte.

Pe cine treci

Recomandarea practică: cel puțin două persoane de rezervă, care locuiesc sau lucrează la sub 2 km de grădiniță, plus ambii părinți. Verifică anual dacă datele lor sunt încă valabile.

Acordul cu familia de rezervă

Persoana împuternicită trebuie să știe exact ce face după ce a luat copilul. Scrieți împreună o fișă scurtă (o pagină), pe care o are în telefon și pe hârtie:

• Unde duce copilul: la ea acasă, la voi acasă (are cheie?), la un punct de întâlnire.
• Ce mănâncă și bea copilul, alergii, medicamente (cu indicațiile medicului, fără să improvizeze doze).
• Obiectul de confort al copilului (jucăria, păturica): unde e.
• Ce îi spune copilului („Mama vine diseară. Între timp stăm la mine și ne jucăm.”).
• Cât timp e dispusă să țină copilul (o noapte? două?).
• Pe cine anunță și cum (SMS la ambii părinți și la persoana de contact din alt oraș).

Dacă ai doi copii în unități diferite (creșă și școală), persoana de rezervă trebuie să știe ordinea: de obicei, întâi cel mai mic.

Când copilul e la școală (6–10 ani)

• Școlarii mai mari pot învăța planul: „Dacă e cutremur, rămâi cu doamna învățătoare. Nu pleci singur acasă. Te ia mama, tata, bunica sau doamna Ionescu.”
• Copiii care merg singuri la școală trebuie să știe: dacă se întâmplă ceva pe drum, merg la școală (dacă e mai aproape) sau acasă, la vecina X, și nu urcă în mașina nimănui care nu e pe lista familiei.
• Cuvântul-cod de familie: dacă cineva care nu e pe listă vine să-l ia („m-a trimis mama”), copilul cere cuvântul. Detalii în cartea Copiii mici în criză.
• Telefonul copilului (dacă are): numerele de urgență salvate, inclusiv al persoanei de rezervă. Fără a-l lăsa să sune non-stop în timpul evacuării.

Excursii, tabere, ateliere după program

Planul de mai sus acoperă programul obișnuit. Când copilul e în excursie cu școala, în tabără sau la un curs după-amiaza în altă clădire, întreabă:

• Cine e adultul responsabil și ce telefon are?
• Unde merg, cu ce, la ce ore?
• Ce fac dacă drumul de întoarcere e blocat?

Pune un card de identificare în ghiozdanul copilului (nume, telefoanele părinților, alergii), dar nu cusut la vedere pe haine (străinii n-au de ce să-i știe numele).

Exemplu: cutremur la 10:40, marți

Familia Popescu, Iași. Mama lucrează la 6 km de grădiniță, tata e plecat la Cluj. Bunicul locuiește la 1 km de grădiniță și e trecut pe lista de preluare.

Nimeni n-a trebuit să telefoneze, nimeni n-a condus prin oraș, iar copilul a fost în brațele unui om cunoscut în 30 de minute.

Când părinții nu ajung deloc în aceeași zi

În crize mari (cutremur cu pagube extinse, inundații, evenimente de securitate), se poate întâmpla ca niciun adult de pe listă să nu poată ajunge. Atunci copiii rămân sub supravegherea unității sau sunt preluați de autorități în locuri sigure, de unde părinții îi recuperează ulterior pe baza actelor. Ce te ajută:

• Să ai în telefon și pe hârtie copii după certificatele de naștere ale copiilor și o fotografie recentă a fiecăruia.
• Să știi numele complet al unității, al directoarei și al educatoarei.
• Să urmărești canalele oficiale ale unității și ale primăriei/ISU pentru informații despre unde sunt copiii.

Pentru separări mai lungi și reîntregirea familiei, vezi cartea Copiii mici în criză.

Cum îți pregătești copilul

• 2–3 ani: „Când pământul se mișcă, ne facem broscuțe sub masă și ne ținem de picioare.” Exersați acasă, ca joc.
• 4–5 ani: copilul poate învăța numele lui complet, numele părinților și „rămân cu doamna educatoare până vine cineva de pe listă”.
• 6+ ani: adresa, un număr de telefon pe de rost, cuvântul-cod, punctul de întâlnire.
• Lăudați-l după exercițiile de la grădiniță: „Ai fost foarte curajos că ai stat cu doamna.”

Copiii care știu „ce urmează” sunt mult mai liniștiți. Frica cea mai mare a unui copil de 4 ani într-o criză e că „mama nu mai vine”. Spune-i dinainte: „Dacă nu pot veni eu repede, vine bunicul. Eu vin după aceea, întotdeauna.”

Greșeli frecvente

• Doar ambii părinți pe lista de preluare, ambii lucrând la 15+ km.
• Persoana de rezervă nu știe că e de rezervă.
• Formularul de împuternicire completat acum trei ani, cu un vecin care s-a mutat.
• Părinți care aleargă în clădire după copil fără să anunțe.
• Copilul nu știe pe nimeni de pe listă în afara părinților.