Ești offline. Vezi paginile salvate pe acest dispozitiv.
Știri

Diabetul cu insulină și dializa când spitalul e greu de atins

7 min de citit, capitolul 10 din 25
🌐 valabil în toate situațiile
Cuprins (5 secțiuni)
  1. Două boli care nu iartă întreruperile
  2. Partea 1: diabetul cu insulină
  3. Partea 2: dializa
  4. Cine are grijă când pacientul nu mai poate
  5. Evacuarea și relocarea

Două boli care nu iartă întreruperile

Diabetul tratat cu insulină și insuficiența renală tratată prin dializă au ceva în comun: tratamentul e zilnic sau de câteva ori pe săptămână, iar o întrerupere de câteva zile poate fi mortală. Ambele depind de lanțuri fragile: insulina are nevoie de frig moderat și de rețete lunare; dializa are nevoie de un centru cu curent, apă tratată și personal, plus transport de trei ori pe săptămână. În cutremurul din Japonia din 2011 și în uraganele din SUA, pacienții dializați și cei cu insulină au fost printre primii transferați de autorități – tocmai pentru că timpul lor e scurt.

Păstrarea insulinei fără frigider și pe ger e detaliată în Medicamente și farmacia casei; urgențele diabetului (hipoglicemie severă, cetoacidoză) în Prim ajutor și medicină fără medic. Aici ne ocupăm de organizare.

Partea 1: diabetul cu insulină

Ce trebuie să existe în casă

CeCâtObservații
Insulină (toate tipurile folosite)Cât permite rețeta; ideal o rezervă de cel puțin o lunăRotație: folosești întâi cea mai veche
Ace pentru penCel puțin 2 luniOcupă puțin, se uită des
Teste și lancete pentru glucometru2–3 luniChiar dacă folosește senzor
Glucometru de rezervă și baterii1Senzorii pot cădea, telefoanele se descarcă
Senzori de glicemie (dacă îi folosește)Cât permiteCititorul sau telefonul trebuie încărcat
Zahăr rapid pentru hipoglicemieTablete de glucoză, suc, zahăr cubicÎn fiecare cameră, în geantă, la pat
Glucagon (dacă e prescris)1–2Familia știe să-l folosească
Recipient pentru ace folositeO sticlă de plastic dur cu capacNu se aruncă la gunoi liber
Cutie izotermă și pungi de răcire1Pentru evacuare și pentru vară

Stresul, mesele neregulate și ajustarea

În criză, două lucruri se întâmplă simultan și în direcții opuse: stresul și infecțiile cresc glicemia, iar mesele sărite, efortul fizic neobișnuit (cărat apă, urcat scări) și lipsa poftei de mâncare o scad. Rezultatul e o glicemie imprevizibilă. Concluzia practică:

  • măsoară glicemia mai des decât de obicei (de exemplu înainte de fiecare masă și la culcare, sau cât îți recomandă medicul);
  • ai mereu la tine zahăr rapid – la vârstnici, hipoglicemia poate arăta ca o confuzie, o cădere sau un „atac” și poate fi luată drept demență sau accident vascular;
  • nu sări mesele dacă ai făcut insulina de masă; dacă știi că nu vei mânca, întreabă medicul dinainte cum ajustezi;
  • insulina bazală (de lungă durată) de obicei nu se oprește complet, chiar dacă nu mănânci – dar dozele exacte în aceste situații le stabilește medicul și le scrii pe fișă.
Regula 15–15 la adult (pentru hipoglicemie ușoară, când persoana e conștientă și poate înghiți): aproximativ 15 g de zahăr rapid (de exemplu 3–4 tablete de glucoză, cam 150 ml de suc de fructe sau 3 cuburi de zahăr), apoi măsori din nou după 15 minute și repeți dacă e tot scăzută; după revenire, o gustare cu carbohidrați lenți. Persoana inconștientă nu primește nimic pe gură: poziție laterală, glucagon dacă există și 112.

Mâncarea diabeticului din stocurile de criză

Stocurile clasice de criză (paste, orez, pâine, biscuiți, conserve dulci) sunt bogate în carbohidrați rapizi. Pentru un diabetic, construiește stocul altfel: leguminoase (fasole, linte, năut – în conservă, ca să nu ai nevoie de mult gătit), conserve de pește și carne, brânză tare, nuci și semințe (dacă dinții permit), ovăz, pâine integrală la congelator, legume la borcan fără zahăr. Ține și o parte de carbohidrați normali, pentru zilele cu hipoglicemii.

Picioarele diabetice

În criză, diabeticii vârstnici merg mai mult, pe teren accidentat, cu încălțăminte nepotrivită sau udă, și nu simt rănile din cauza neuropatiei. O bășică neobservată poate deveni o infecție gravă în câteva zile. Regula: verificarea picioarelor în fiecare seară, cu oglinda sau de către îngrijitor; șosete curate și uscate; încălțăminte închisă, comodă; nu merge desculț; orice rană se curăță și se urmărește, iar dacă se înroșește, se umflă sau miroase, se caută medicul.

Partea 2: dializa

Cele două tipuri și ce înseamnă în criză

Hemodializa (în centru)Dializa peritoneală (acasă)
Cum se faceDe obicei de 3 ori pe săptămână, câteva ore, în centruZilnic, acasă, cu pungi de soluție, manual sau cu un aparat noaptea
Dependența în crizăTransport, curentul și apa centrului, personalStocul de pungi, igiena, curentul (pentru aparat)
Cât rezistă fărăVariabil; în general zilele fără ședință sunt periculoase, cu riscuri care cresc rapid după câteva zileSchimburile manuale se pot face fără curent dacă există pungi
Ce pregăteștiPlan de transport, centru alternativ, dietă de urgențăStoc de pungi pentru 2 săptămâni, plan de schimburi manuale

Ce afli de la centrul de dializă acum

Dieta de urgență a pacientului dializat: principiile

Dacă o ședință e ratată sau amânată, toxinele, potasiul și apa se acumulează. Potasiul crescut poate opri inima fără semne de avertizare. Lichidele în exces dau edem pulmonar (sufocare). De aceea, în așteptarea dializei, nefrologii recomandă de obicei o dietă mult mai strictă decât cea obișnuită. Cifrele exacte le dă medicul tău; principiile generale sunt:

  • Lichide foarte puține – adesea în jur de jumătate de litru până la 1 litru pe zi, inclusiv apa din mâncare, sau după indicația medicului. Supt cuburi de gheață sau felii de lămâie ajută la sete.
  • Fără sare adăugată, fără mezeluri, murături, conserve sărate, supe la plic – sarea aduce sete.
  • Potasiu foarte scăzut (vezi tabelul).
  • Proteine reduse față de dieta obișnuită a dializatului, ca să se acumuleze mai puține toxine – dar exact cât, spune medicul.
  • Fosfor redus: fără brânzeturi topite, băuturi carbogazoase de tip cola, mezeluri procesate.
Bogate în potasiu – EVITĂ în așteptarea dializeiMai sărace în potasiu – variante mai sigure (în cantități mici)
Banane, portocale, caise (mai ales uscate), prune uscate, stafide, smochineMere, pere, afine, căpșuni (porții mici), compot fără zeamă
Cartofi (mai ales prăjiți sau copți), roșii și pastă de roșii, spanac, fasole, linteVarză, castraveți, ardei, morcovi fierți, conopidă, fasole verde fiartă
Ciocolată, nuci, semințe, cafea multă, sucuri de fructeOrez alb, paste, pâine albă, biscuiți simpli
Înlocuitori de sare cu potasiu („sare fără sodiu”)Condimente uscate, lămâie, oțet (în loc de sare)
Semne de urgență la un pacient dializat care a ratat ședințe: sufocare, mai ales întins; umflături care cresc rapid; slăbiciune musculară marcată, amorțeli, bătăi neregulate ale inimii (pot fi semne de potasiu crescut); confuzie, somnolență; vărsături repetate. Sună la 112 și spune de la început: „pacient dializat, ultima ședință acum X zile”.

Dializa peritoneală acasă

Pacienții cu dializă peritoneală au un avantaj în criză: tratamentul nu depinde de centru. Au însă nevoie de: stoc de pungi (pune-ți o rezervă de cel puțin 2 săptămâni, în acord cu furnizorul), un loc curat pentru schimburi, apă și săpun sau dezinfectant pentru mâini, și o variantă manuală dacă folosesc aparat de noapte și se ia curentul. Întreabă echipa de dializă să te reînvețe schimbul manual dacă nu l-ai mai făcut de mult. Lichidul de dializă tulbure, febra sau durerea abdominală pot însemna peritonită – urgență.

Cine are grijă când pacientul nu mai poate

Mulți vârstnici cu diabet sau dializă își gestionează singuri boala de ani de zile. Într-o criză pot apărea două situații: pacientul e confuz (din cauza unei hipoglicemii, a unei infecții, a toxinelor acumulate), sau e rănit și nu-și poate face singur injecțiile ori schimburile de dializă peritoneală. Cineva din familie trebuie să știe, măcar teoretic: cum se face o injecție cu penul de insulină, ce doză folosește de obicei, cum se măsoară glicemia, cum se face un schimb de dializă peritoneală. O sesiune de o oră cu asistenta de diabet sau cu echipa de dializă, cu notițe, e o asigurare de viață. Fișa persoanei cuprinde dozele uzuale, scrise de medic, cu data.

Evacuarea și relocarea

Pentru ambele categorii, o evacuare lungă înseamnă găsirea unui loc unde tratamentul poate continua. Anunță de la început autoritățile (la centrul de cazare, la punctul medical) că ești dializat sau insulinodependent. Ia cu tine: fișa de dializă sau scrisoarea medicală, insulina în cutie izotermă, glucometrul, pungile de dializă peritoneală pentru câteva zile, lista centrelor alternative. Dacă pleci în altă țară (scenariul de conflict armat), cardul european de asigurări de sănătate (CEASS) ajută în UE, iar documentele medicale traduse sau măcar cu diagnosticele în engleză ajută mult.

📝 Notițele mele la acest capitol