Noaptea afară, neplanificată

O noapte afară neplanificată este situația în care ajung, în fiecare an, sute de turiști rătăciți, accidentați sau prea lenți. Pentru un adult bine echipat, vara, la altitudine mică, este o noapte incomodă. Pentru o familie cu copii mici, la 1.800 de metri, în toamnă, fără haine groase, este o urgență. Diferența dintre cele două o fac câteva lucruri simple din rucsac și deciziile luate în ultima oră de lumină.

Când decizi să rămâi

Dacă nu poți ajunge la cabană, mașină sau sat înainte de întuneric, ai două variante: să continui pe întuneric sau să rămâi. Pe munte, cu copii, a continua pe întuneric este de obicei mai periculos decât a rămâne. Noaptea:

• Nu vezi marcajele (sau le vezi doar la câțiva metri cu frontala), deci te rătăcești ușor.
• Nu vezi bine terenul: crește riscul de cădere, entorsă, alunecare pe pietre sau rădăcini ude.
• Oboseala și frigul cresc, iar copiii devin iritabili și lenți.
• Salvatorii te găsesc mai greu dacă te miști.

Excepții: când ești pe un drum forestier sau asfaltat clar, la scurtă distanță de destinație, cu lanterne bune pentru toți; când locul în care ești devine periculos (apă care crește, pietre care cad, furtună pe creastă) și cobori pe un traseu cunoscut, sigur.

Ce faci în ultima oră de lumină

1. Anunță: sună sau trimite SMS cu locația și starea grupului (vezi cum ceri ajutor). Stabilește cu dispecerul sau cu persoana de contact când revii cu un mesaj.
2. Alege locul: ferit de vânt, în pădure dacă e posibil, nu în albii, nu pe creastă, nu sub copaci uscați, aproape de traseu.
3. Îmbracă pe toți cu tot ce e uscat, înainte să se răcească. Șosete uscate pentru copii.
4. Izolează solul: rucsaci, saltele, crengi de brad, frunze uscate – cât mai gros.
5. Fă acoperișul: prelată, folie, saci de gunoi (vezi Adăpostul).
6. Strânge lemne dacă poți face un foc în siguranță: de trei ori mai multe decât crezi că îți trebuie. Noaptea nu mai cauți lemne.
7. Pregătește lanternele și ține-le la îndemână, în același loc.
8. Mănâncă ceva consistent înainte de întuneric.
9. Pregătește semnalizarea: geacă colorată la vedere, fluier, lanternă pentru salvatori.

Focul: da sau nu

Un foc noaptea aduce căldură, lumină, moral și semnalizare. Dar pe munte nu e mereu posibil sau înțelept:

Tehnica focului e în cartea despre abilități. Pe scurt pentru noapte: un foc mic, bine alimentat, e mai bun decât unul mare. Un perete reflector (bușteni stivuiți sau o stâncă) în spatele focului trimite căldura spre adăpost. Ține copiii la cel puțin 1,5–2 metri de foc și departe de prelatele de plastic și de hainele sintetice, care se topesc. Cineva stă treaz și supraveghează focul, pe ture.

Cum îți ții familia caldă toată noaptea

• Lipiți-vă: toți, strânși unii în alții, copiii la mijloc. Corpurile sunt cea mai bună sursă de căldură.
• Picioarele în rucsac: un rucsac gol devine un „sac” pentru picioare.
• Folia: în jurul grupului, cu partea reflectorizantă spre interior, peste haine (nu direct pe piele). Ține căldura, dar condensează umezeală pe interior.
• Sticla cu apă caldă: dacă ai foc și o sticlă metalică sau rezistentă, apă caldă (nu fierbinte) înfășurată într-o haină, pusă la picioarele copiilor.
• Mișcare ușoară: dacă tremuri, încordează și relaxează mușchii mari (coapse, fese, umeri) de câteva ori. Nu ieși la alergat – transpiri.
• Mâncare la miezul nopții: o gustare grasă sau dulce ajută corpul să producă căldură în orele cele mai reci (de obicei înainte de zori).
• Urinează când trebuie: nu ține urina ore întregi, corpul cheltuie energie s-o încălzească.

Valori orientative. Ora cea mai rece este, de obicei, chiar înainte de răsărit. Păstrează mâncare, haine și energie pentru atunci.

Frica de întuneric: a copiilor și a adulților

Pădurea noaptea este zgomotoasă: crengi care trosnesc, păsări de noapte, vânt, animale mici. Mintea obosită transformă fiecare zgomot într-un urs. Majoritatea zgomotelor sunt inofensive. Ca să-ți ții familia calmă:

• Explică dinainte ce zgomote vor auzi: „Bufnițele strigă așa. Crengile trosnesc când se răcesc.”
• Vorbește, cântă încet, spune povești. Vocea umană ține animalele la distanță și copiii liniștiți.
• Ține lanterna aproape, dar nu aprinsă continuu (economisești bateria).
• Dă-le copiilor un rol: „Tu ești paznicul fluierului. Dacă auzi pe cineva strigând, fluieri de trei ori.”
• Recunoaște-ți propria frică: respiră lent, gândește-te la planul pentru dimineață.

Animalele noaptea

Urșii, mistreții și lupii evită, în general, oamenii, mai ales grupurile zgomotoase și focul. Ca să reduci riscul:

• Nu dormi lângă hrană. Ține mâncarea închisă, în pungi, la câțiva metri de adăpost (sau, într-o tabără mai lungă, mult mai departe – vezi ursul).
• Nu lăsa resturi de mâncare în jur.
• Nu dormi pe poteci de animale vizibile sau lângă tufe de zmeură, afine, lângă stârvuri.
• Dacă auzi un animal mare aproape, vorbește tare și calm, aprinde lanterna, stați împreună.

Lumina: cum o economisești

O frontală obișnuită ține de la câteva ore (pe putere maximă) la zeci de ore (pe putere minimă). Folosește modul cel mai slab pentru treburile din tabără și păstrează puterea mare pentru urgențe și pentru semnalizare. Lumina roșie, dacă frontala o are, nu-ți strică vederea de noapte. Bateriile de rezervă stau la corp, nu în rucsac, pe frig.

Rândul de veghe

Dacă sunteți doi adulți, dormiți pe rând câte 2–3 ore. Cel treaz supraveghează focul, verifică copiii (să nu fie descoperiți, să nu fie reci), ascultă după salvatori și răspunde la semnale. Dacă ești singurul adult, pune alarmă la 1–2 ore ca să verifici copiii și focul.

Noaptea în mașină, la marginea pădurii

Într-o evacuare sau după o pană pe un drum de munte, mulți vor petrece noaptea în mașină. E mult mai bine decât afară, dar are propriile reguli:

• Monoxidul de carbon: dacă pornești motorul ca să te încălzești, fă-o doar periodic (10–15 minute pe oră), cu un geam ușor întredeschis, și verifică mereu ca țeava de eșapament să nu fie acoperită de zăpadă sau noroi. Monoxidul nu are miros și omoară în somn.
• Izolarea: mașina se răcește rapid. Pune toate hainele, păturile și sacii de dormit pe toată lumea. Acoperă geamurile pe interior cu folii sau haine ca să reduci pierderea de căldură.
• Locul: nu sub copaci uscați, nu în albii, nu la baza pantelor abrupte cu zăpadă, nu pe marginea drumului în curbă.
• Vizibilitatea: lasă avariile pornite periodic dacă ești pe drum, ca să nu fii lovit.
• Bateria: nu folosi radioul și luminile ore întregi cu motorul oprit.

Noaptea în a doua zi și mai departe

Dacă din motive de criză rămâi mai multe nopți afară, organizarea devine esențială: același loc de dormit, refăcut și îmbunătățit în fiecare zi (mai multă izolație, acoperiș mai bun), lemne strânse ziua, hainele umede uscate la soare sau la foc în timpul zilei, hrană împărțită pe zile, rutină pentru copii (aceleași ore de masă și somn, aceleași povești). Rutina îi liniștește pe copii mai mult decât orice. Oboseala se acumulează: odihnește-te ziua cât poți, mai ales dacă ai stat de veghe.

Fii atent și la semnele de epuizare la adulți: iritabilitate, decizii proaste, neatenție. Doi adulți obosiți trebuie să-și împartă clar sarcinile și să-și verifice reciproc deciziile importante (plecare, traversări, foc).

Dimineața

1. Mănâncă și bea ceva, chiar dacă e puțin.
2. Dă un semn (apel, SMS) cu starea grupului. Bateria s-a mai odihnit peste noapte la corp.
3. Așteaptă să se lumineze bine și să se ridice ceața, dacă e cazul.
4. Dacă salvatorii vin, rămâi pe loc și fă-te vizibil.
5. Dacă nu, și știi traseul, pornește pe lumină, încet, spre punctul sigur cel mai apropiat. Lasă un semn la locul de bivuac (săgeată, bilet).
6. Stinge complet focul: apă și pământ, până nu mai iese abur și cenușa e rece la atingere.

Rucsacul pentru o noapte neplanificată

Chiar și la o drumeție de o zi, cu copii, ai mereu în rucsacul familiei un „kit de noapte” ușor: