Îngrijirea unui bolnav în casă: cameră, hidratare, pulsoximetru, semne de agravare

În vârful unei epidemii, majoritatea bolnavilor vor fi îngrijiți acasă. Spitalele sunt pentru cei cu forme grave. Rolul tău, ca îngrijitor, are trei părți: să-l ajuți pe bolnav să treacă prin boală confortabil și hidratat, să te protejezi pe tine și restul familiei, și — cel mai important — să recunoști la timp când boala se agravează și e nevoie de medic.

Camera bolnavului

• Temperatura: 20–22 °C. Bolnavul cu febră nu trebuie înfofolit; cu frisoane, o pătură în plus, scoasă când frisoanele trec.
• Aerul: aerisire de 3–4 ori pe zi (sau mai des), vezi Aerul din casă. Aerul umed (40–60%) ajută la tuse; iarna, un vas cu apă pe calorifer sau un umidificator curățat zilnic.
• Patul: lenjerie curată, schimbată la 2–3 zile sau când e transpirată. Perne pentru poziția semișezând, care ușurează respirația.
• La îndemână: apă, pahar cu pai, șervețele, coș de gunoi cu capac, telefon, un clopoțel sau o metodă de a chema (telefon, interfon pentru bebeluși).
• Lumina: naturală ziua, întuneric noaptea, pentru somn.

Febra: ce e normal și ce nu

Febra este un mecanism de apărare; nu trebuie „ținută la 37”. Scopul antitermicului e confortul bolnavului și hidratarea, nu cifra de pe termometru.

Antitermice la adulți (doze uzuale de pe etichetă)

• Paracetamol: 500–1000 mg la 4–6 ore, maximum 4 g în 24 de ore la adultul sănătos (maximum aproximativ 2–3 g la cei cu boli de ficat, consum de alcool sau greutate mică — întreabă medicul). Atenție: multe produse „pentru răceală și gripă” conțin deja paracetamol — nu le combina.
• Ibuprofen: 200–400 mg la 6–8 ore, cu mâncare, maximum 1200 mg/zi fără recomandare medicală. Evită-l dacă ai ulcer, boli de rinichi, insuficiență cardiacă, sarcină în ultimul trimestru, ești deshidratat sau iei anticoagulante.
• Aspirina nu se dă copiilor și adolescenților sub 16 ani cu viroze (risc de sindrom Reye).

La copii, doza se calculează după greutate și concentrația exactă a produsului — cu prospectul și pediatrul.

Hidratarea: cea mai importantă îngrijire

Febra, transpirația, respirația rapidă, diareea și vărsăturile consumă apă. Un adult cu febră poate pierde cu 0,5–1 litru pe zi mai mult decât în mod obișnuit. Deshidratarea agravează orice boală și e motivul principal pentru care bolnavii „cad” acasă.

Cât să bea

• Adult: aproximativ 2–3 litri pe zi, mai mult cu febră sau diaree.
• Semnul cel mai simplu: urina. Trebuie să urineze cel puțin la 6–8 ore, o urină galben-deschis. Urina închisă la culoare, rară, = bea prea puțin.
• Înghițituri mici și dese (o lingură–o gură la câteva minute) dacă îi e greață.

Ce să bea

Hrănirea

• În primele zile de febră, pofta de mâncare dispare. Nu forța; contează lichidele.
• Oferă porții mici, des: supă de pui cu tăiței, orez, cartofi piure, iaurt, banane, compot, biscuiți, pâine prăjită, ouă moi.
• În convalescență, proteine (ouă, carne, lactate, leguminoase) pentru refacere.
• Bolnavul cu diaree mănâncă în continuare (nu e nevoie de post); evită grăsimile și dulciurile concentrate câteva zile.

Pulsoximetrul: cum îl folosești

Pulsoximetrul de deget măsoară saturația oxigenului în sânge (SpO₂) și pulsul. În COVID-19, mulți bolnavi au avut saturație scăzută fără să simtă lipsă de aer („hipoxie silențioasă”); pulsoximetrul a ajutat la trimiterea lor la spital la timp.

1. Bolnavul stă liniștit, așezat, 5 minute înainte de măsurare.
2. Mâna caldă (încălzește-o dacă e rece), unghia fără ojă sau gel; folosește arătătorul sau degetul mijlociu.
3. Mâna pe piept sau pe masă, nemișcată, la nivelul inimii.
4. Așteaptă cel puțin 30–60 de secunde, până cifra se stabilizează; notează cea mai frecventă valoare, nu prima.
5. Măsoară de 3 ori pe zi la aceeași oră și ori de câte ori bolnavul se simte mai rău.
6. Notează valoarea în tabelul de monitorizare.

Pragurile de mai sus urmează programele de monitorizare la domiciliu folosite în pandemia de COVID-19 (de exemplu, cel al NHS din Marea Britanie). Bolnavii cu BPOC sau alte boli pulmonare cronice pot avea valori de bază mai mici — medicul îți spune pragul lor.

Respirația: ce urmărești

• Frecvența respiratorie: numără respirațiile timp de un minut întreg, fără ca bolnavul să știe (altfel își modifică respirația). La adult, normal 12–20/minut. Peste 24–25/minut în repaus e un semn de alarmă.
• Poate vorbi în propoziții întregi? Dacă trebuie să se oprească să respire după 2–3 cuvinte, e grav.
• Folosește mușchii gâtului, își ridică umerii la respirat, nările se lărgesc?
• Culoarea buzelor și a unghiilor (albăstrui = urgență).

Poziția pe burtă (pronație) treaz

În COVID-19 s-a folosit poziția pe burtă pentru bolnavii cu respirație dificilă; unele spitale și programe de îngrijire la domiciliu au recomandat-o, rotind pozițiile (pe burtă, pe o parte, semișezând, pe cealaltă parte) la 30 de minute – 2 ore. Folosește-o doar dacă bolnavul o tolerează, și nu ca înlocuitor al spitalului când saturația e scăzută. Nu se folosește la gravide în trimestrul al treilea sau la persoane cu probleme ale coloanei, fără acordul medicului.

Semnele de agravare: tabel complet

Protecția îngrijitorului

1. Masca FFP2 (sau FFP3) bine potrivită de fiecare dată când intri în cameră.
2. Mănuși doar pentru contactul cu secreții, vărsături, scaun, rufe murdare.
3. Spălarea mâinilor la ieșirea din cameră — de fiecare dată.
4. Nu mânca și nu bea în camera bolnavului.
5. Dacă bolnavul tușește mult sau vomită, ochelari de protecție.
6. Dormi suficient și mănâncă bine; un îngrijitor epuizat se îmbolnăvește și greșește.
7. Monitorizează-ți și propria temperatură zilnic.

Igiena bolnavului țintuit la pat

• Spălare zilnică pe porțiuni, cu prosop umed și săpun (față, axile, zona intimă, picioare).
• Igiena gurii de 2 ori pe zi; buzele uscate se ung.
• Dacă nu se poate mișca singur, schimbarea poziției la 2–3 ore pentru a preveni escarele.
• Încurajează-l să se ridice, să meargă puțin prin cameră, să facă respirații adânci de câteva ori pe oră (dacă poate) — previne cheagurile și complicațiile pulmonare.

Convalescența

După o viroză severă, oboseala poate dura săptămâni. Reluarea activității se face treptat. Dacă după COVID-19 sau gripă apar palpitații, dureri în piept la efort sau lipsă de aer care nu trece, mergi la medic înainte de a relua sportul.

Cum arată o gripă obișnuită la un adult, zi cu zi

Ca să recunoști ce nu e normal, trebuie să știi ce e normal. Evoluția de mai jos e orientativă pentru un adult sănătos cu gripă; alte boli (COVID-19, VSR) au evoluții asemănătoare, dar cu variații.

Cum suni la 112 sau la medic: ce spui

Ai notițele din fișa de monitorizare la îndemână și spune, în ordinea aceasta:

1. Cine e bolnavul: vârsta, bolile cronice, tratamentele.
2. De când e bolnav și ce boală bănuiești (ex. „gripă confirmată la copil acum 4 zile”).
3. Ce s-a schimbat acum: „respiră greu în repaus”, „saturația a scăzut de la 96 la 90%”, „e confuz”.
4. Ultimele valori: temperatura, pulsul, saturația, respirațiile pe minut, când a urinat ultima dată.
5. Ce medicamente a luat și la ce oră.
6. Adresa exactă, etajul, codul de la interfon, dacă liftul funcționează.

Bolnavul care stă mult la pat

• Escarele (rănile de presiune): la vârstnici sau la bolnavii foarte slăbiți, pielea de pe sacru, călcâie și șolduri se poate răni în câteva ore de presiune continuă. Schimbă poziția la aproximativ 2 ore (spate, o parte, cealaltă parte), cu perne între genunchi și sub gambe, ca să nu se sprijine pe călcâie.
• Pielea: verifică zilnic zonele de sprijin; o pată roșie care nu se albește la apăsare e începutul unei escare.
• Plămânii: poziție semișezândă (perne la spate), respirații adânci de câteva ori pe oră, tuse încurajată; ridicarea din pat cu ajutor, câțiva pași, de îndată ce se poate.
• Picioarele: mișcări ale gleznelor și genunchilor în pat de mai multe ori pe zi — reduc riscul de cheaguri.
• Gura: clătiri și periaj; buzele uscate se ung.

Când ambulanța întârzie

În vârful unei epidemii, timpul de așteptare poate fi lung. Dispecerul îți va spune ce să faci; urmează-i instrucțiunile. Între timp:

Dacă dispecerul îți spune să-l duci cu mașina proprie, bolnavul și șoferul poartă FFP2, geamurile întredeschise, iar o a doua persoană stă lângă bolnav dacă se poate.

Îngrijirea pe termen lung, în criză