Compostarea sigură a excrementelor

Într-o criză lungă (luni, ani), sacii de excremente nu mai pot fi duși nicăieri. La casă, cu curte, poți transforma conținutul toaletei uscate într-un material inofensiv prin compostare și timp. Dar atenție: excrementele umane conțin microbi și ouă de paraziți care pot supraviețui luni întregi. Compostarea trebuie făcută corect, iar rezultatul se folosește cu prudență.

Ce omoară microbii în compost

Reperele din ghidurile OMS pentru folosirea excrementelor (2006) și din fișele EcoSanRes care le rezumă sunt acestea:

• Stocare la temperatura mediului (până la 20 °C în medie): 1,5–2 ani elimină bacteriile patogene și reduce mult virusurile și paraziții; unele ouă de viermi (Ascaris) pot totuși supraviețui.
• Climat mai cald (peste 20 °C în medie): aproximativ 1 an.
• Tratament alcalin (cenușă, var, uree): pH peste 9 menținut cel puțin 6 luni.
• Compostare termofilă: cel puțin 50 °C timp de 7 zile în toată masa, cu întoarcere suficientă ca fiecare parte a grămezii să treacă prin centrul fierbinte, urmată de maturare.
• Indiferent de metodă: cel puțin o lună între aplicarea pe sol și recoltare.

România are medii anuale mult sub 20 °C și ierni geroase, așa că mergi pe varianta lungă: 1,5–2 ani de la ultima adăugare, chiar dacă grămada s-a încălzit bine.

Sistemul cu două (sau trei) compartimente

Principiul: un compartiment se umple, altul se odihnește. Niciodată nu adaugi material proaspăt peste unul care se maturează.

1. Alege un loc la cel puțin 30 m de orice fântână și sursă de apă, pe teren care nu se inundă, la umbră parțială.
2. Construiește 2–3 lăzi de aproximativ 1 × 1 × 1 m, din paleți, scânduri sau plasă de sârmă căptușită cu paie. Pune un capac sau o prelată pentru ploaie.
3. Pe fundul primei lăzi, un strat de 20–30 cm de material „burete”: paie, frunze, crengi mici tocate — absoarbe lichidele și aerisește.
4. Golește conținutul găleților de toaletă în centrul grămezii (fă o adâncitură în mijloc).
5. Acoperă imediat cu un strat gros (10–20 cm) de material bogat în carbon: paie, frunze, rumeguș, iarbă uscată. Nu trebuie să se vadă nimic și să nu miroasă.
6. Adaugă și resturile de bucătărie (coji de legume) — ajută la încălzire.
7. Spală găleata goală cu puțină apă și dezinfectant; apa de spălare se toarnă tot pe grămadă.
8. Ține grămada umedă ca un burete stors (dacă e uscată, nu se încălzește; dacă e îmbibată, putrezește și miroase).
9. Când lada e plină (de obicei câteva luni pentru o familie), acoperă-o cu un ultim strat gros de paie, scrie data pe ea și începe lada a doua.
10. Lada plină se lasă să se matureze cel puțin 12 luni de la ultima adăugare dacă grămada a atins constant peste 50 °C, altfel 1,5–2 ani (reperul OMS pentru climatul nostru). Abia apoi se folosește.

Raportul carbon/azot și mirosul

Excrementele și urina sunt bogate în azot; paiele, frunzele, rumegușul, cartonul sunt bogate în carbon. Un compost sănătos are mult mai mult material „maro” decât „verde”. Regula practică: dacă miroase, mai pune material maro. Un compost corect miroase a pământ de pădure.

Măsurarea temperaturii

Un termometru de compost (tijă lungă de 40–50 cm) e o investiție mică și îți spune dacă grămada „lucrează”. Dacă ajunge la 55–65 °C în centru, e excelent. Iarna, în România, grămezile mici se răcesc — de aceea timpul de maturare lung e plasa ta de siguranță.

Urina în grădină

Urina proaspătă a unei persoane sănătoase conține puțini patogeni și e un îngrășământ bun (azot, potasiu, fosfor). Ghidurile OMS (2006) spun că, la nivel de gospodărie, când urina e folosită doar pe culturile propriei familii, nu e nevoie de stocare înainte, dar între ultima aplicare și recoltare trebuie să treacă cel puțin o lună. Practic: o păstrezi nediluată, într-un recipient închis (nu pierde azotul și nu miroase), și o diluezi doar la aplicare — de obicei 1 parte urină la 3–10 părți apă — turnată pe sol, lângă plante, nu pe frunze. Nu folosi urina unei persoane bolnave (de exemplu, cu febră tifoidă sau infecție urinară) și nu o aplica lângă fântâni.

Siguranța celui care lucrează cu compostul

Variante pentru bloc

La bloc, compostarea excrementelor nu e realistă și poate încălca regulile de conviețuire și sănătate publică. Soluția corectă este depozitarea sacilor închiși și predarea lor la colectare, conform instrucțiunilor primăriei și ale operatorului de salubritate. Pentru crize foarte lungi, varianta e mutarea temporară la rude la țară sau într-un adăpost organizat de autorități.

Alternativa: „arborloo” (latrina mutată, cu pom)

O metodă folosită în mediul rural în multe țări: o groapă puțin adâncă (aproximativ 1 m) peste care se pune o platformă mobilă și un adăpost ușor. Se folosește cu multe straturi de pământ, cenușă și frunze după fiecare utilizare. Când groapa se umple (după câteva luni), se mută platforma pe o groapă nouă, iar groapa veche se acoperă cu un strat gros de pământ (cel puțin 15–30 cm). După un sezon, în ea se plantează un pom fructifer. Rădăcinile folosesc nutrienții, iar fructele (care cresc departe de sol) sunt sigure. Regulile de distanță față de fântâni (minimum 30 m) și de apă freatică rămân aceleași.

Ce nu compostezi împreună cu excrementele

• Scutecele de unică folosință (conțin plastic și gel absorbant).
• Absorbantele și tampoanele de unică folosință.
• Șervețelele umede (de obicei conțin fibre sintetice).
• Medicamente, chimicale, cenușă de cărbune.
• Fecalele animalelor de companie (câini, pisici) — risc de paraziți specifici; dacă le compostezi, separat, și doar pentru plante ornamentale.

Iarna

Compostarea aproape se oprește când îngheață. Asta nu e o problemă dacă ai spațiu: lada continuă să se umple, iar procesul se reia primăvara. Contează doar să numeri timpul de maturare de la ultima adăugare și să nu te grăbești. O grămadă mare, izolată cu baloți de paie pe margini, rămâne activă mai mult timp.

Semnele unui compost matur

Material închis la culoare, sfărâmicios, cu miros de pământ de pădure, în care nu mai recunoști materialele inițiale (cu excepția bucăților de lemn). Dacă vezi încă hârtie igienică sau fecale recognoscibile, nu e gata.

Varianta simplă: stocare în butoaie, fără ladă de compost

Dacă nu ai paleți și spațiu pentru lăzi, poți trata excrementele doar prin timp și uscăciune:

1. Folosește butoaie de plastic de 120–220 l cu capac (de la murături, de la vin), cu 2–3 găuri mici de drenaj în fund și un strat de 10 cm de paie sau pietriș pe fund.
2. Golește găleata de toaletă în butoi și acoperă cu rumeguș, frunze uscate sau cenușă rece.
3. Când butoiul e plin, pune capacul (cu o gaură mică acoperită cu plasă, pentru aer), scrie data și mută-l la umbră, departe de fântână.
4. Lasă-l închis 1,5–2 ani. O familie de 4 umple de obicei un butoi de 200 l în 1–3 luni (aproximativ, în funcție de materialul de acoperire), deci pentru doi ani îți trebuie un șir de butoaie sau o rotație cu lăzi.
5. După perioada de stocare, conținutul se pune la pomi și arbuști, sau se îngroapă la 20–30 cm sub pământ, departe de grădina de legume.

Calendarul unui an de compostare (casă la țară)

Cum folosești compostul matur

• Cel mai sigur: la pomi fructiferi, viță de vie, arbuști (coacăz, zmeur), flori, gard viu — sub coroană, încorporat ușor în sol.
• Acceptabil cu prudență: la culturi care se gătesc și nu ating solul cu partea mâncată (porumb, fasole urcătoare), încorporat în sol înainte de semănat, cu cel puțin o lună până la recoltare.
• Evită: salată, ridichi, morcovi, căpșuni, ceapă verde — tot ce crește în contact cu solul și se mănâncă crud.
• Cantitatea: ca orientare, o găleată de 10 l pe metru pătrat pe an, ca orice compost de grădină.
• Spală-te pe mâini după lucru și nu lăsa copiii să se joace cu pământul proaspăt îngrășat.

Greșeli frecvente

Cât costă și ce îți trebuie