Tipuri de inundații: revărsări, viituri rapide, ruperi de diguri și baraje

Nu toate inundațiile sunt la fel

Ca să știi cât timp ai și ce faci, trebuie să recunoști ce fel de inundație te amenință. Unele cresc încet, pe parcursul a câteva zile, și îți lasă timp să muți totul la etaj. Altele vin într-o jumătate de oră, noaptea, fără niciun avertisment local. Diferența dintre ele decide dacă te pregătești sau fugi.

Revărsarea râurilor mari

Când plouă mult timp pe un bazin mare sau se topește brusc zăpada, nivelul râului crește treptat. Hidrologii pot estima cu ore sau zile înainte când viitura va ajunge la o anumită stație. Avertizarea INHGA te anunță depășirea cotelor de atenție, inundație și pericol.

Ce faci: ai timp să pui saci de nisip, să muți mobila la etaj, să scoți animalele, să scoți mașina din zona joasă. Problema e că oamenii amână tot până la ultimul moment, apoi încearcă să salveze bunuri când apa le e deja la genunchi.

Viitura rapidă

O viitură rapidă (în engleză „flash flood”) apare când o ploaie torențială, de zeci de litri pe metru pătrat într-o oră sau două, cade pe un bazin mic, cu pante mari. Apa nu se infiltrează, ci curge direct în pâraie. Un pârâu care de obicei se trece pe pietre devine în 20–30 de minute un torent de un metru adâncime, care rostogolește bolovani și trunchiuri.

Semnele unei viituri rapide

• A plouat torențial în amonte, chiar dacă la tine nu plouă.
• Apa pârâului devine tulbure, maronie, aduce crengi și frunze.
• Un zgomot de vuiet, ca de tren, vine dinspre vale.
• Nivelul scade brusc fără motiv (un baraj natural de crengi s-a format în amonte și poate ceda).
• Avertizarea INHGA menționează „scurgeri importante pe versanți, torenți, pâraie, viituri rapide pe râurile mici”.

Ce faci

1. Urcă imediat pe un teren mai înalt, perpendicular pe direcția văii, nu de-a lungul ei.
2. Nu încerca să salvezi mașina sau bunurile.
3. Nu traversa pârâul, nici măcar „cât e încă mic”.
4. Dacă ești în casă la parter, aproape de albie: urcă la etaj sau în pod. Dacă nu ai, pleacă spre un punct înalt cât încă se poate.
5. Când ajungi în siguranță, sună la 112 dacă știi persoane rămase în urmă.

La camping și în drumeții

Vara, multe familii își pun cortul pe malul pârâului. E cea mai periculoasă alegere. Cortul se pune la cel puțin câțiva metri deasupra nivelului apei, pe o terasă, nu pe prundiș sau pe insulițe. Prundișul (pietrișul de pe mal) există tocmai pentru că apa ajunge acolo regulat. Dacă se anunță furtuni, nu dormi în vale.

Ruperea digurilor

Digurile sunt valuri de pământ care țin râul în albie. Multe diguri din România sunt vechi, unele construite acum zeci de ani, și au fost slăbite de animale care sapă galerii, de copaci crescuți pe ele sau de lipsa întreținerii. La ape mari, apa se infiltrează prin dig și îl poate rupe.

Semnele de pericol la dig

• Apar izvoare sau băltiri cu apă tulbure în spatele digului (pe partea uscată). Apa tulbure înseamnă că ia pământ din dig.
• Apar fisuri longitudinale pe coronament (partea de sus).
• Se surpă taluzul.
• Apa se apropie de vârful digului sau începe să treacă peste el.

Ce faci: anunță imediat primăria sau 112. Nu încerca să repari singur o breșă. Dacă locuiești în spatele digului și apa e la nivel de pericol, pregătește evacuarea și pleacă la primul semn. Când un dig cedează, apa umple zona din spate în câteva ore, iar lângă breșă viteza e mare.

Ruperea barajelor

Barajele mari din România sunt monitorizate permanent, iar ruperea lor e foarte rară. Totuși, cazul Belci din 1991 arată că se poate întâmpla. Barajele mici, iazurile din sate și acumulările private sunt mai puțin supravegheate. Pentru zonele din aval de barajele mari există planuri de avertizare-alarmare cu sirene.

Inundațiile urbane

În orașe, betonul și asfaltul nu lasă apa să se infiltreze. La o ploaie torențială, canalizarea se umple în câteva minute. Apa se adună în pasaje, în subsoluri, în parcările subterane și pe străzile din zonele joase.

Cele mai periculoase locuri la ploaie torențială

• Pasajele subterane – mașinile intră și rămân blocate în apa care crește rapid. Nu intra în pasaj dacă vezi apă acumulată.
• Parcările subterane – nu cobori după mașină în timpul ploii torențiale.
• Subsolurile și demisolurile – apa poate intra pe geamuri și pe ușă. Iar canalizarea poate refula prin sifoane.
• Capacele de canal ridicate – presiunea apei poate scoate capacele, iar gura deschisă e invizibilă sub apă.
• Lângă stâlpi și cabluri căzute – apa conduce curentul.

Refularea canalizării

Când canalizarea publică e plină, apa poate urca înapoi prin sifoanele de pardoseală, WC-uri și dușuri de la subsol sau parter. Soluțiile: o clapetă de sens (supapă antirefulare) montată de un instalator pe racordul la canalizare; dopuri pentru sifoane; un sac de nisip pus peste sifonul de pardoseală, înfășurat în folie; capacul WC-ului închis și îngreunat.

Apa freatică

În zonele joase, după ploi lungi sau inundații pe râu, apa subterană urcă. Pivnițele se umplu fără ca apa să vină pe ușă. Sacii de nisip nu ajută aici. Pompele submersibile ajută doar dacă nivelul exterior scade; altfel, pomparea poate destabiliza pereții pivniței, pentru că presiunea apei din exterior împinge pereții. Regula specialiștilor: nu goli complet o pivniță inundată cât timp terenul din jur e îmbibat. Pompează treptat, aproximativ o treime din volum pe zi.

Cum îți evaluezi riscul

Dacă ai bifat cel puțin un „da”, capitolele următoare (pregătirea casei, sacii de nisip, evacuarea) sunt pentru tine.

Cât timp ai, în funcție de tipul inundației

Valorile sunt ordine de mărime, nu garanții. O revărsare pe Siret poate fi anunțată cu două–trei zile înainte, dar o viitură pe un pârâu de deal îți poate lăsa zece minute. Pentru tipurile rapide, singura pregătire care contează e cea făcută dinainte: traseul de fugă, rucsacul, locul înalt.

Scenarii practice pe tipuri de locuință

Casă la țară, în lunca unui râu mare

Riscul tău principal e revărsarea lentă și apa care stă. Ai de obicei timp, dar apa poate rămâne în curte săptămâni. Planul: urmărești avertizările INHGA pentru stația din amonte; la cod galben verifici sacii și pompa; la portocaliu muți totul la etaj sau în pod, scoți animalele pe un teren mai înalt și duci mașina la o rudă; la roșu pleci. Nu aștepta să vezi apa în curte: drumul spre ieșirea din sat e de obicei mai jos decât casa și se inundă primul.

Casă între dealuri, lângă un pârâu

Riscul tău e viitura rapidă, mai ales noaptea. Ai nevoie de un plan de fugă pe jos, spre un punct mai înalt, care să nu traverseze pârâul. Încearcă traseul ziua, cu copiii, și cronometrează-l. La orice cod portocaliu de ploi în zona ta, dormi îmbrăcat, cu încălțările lângă pat, sau dormi la etaj ori la rude.

Bloc în oraș, cu parcare subterană

Riscul tău e inundația urbană: subsolul, parcarea, pasajele de pe drumul spre serviciu. Planul: în zilele cu avertizare de ploi torențiale, muți mașina la suprafață dinainte; nu cobori în parcare când plouă torențial; ocolești pasajele; boxa de la subsol nu ține lucruri importante.

Casă în spatele unui dig

Riscul tău e ruperea digului. Află cine supraveghează digul (administrația bazinală, primăria), urmărește anunțurile când râul e mare și nu te baza pe faptul că „digul a ținut și data trecută”. Dacă autoritățile recomandă evacuarea preventivă, pleacă. Lângă breșă, apa vine cu viteză mare; la câțiva kilometri, crește mai încet, dar crește.

Semnele terenului: cum citești curtea și strada

Înainte de orice cumpărătură, uită-te cu atenție la locul unde stai. Natura lasă semne ale inundațiilor trecute:

• Prundiș, nisip sau mâl depus pe pajiști lângă râu: acolo ajunge apa.
• Resturi agățate în crengile tufelor și ale copacilor (paie, plastic, crengi): arată nivelul ultimei viituri.
• Dungi orizontale pe garduri, ziduri vechi, poduri: urme de nivel al apei.
• Case vechi ridicate pe soclu înalt sau cu treptele multe la intrare: bătrânii știau ceva.
• Străzi numite „Valea…”, „Gârla…”, „Lunca…”, „Bahna…”: denumirile vechi păstrează istoria apei.
• Podețe mici sub drum, pe care le treci fără să le observi: dacă se înfundă cu crengi, apa sare pe drum și în curți.

Hărțile de hazard și risc: cum le folosești

Administrația Națională „Apele Române” publică hărți de hazard și de risc la inundații, realizate conform Directivei europene privind inundațiile. Ele arată, pentru râurile importante, ce zone ar fi acoperite de apă la inundații cu diferite probabilități (de exemplu, o dată la 10, la 100 sau la 1.000 de ani). Câteva lucruri de știut:

• O zonă „cu probabilitate de 1%” înseamnă că, în fiecare an, are o șansă de 1 la 100 să fie inundată. Pe durata unui credit ipotecar de 30 de ani, șansa să se întâmple măcar o dată e de circa 26%.
• Hărțile acoperă mai ales râurile mari. Pâraiele mici și văile seci (ca la Galați în 2024) adesea nu apar. Lipsa culorii pe hartă nu înseamnă lipsa riscului.
• Primăria trebuie să aibă planul de apărare împotriva inundațiilor al localității. Ai dreptul să întrebi ce străzi sunt în zona inundabilă și unde sunt punctele de evacuare.

Iarna și primăvara: zăpoarele și topirea bruscă

Un tip de inundație despre care se vorbește puțin: zăpoarele, adică blocurile de gheață care se adună pe râu și formează un baraj. În spatele lor apa crește rapid și poate inunda localitatea din amonte; când barajul de gheață cedează, valul coboară brusc în aval. Apar mai ales la dezgheț, după geruri lungi, pe râurile din nord și din zonele de munte. Dacă vezi gheață îngrămădită pe râu, lângă un pod, anunță primăria sau 112 și nu te apropia de mal.

Tot primăvara, topirea bruscă a zăpezii, combinată cu ploaie caldă, poate umfla rapid râurile chiar fără ploi torențiale. Dacă iarna a fost bogată în zăpadă și vine o încălzire bruscă, cu ploaie, tratează situația ca pe un cod galben hidrologic, chiar dacă nu a fost emis încă.

Greșeli frecvente