Planul de evacuare la incendiu: bloc și casă, fumul

De ce ai nevoie de un plan scris și exersat

Într-un incendiu, casa ta se transformă într-un loc complet străin: e întuneric, fumul nu te lasă să vezi nici mâna, e foarte cald, alarma sună, copiii plâng. Specialiștii în siguranță la incendiu estimează că, într-o locuință modernă, plină de materiale sintetice, poți avea doar câteva minute de la declanșarea alarmei până când nu mai poți ieși. În aceste minute nu ai timp să te gândești. Faci doar ce ai exersat.

Cum desenezi planul

1. Pe o foaie mare, desenează conturul casei sau apartamentului (fiecare etaj pe o foaie separată). Nu trebuie să fie exact, doar clar.
2. Marchează fiecare cameră, ușile, ferestrele, scările, balcoanele.
3. Pentru fiecare cameră, mai ales pentru dormitoare, desenează două căi de ieșire: ușa obișnuită și o a doua (fereastră, balcon, altă ușă).
4. Marchează cu o săgeată verde calea principală și cu una portocalie calea alternativă.
5. Marchează locul detectoarelor și al stingătorului.
6. Marchează punctul de întâlnire afară, la distanță sigură: un copac, un stâlp, poarta unui vecin.
7. Lipește planul la vedere (pe ușa frigiderului sau în camera copiilor) și discută-l cu toată familia.

Regulile pe care le învață toată familia

Fumul: inamicul principal

Fumul unui incendiu de locuință e fierbinte, negru și toxic. Conține monoxid de carbon, care blochează transportul oxigenului în sânge, și, de la arderea plasticelor și a spumelor, și alte gaze toxice. Câteva respirații de fum gros pot face un om să-și piardă cunoștința. De aceea:

• Mergi în genunchi sau târâș, cu capul jos.
• Acoperă nasul și gura cu o cârpă (umedă, dacă ai la îndemână). Nu filtrează monoxidul de carbon, dar reduce fumul și căldura.
• Nu deschide geamurile larg în camera unde e focul (aerul hrănește flăcările), decât dacă e calea ta de ieșire.
• Dacă ușa e fierbinte și nu ai altă cale: rămâi în cameră, închide ușa, pune prosoape sau haine (ude dacă se poate) la baza ușii, deschide fereastra pentru aer și semnalizează (strigă, flutură o cârpă deschisă la culoare, lanterna). Sună la 112 și spune exact în ce cameră ești.

Planul pentru casă (la curte)

• Fiecare dormitor are o fereastră care se deschide ușor, fără gratii sudate. Dacă ai gratii din motive de siguranță, ele trebuie să aibă o închidere care se deschide din interior fără cheie.
• La etaj: o scară de evacuare pliabilă (din lanț și trepte metalice), ținută în dormitor, sau un acoperiș de terasă/anexă pe care se poate ieși.
• Cheile de la ușile încuiate stau în broască sau într-un loc fix, lângă ușă, unde le găsești pe întuneric.
• Nu bloca ușile și coridoarele cu mobilă, biciclete, lemne.
• Punctul de întâlnire: la poartă sau la vecin, departe de casă și de mașinile care vin.

Planul pentru bloc

La bloc, situația depinde dacă focul e în apartamentul tău sau în altă parte a clădirii.

Focul e în apartamentul tău

1. Scoate toată lumea afară, închide ușa apartamentului în urma ta (nu o încuia).
2. Anunță vecinii de pe palier: bate la uși, strigă.
3. Coboară pe scări, niciodată cu liftul.
4. Sună la 112 de afară.
5. Așteaptă pompierii la intrare și spune-le apartamentul, etajul, dacă mai e cineva înăuntru.

Focul e în altă parte a blocului

1. Pipăie ușa apartamentului. Dacă e rece, deschide-o puțin și privește casa scării.
2. Dacă scara e liberă de fum: ieși, închide ușa, coboară pe scări.
3. Dacă scara e plină de fum: nu ieși. Fumul din casa scării omoară. Rămâi în apartament, cu ușa închisă.
4. Pune prosoape ude la baza ușii, astupă găurile de aerisire cu bandă sau folie.
5. Mergi în camera cea mai îndepărtată de casa scării, cu fereastră sau balcon spre stradă.
6. Sună la 112: spune etajul, apartamentul, câți sunteți.
7. Semnalizează din geam sau de pe balcon; închide ușa camerei.

Ce trebuie să știi despre blocul tău

Copiii mici și bebelușii

• Stabilește clar: cine ia bebelușul, cine ia copilul mic. Fiecare părinte are un copil în grija lui.
• Dacă e un singur adult acasă: ia bebelușul în brațe și copilul mic de mână.
• Camera copiilor mici, ideal, aproape de dormitorul părinților și de ieșire.
• Pentru copiii de 3–6 ani: exersați „mersul ca pisica” (în patru labe) pe sub fum și pipăitul ușii.
• Fă exercițiul ca pe un joc, nu ca pe o sperietoare.

Exercițiul de evacuare

Repetați de două ori pe an (de exemplu, la schimbarea orei). Apasă butonul de test al detectorului și cronometrați. Ținta: toată familia la punctul de întâlnire în mai puțin de 2–3 minute. Odată pe an, exersați noaptea, cu luminile stinse, sau folosind calea alternativă.

Arsurile: prim ajutor

• Răcește arsura cu apă curentă la temperatura camerei (nu rece ca gheața) timp de cel puțin 20 de minute.
• Scoate inelele, ceasurile, hainele din jurul zonei arse (dar nu și cele lipite de piele).
• Acoperă cu folie alimentară sau un pansament curat, neaderent.
• Nu pune ulei, pastă de dinți, ouă sau alte remedii pe arsură.
• La copii, la arsuri mai mari decât palma lor, pe față, mâini, organe genitale sau articulații, sau la arsuri adânci (albe, cartonate, nedureroase): 112 sau camera de gardă imediat.
• Oricine a inhalat fum (tuse, voce răgușită, funingine în nas sau gură, dificultate la respirație) trebuie văzut de medic, chiar dacă pare bine.

Exemplu de plan desenat: apartament la etajul 4

Un plan nu trebuie să fie frumos, ci clar. Iată cum arată schița pentru un apartament obișnuit cu trei camere, la etajul 4 dintr-un bloc cu 10 etaje.

Pe plan marchezi: ușa principală (ieșirea 1), balconul sau camera în care vă retrageți dacă holul e plin de fum (ieșirea 2, de fapt „refugiul”), detectoarele, stingătorul, punctul de întâlnire de afară. Lipește planul pe interiorul ușii de la intrare și pe ușa camerei copiilor, la înălțimea ochilor lor.

Când nu poți ieși: refugiul în cameră

La bloc, dacă incendiul e pe casa scării sau la etajul de dedesubt și fumul a umplut holul, uneori cel mai sigur e să rămâi în apartament. Pompierii numesc asta „adăpostire pe loc”. Pași:

1. Alege camera cu geam spre stradă (unde te văd pompierii) și cu ușă care se închide.
2. Închide ușa camerei; pune prosoape ude, haine sau lenjerie udă în fanta de sub ușă și pe la tocuri.
3. Sună la 112: spune etajul, apartamentul, câți sunteți și că sunteți blocați în cameră.
4. Deschide geamul doar cât să respiri și să semnalizezi, dacă fumul nu intră pe el din exterior; închide-l dacă fumul intră.
5. Arată-te la geam: o lanternă, o bucată de pânză deschisă la culoare.
6. Stați jos, aproape de podea, unde aerul e mai curat.
7. Nu sări de la etaj. Așteaptă scara pompierilor sau instrucțiunile lor.

Casa la țară: ieșirea pe fereastră

La casa cu parter, fereastra dormitorului e adesea cea mai bună a doua ieșire. Verifică acum:

Scările de evacuare pliabile pentru ferestre, care se agață de pervaz, există în comerț și sunt utile pentru dormitoarele de la etaj. Exersează folosirea lor de la parter sau cu ajutorul unui adult jos, nu prima dată în incendiu.

Persoanele care nu pot ieși singure

Bunicul cu baston, o persoană în scaun cu rotile, un adolescent cu dizabilitate, un bebeluș: fiecare are nevoie de un adult „responsabil” în plan. Scrie clar: „Tata ia bebelușul, mama îl ajută pe bunicul.” Dacă un adult e plecat, cine îi ia locul? În bloc, anunță administratorul și vecinii de pe palier că în apartament e o persoană care nu se poate evacua singură; în caz de incendiu, pompierii trebuie să afle asta de la primul om ieșit.

Exercițiul, în trei variante

Fă exercițiul de două ori pe an, de exemplu la schimbarea orei (martie și octombrie), odată cu testarea detectoarelor.

După incendiu

• Nu intra în casă până nu îți spun pompierii că e sigur. Structura, instalațiile și gazele rămase pot fi periculoase.
• Toți cei care au inhalat fum trebuie văzuți de medic, chiar dacă par bine; simptomele pot apărea ore mai târziu. Copiii sunt mai sensibili.
• Alimentele, medicamentele și cosmeticele expuse la fum, căldură sau apa de stingere se aruncă.
• Fă fotografii pentru asigurare și cere de la ISU documentul care confirmă intervenția (asigurătorul îl cere de obicei).
• Copiii pot avea frică de foc, de întuneric sau de sunetul detectorului; vezi capitolul despre copii și frică.