Ești offline. Vezi paginile salvate pe acest dispozitiv.
Știri

Cum vorbești cu copiii despre criză

2 min de citit, capitolul 4 din 13
🌐 valabil în toate situațiile
Cuprins (3 secțiuni)
  1. Cum vorbești, în 5 pași
  2. Ce faci în zilele următoare
  3. Ce spui, pe vârste
Pe scurt: copilul mic nu înțelege criza, dar o simte din fața, vocea și grabă ta. Îi spui puțin, adevărat și calm, apoi îi arăți ce faceți. Cea mai bună protecție a lui sunt un adult liniștit lângă el și o zi cu aceeași ordine.

Cum vorbești, în 5 pași

GreșitCorect„Repede! Nu plânge!Nu e nimic!”de sus, grăbit, fără explicații„Suntem împreună. Acum luămrucsacul tău și mergem la bunica.”la nivelul ochilor, calm, spui ce urmează
Cobori la nivelul copilului, îl ții de mână și îi spui scurt ce urmează; nu vorbești de sus, grăbit, cu „nu plânge”
  1. Te calmezi întâi tu: 3 respirații lente, umerii jos. Copiii mici citesc fața ta. Calmul tău e cel mai bun medicament.
  2. Cobori la nivelul lui: te lași în genunchi, îl privești în ochi, îl ții de mână sau în brațe.
  3. Adevărul simplu, pe măsura vârstei: „E o problemă cu curentul. Noi suntem împreună și avem un plan.” Propoziții scurte, fără detalii înfricoșătoare.
  4. Spui ce urmează: „Acum ne îmbrăcăm, luăm rucsacul tău și mergem la bunica.” Copilul se liniștește când știe pasul următor.
  5. Îl lași să întrebe și răspunzi scurt. Dacă nu știi: „Nu știu încă, dar îți spun când aflu.”

Ce faci în zilele următoare

  • Rutina: aceleași ore de masă și culcare, aceeași poveste de seară.
  • Le dai roluri mici: „tu ești paznicul lanternei”.
  • Joc: desen, povești, jocuri cu degetele; regresiile (fac pe ei, se agață de tine) sunt normale.
  • Ferește-i de știri șocante și conversații alarmiste ale adulților.
  • Exersați planurile ca joc (ex: „jocul cutremurului”).
  • Numești emoția: „Te-ai speriat de bubuitură. Și eu m-am speriat. Acum suntem în siguranță.”

Ce spui, pe vârste

VârstaExemplu
Sub 2 aniNu cuvintele contează, ci vocea joasă, legănatul, sânul sau biberonul, contactul piele pe piele.
2–4 ani„A fost un cutremur. Pământul s-a mișcat. Acum stăm aici, cu mami și tati.”
5–7 ani„Nu avem curent câteva zile. Avem lanterne, mâncare și apă. Tu ne ajuți cu lanternele.”
8–10 aniExplici mai mult, îi spui ce fac autoritățile (pompierii, ISU) și îi dai o sarcină reală.
Atenție: nu minți („nu s-a întâmplat nimic”) și nu promiți ce nu știi („mâine ne întoarcem acasă”). Nu spui „nu plânge” sau „fii băiat mare”. Ceri ajutor de specialitate dacă după 4–6 săptămâni copilul nu mai doarme, nu mai mănâncă, nu se mai joacă deloc sau își face rău.
Sfat: fraze pe situații și jocul terapeutic: Cum vorbești cu copiii despre criză; coșmaruri și regres: Coșmaruri și regres la copii.
📝 Notițele mele la acest capitol

Ce îți trebuie Magazin

Unele linkuri pot fi de afiliere: dacă cumperi prin ele, putem primi un mic comision, fără cost pentru tine.