Sobe, șemineuri și coșul de fum: folosire, curățare și siguranță
Cuprins (12 secțiuni)
- Tipurile de sobe din casele românești
- Coșul de fum: cel mai important element
- Șiberul (clapeta) și monoxidul de carbon
- Aprinderea și arderea corectă
- Lemnele: uscate, nu „aproape uscate”
- Distanțele și protecțiile
- Cenușa
- Incendiul de coș: ce faci
- Teracota crăpată și reparații mici
- Cu copii mici
- Soba ca rezervă la casa cu centrală
- Lista sezonului pentru sobe
În România, sobele pe lemne sunt încă principala sursă de căldură pentru milioane de oameni la țară, iar într-o criză energetică devin rezerva celor care au o casă cu coș. Ele sunt și o cauză majoră de incendii de locuință și de intoxicații cu monoxid de carbon în fiecare iarnă. Diferența dintre o sobă care îți ține familia caldă și una care o pune în pericol stă în trei lucruri: coșul curat și etanș, lemne uscate și o regulă de fier – niciodată șiberul închis cât mai e jar. Despre alegerea și montarea unei sobe noi și despre lemnele de foc găsești detalii în cartea Blackout, EMP și energie; aici ne ocupăm de folosirea și întreținerea celor existente.
Tipurile de sobe din casele românești
| Tip | Cum încălzește | Puncte slabe de verificat |
|---|---|---|
| Sobă de teracotă (cu cahle) | Acumulează căldura și o cedează ore întregi | Cahle crăpate, rosturi deschise, ușa focarului care nu închide, canale interioare înfundate |
| Sobă de cărămidă tencuită | Similar, masă mare | Fisuri în tencuială, legătura cu coșul |
| Sobă de metal (fontă, tablă) | Încălzește repede, se răcește repede | Burlanul (țeava spre coș) ruginit, îmbinări slabe, distanța față de lemn |
| Sobă de gătit („mașină de gătit”) | Plită + cuptor + căldură | Plita crăpată, cenușarul, burlanul |
| Șemineu deschis | Mai mult decorativ, randament mic | Scântei, tiraj invers, gaze în cameră |
| Șemineu cu focar închis | Randament bun | Garnitura ușii, geamul, coșul |
Coșul de fum: cel mai important element
Coșul face două lucruri: scoate gazele de ardere (inclusiv monoxidul de carbon) și creează tirajul care aduce aer proaspăt în sobă. Un coș înfundat sau fisurat duce la gaze în casă; un coș cu depuneri groase de funingine și gudron (creozot) poate lua foc.
Cât de des se curăță
Regulile de prevenire a incendiilor pentru gospodării, publicate de ISU și de primării, cer ca coșurile să fie verificate, curățate și reparate periodic de personal specializat; unele materiale ISU menționează curățarea ori de câte ori e nevoie, dar cel puțin o dată la aproximativ 2 luni în perioada de folosire. Ca regulă practică: o curățare completă de hornar înainte de fiecare sezon și o verificare la jumătatea iernii, mai des dacă arzi lemne umede sau rășinoase. Verifică regulile actuale la ISU-ul județean.
Semne că trebuie curățat urgent
- Soba „nu trage”, fumul iese pe ușă la deschidere.
- Fum negru, gros, care iese pe coș.
- Miros de fum în casă când soba e închisă.
- Se aude un vuiet în coș sau ies scântei pe sus – posibil început de incendiu de coș.
- Funinginea cade în focar în bucăți lucioase, negre (creozot).
Cine curăță
Hornarul (curățătorul de coșuri) are perii, greutăți și poate verifica și etanșeitatea coșului. În multe sate sunt oameni care fac asta; în orașe, firme specializate. Poți curăța tu burlanele metalice (țeava dintre sobă și coș) – le demontezi afară, le bați și le cureți cu o perie. Urcatul pe acoperiș pentru coș e muncă la înălțime – vezi Munca la înălțime; fără echipament și experiență, lasă-l pe hornar.
Șiberul (clapeta) și monoxidul de carbon
Multe sobe de teracotă au o clapetă (șiber) pe canalul de fum, pe care oamenii o închid ca să „țină căldura”. Dacă o închizi cât încă mai e jar, gazele, inclusiv monoxidul de carbon, nu mai au pe unde ieși și intră în cameră. În fiecare iarnă, în România mor oameni în somn din acest motiv.
Simptomele intoxicației cu CO: dureri de cap, amețeală, greață, oboseală, confuzie, la copii uneori doar vărsături și somnolență. Dacă mai mulți membri ai familiei au aceleași simptome dimineața și se simt mai bine afară – suspectează CO. Ieși la aer, sună la 112.
Aprinderea și arderea corectă
- Golește cenușarul (într-o găleată metalică cu capac – cenușa poate avea jar ore întregi).
- Deschide șiberul și clapeta de aer.
- Pune jos hârtie mototolită sau aprinzătoare, deasupra surcele subțiri în formă de grătar, apoi 2–3 lemne mai mici.
- Aprinde de jos; lasă ușa ușor întredeschisă 1–2 minute dacă tirajul e slab la început (doar supravegheat).
- Când lemnele mici ard bine, adaugă lemnele mari, fără să umpli focarul la refuz.
- Reglează aerul: flacără vie, galbenă, fără fum negru. Focul înăbușit (cu aer puțin) face mult creozot.
- Nu deschide ușa des – pierzi căldură și scoți fum.
- Niciodată benzină, motorină, petrol, solvenți pentru aprins. Aprinderea cu benzină e una dintre cele mai frecvente cauze de arsuri grave în gospodării.
- Nu arde plastic, cauciuc, PAL, lemn vopsit sau tratat, haine vechi, pungi – gazele sunt toxice și înfundă coșul.
- Nu supraîncălzi soba de metal până la roșu.
- Nu lăsa focul aprins nesupravegheat sau când toată familia doarme cu ușa focarului deschisă.
Lemnele: uscate, nu „aproape uscate”
Lemnul proaspăt tăiat are frecvent 40–50% umiditate sau mai mult. Ars așa, o mare parte din energie se duce în evaporarea apei, focul e slab, coșul se umple de creozot. Lemnul bun de foc are sub aproximativ 20% umiditate – de obicei după 1–2 ani de uscare, despicat și stivuit sub acoperiș, cu aer pe laturi. Un umidometru ieftin pentru lemn te scapă de ghicit. Detalii despre necesar, esențe și steri în cartea Blackout, EMP și energie.
Distanțele și protecțiile
- În fața ușii focarului, pe o pardoseală combustibilă (lemn, parchet, linoleum), pune o tablă metalică sau o placă de gresie, suficient de mare ca să prindă jarul căzut (orientativ, cel puțin aproximativ 50 × 70 cm – regula exactă verifică-o la ISU).
- Între sobă/burlan și pereți, tavan, mobilă din lemn păstrează distanța din instrucțiunile sobei; la sobele de metal, frecvent de ordinul a 50 cm–1 m față de materiale combustibile, dacă nu există protecție.
- Burlanul trece prin perete sau tavan doar prin manșon izolat, nu direct prin lemn.
- Lemnele de ardere imediată – într-un coș la distanță de sobă, nu lipite de ea, nu pe ea.
- Nu usca haine pe sobă sau foarte aproape.
Cenușa
Cenușa „rece” poate ascunde jar timp de ore, chiar o zi. Mulți oameni au pornit incendii aruncând cenușa într-o găleată de plastic, într-un sac sau lângă gard.
Cenușa de lemn curat (nu de cărbune, nu de plastic) e un îngrășământ bun pentru grădină, cu măsură.
Incendiul de coș: ce faci
Semne: vuiet puternic ca de motor, coșul fierbinte, scântei și flăcări pe la vârf, fum dens.
- Sună la 112.
- Închide ușa sobei și clapeta de aer (reduci oxigenul); nu închide șiberul dacă fumul ar intra în casă.
- Scoate oamenii din casă.
- Îndepărtează din jurul sobei și coșului (inclusiv din pod) obiectele combustibile, dacă poți fără risc.
- Nu arunca apă în sobă sau pe coșul încins – șocul termic poate crăpa coșul și aburul poate produce arsuri.
- După stingere, coșul trebuie verificat de specialist înainte de reaprindere: fisurile lasă gaze și foc să treacă în pod.
Teracota crăpată și reparații mici
Fisurile mici în rosturile dintre cahle se repară cu chit refractar sau mortar pentru sobe (se găsește la magazinele de bricolaj). Cureți rostul, umezești ușor, presezi chitul, lași să se usuce conform instrucțiunilor, apoi faci un foc mic. Cahlele sparte, fisurile prin care iese fum, ușa focarului care nu mai închide – toate acestea sunt treaba unui sobar. Nu folosi soba cu fum care iese prin crăpături.
Cu copii mici
- Soba de metal și ușa focarului ard la atingere. Un paravan sau grilaj de protecție în jurul sobei e obligatoriu cu copii mici.
- Nu lăsa chibriturile, brichetele și aprinzătoarele la îndemâna lor.
- Nu lăsa copilul să doarmă lângă soba încinsă și nici cu pătura atingând-o.
- Detector de CO în camera copiilor.
Soba ca rezervă la casa cu centrală
Multe case de la țară au trecut pe centrală pe gaz sau peleți și au demolat sau închis sobele vechi. Dacă încă ai o sobă funcțională și un coș bun, păstrează-le: într-o criză în care lipsește gazul sau curentul, o singură sobă poate ține caldă o cameră pentru toată familia. Dar o sobă nefolosită ani de zile trebuie verificată înainte de prima aprindere: cuiburi de păsări în coș, cărămizi căzute, burlane ruginite. Aprinde-o o dată pe an, toamna, „de probă”, după curățarea coșului, și ține câțiva saci de lemne uscate deoparte.