Ești offline. Vezi paginile salvate pe acest dispozitiv.
Știri

Copiii și medicamentele: forme pediatrice, siguranță, intoxicații

10 min de citit, capitolul 23 din 36
🌐 valabil în toate situațiile
Cuprins (17 secțiuni)
  1. Regula acestei cărți: nicio doză pediatrică în cifre
  2. Cântarul face parte din trusă
  3. Formele pediatrice din trusă
  4. Cum dai corect un medicament unui copil
  5. Spray nazal, picături și inhalator cu spacer la copil
  6. Intoxicațiile accidentale
  7. Febra la copil: ce contează cu adevărat
  8. Semnele de urgență la copil (112)
  9. Trusa copilului (separată)
  10. Cum pregătești, împreună cu pediatrul, „fișa de doze” a copiilor
  11. Greșeli reale de dozare la copii și cum le eviți
  12. Cum dai medicamentul unui copil care refuză
  13. Siguranța acasă în criză: casa nouă e plină de pericole
  14. Medicamentele copiilor în trusa de evacuare
  15. Intoxicațiile accidentale: cele mai periculoase produse pentru copiii mici
  16. Depozitarea medicamentelor într-o casă cu copii mici
  17. Febra la copil: greșelile de evitat

Regula acestei cărți: nicio doză pediatrică în cifre

Pentru copii, doza aproape oricărui medicament se calculează după greutate (și uneori după vârstă), iar produsele au concentrații foarte diferite: același paracetamol sau ibuprofen există ca sirop în mai multe concentrații, ca supozitoare de mai multe mărimi, ca picături. Erorile de dozare sunt una dintre cele mai frecvente cauze de intoxicații la copii. De aceea nu dăm cifre: tu folosești prospectul produsului exact pe care îl ai, greutatea actuală a copilului și sfatul pediatrului sau al farmacistului.

Cel mai util lucru pe care îl poți face acum: du-te cu copilul (sau cu greutatea lui exactă) la pediatru sau la farmacist și cere să-ți scrie pe o foaie, pentru fiecare medicament din trusa copilului: numele produsului, concentrația, doza în ml sau număr de supozitoare pentru greutatea actuală, intervalul minim și maximul pe zi. Lipește foaia în trusă. Actualizează la fiecare 3–6 luni, pe măsură ce copilul crește.

Cântarul face parte din trusă

Copiii mici cresc repede: un copil de 2 ani poate câștiga 2–3 kg într-un an. O doză calculată pentru greutatea de anul trecut poate fi prea mică. Dacă nu ai cântar pentru copii: cântărește-te cu copilul în brațe, apoi fără, și scade.

Formele pediatrice din trusă

FormăAvantajeDezavantaje / atenție
Sirop / suspensieDoză precisă cu seringa; se dă ușorSe strică după deschidere; refuz, vărsături; atenție la concentrație
SupozitoareCând copilul vomită sau refuză; rezistente la păstrareAbsorbție variabilă; mărimea potrivită greutății; se topesc la căldură
PicăturiPentru sugari (vitamine, unele antihistaminice)Ușor de confundat concentrațiile; numără atent
Comprimate dispersabile/de mestecatPentru copiii mai mari; stabileRisc de înec la cei mici
Plicuri (SRO, diosmectită)Stabile ani de zileSe dizolvă exact cum scrie

Cum dai corect un medicament unui copil

Siropul cu seringa: în colțul gurii, spre obrazspre obrazcopilul ridicat, nu culcat1Verifici produsul, concentrațiași doza din prospect (pe kg).2Agiți flaconul, tragi doza cuseringa din cutie; al doileaadult verifică.3Vârful în colțul gurii, spreinteriorul obrazului.4Apeși încet, în 2–3 reprize;lași copilul să înghită.5Notezi ora și cantitatea.Flaconul închis, sus.NU spre fundul gâtului: risc de înecare
Siropul se dă cu seringa în colțul gurii, spre obraz, cu copilul ridicat, încet și în reprize.
  1. Verifică: numele, concentrația, data expirării, data deschiderii flaconului.
  2. Calculează doza după greutate din prospect sau de pe foaia de la pediatru – și verifică a doua oară (ideal, al doilea adult verifică).
  3. Folosește doar seringa sau măsura din cutia respectivă; niciodată linguri de bucătărie.
  4. Agită suspensiile înainte.
  5. La sugari: seringa în colțul gurii, spre obraz, încet, nu spre fundul gâtului.
  6. Notează imediat ora și doza pe fișa de tratament (o foaie pe frigider).
  7. Pune flaconul imediat la loc, închis, sus.
Nu da copiilor: aspirină (sub 16 ani); medicamente pentru adulți „tăiate” din ochi; siropuri de tuse și răceală combinate fără pediatru; codeină sau tramadol (interzise sub 12 ani); loperamidă la copiii mici; miere sub 1 an; pastile de supt la copiii mici (înec); uleiuri esențiale (camfor, mentol, eucalipt) pe pieptul sau nasul sugarilor și copiilor mici – pot da convulsii și spasm respirator; medicamente pentru animale.

Spray nazal, picături și inhalator cu spacer la copil

Formele care nu se înghit au și ele o tehnică. Le exersezi cu copilul cât e sănătos, ca joc, ca să nu se sperie când e bolnav.

Inhalatorul cu cameră de inhalare și mască

  1. Agiți inhalatorul, îl fixezi în cameră.
  2. Copilul în brațe, ridicat; masca etanș pe nas și gură.
  3. Apeși o dată; lași copilul să respire liniștit câteva respirații prin mască (valva se mișcă).
  4. Al doilea puf, dacă e prescris: agiți din nou și repeți.
  5. După corticoid inhalat: ștergi fața și îi dai apă.

Un copil care plânge tare inhalează puțin medicament; îl liniștești întâi, dacă situația permite. Camera se spală periodic cu apă și puțin detergent și se lasă să se usuce la aer, fără ștergere.

Spray-ul nazal

Nasul curățat întâi (ser fiziologic, aspirator); capul drept, nu dat pe spate; vârful îndreptat spre exterior, spre ureche; un puf, inspirație ușoară. Doar concentrația pentru vârsta copilului; decongestionantele la sugari numai la indicația medicului.

Picăturile de ochi și de urechi

Ochi: pleoapa de jos trasă ușor, picătura în „buzunar”, fără să atingi ochiul. Urechi: flaconul încălzit în palmă, copilul culcat pe o parte, rămâne așa un minut; picături în ureche doar la recomandarea medicului.

Sfat: pasul cu pasul, de lipit pe trusă, e în fișa rapidă tehnica la copil.

Intoxicațiile accidentale

Copiii mici explorează cu gura. În criză, cu rutina dată peste cap, case aglomerate, medicamente scoase din dulap și puse „la îndemână”, riscul crește mult. Cele mai periculoase pentru copii, chiar în cantități mici, sunt: fierul, medicamentele pentru inimă și tensiune, antidepresivele, antidiabeticele orale, opioidele, paracetamolul în cantități mari, plasturii cu medicamente, uleiurile esențiale, bateriile tip pastilă, detergenții în capsule, petrolul lampant și antigelul.

Prevenire

Dacă un copil a înghițit ceva

  1. Îndepărtează ce mai are în gură. Nu provoca vărsături, nu da lapte, sare sau ulei.
  2. Sună la 112 – chiar dacă pare bine (paracetamol, fier, unele medicamente pentru inimă dau simptome târziu). Spune ce, cât (aproximativ), când, vârsta și greutatea.
  3. Ia cu tine ambalajul.
  4. Dacă e inconștient și respiră: poziție laterală de siguranță; dacă nu respiră: resuscitare, conform instrucțiunilor dispecerului.

Febra la copil: ce contează cu adevărat

  • Cum arată copilul e mai important decât cifra de pe termometru. Un copil care se joacă și bea cu 39°C e mai puțin îngrijorător decât unul moale, apatic, cu 38°C.
  • Scopul medicamentului e confortul, nu temperatura normală. Nu trezi copilul din somn ca să-i dai antitermic.
  • Nu împacheta copilul febril în pături; nu folosi frecții cu alcool sau oțet (alcoolul se absoarbe prin piele, iar răcirea bruscă provoacă frisoane).
  • Lichide multe, des; alăptare la cerere.
  • Convulsiile febrile (la 6 luni – 5 ani) sunt înspăimântătoare dar de obicei benigne: pune copilul pe o parte, nu-i băga nimic în gură, notează durata, sună la 112 (mai ales la prima convulsie sau dacă durează peste 5 minute).

Semnele de urgență la copil (112)

SistemSemn
GeneralMoale, apatic, greu de trezit, plâns slab sau neconsolabil, diferit de obicei
RespirațieRespiră repede, cu efort, tiraj, geamăt la fiecare expir, buze vinete, pauze în respirație
HidratareNu urinează de 8–12 ore, nu bea, gură uscată, ochi înfundați, fontanelă înfundată
PielePete roșii-violet care nu dispar la apăsarea unui pahar; piele marmorată, palidă, rece cu febră
NeurologicConvulsii, ceafă înțepenită, fontanelă bombată
VârstăSugar sub 3 luni cu febră ≥ 38°C

Trusa copilului (separată)

Cum pregătești, împreună cu pediatrul, „fișa de doze” a copiilor

Această carte nu dă doze pentru copii, și asta e intenționat: doza depinde de greutatea exactă, de produsul exact (concentrația siropului sau a supozitorului) și de vârsta copilului, iar o greșeală de calcul la un copil mic poate fi gravă. Soluția practică pentru criză este ca pediatrul să-ți scrie dozele acum, pentru produsele exacte pe care le ai în casă.

  1. Cântărește copilul acasă, cu același cântar, și notează greutatea și data.
  2. Du la pediatru (sau fotografiază) cutiile exacte din trusa copilului: antitermice, antihistaminic, SRO, laxativ, antiseptic.
  3. Cere-i să-ți scrie pe o foaie, pentru fiecare produs: cât, de câte ori pe zi, intervalul minim, maximul pe zi, câte zile fără consult.
  4. Lipește foaia în capacul trusei copilului, în folie de plastic, și fotografiaz-o.
  5. Refă fișa la fiecare 6 luni sau când greutatea copilului se schimbă semnificativ, ori când schimbi produsul.
Produs (exemplu de rubrici)Concentrația de pe cutieDoza scrisă de pediatruInterval minimMaximum / ziData / greutatea
Antitermic 1 (sirop)……………
Antitermic 2 (supozitor)……………
Antihistaminic……………
SRO……………

Greșeli reale de dozare la copii și cum le eviți

GreșealaCum se întâmplăPrevenție
Confuzie între două siropuri cu concentrații diferiteAi cumpărat altă marcă, cu altă concentrație, dar ai dat același număr de mlRecalculezi la fiecare produs nou; scrii doza în ml pe fiecare flacon
Ambii părinți dau dozaMama dă la 2 noaptea, tata nu știe și dă la 3Jurnal de doze lângă trusă, completat imediat
Antitermic + sirop de răceală cu aceeași substanțăParacetamol din două surseCitești toate substanțele active
Seringa altui produsAltă gradațieFolosești doar dozatorul din cutia respectivă
Doză de adult împărțită „din ochi”Jumătate sau sfert de comprimat de adultDoar forme pediatrice sau ce scrie medicul
Supozitor tăiatSubstanța nu e distribuită uniformSupozitoare cu concentrația potrivită, întregi

Cum dai medicamentul unui copil care refuză

  • Seringa se pune pe partea interioară a obrazului, nu în fundul gâtului; dai încet, în porții mici, ca să aibă timp să înghită.
  • Poți amesteca medicamentul cu o cantitate mică de mâncare sau băutură (o linguriță de piure sau iaurt), doar dacă prospectul permite și doar dacă știi că o mănâncă pe toată. Nu în biberonul întreg.
  • Nu spune că e bomboană. Copilul va căuta „bomboanele” mai târziu.
  • Dacă vomită imediat după (în primele minute), întreabă medicul sau citește prospectul dacă se repetă doza; nu repeta din proprie inițiativă.
  • La copiii care vomită, supozitorul antitermic e o alternativă bună.

Siguranța acasă în criză: casa nouă e plină de pericole

În adăposturi, la rude sau după evacuare, copiii mici ajung în locuri care nu sunt „asigurate”: genți cu medicamente pe jos, pastile pe noptiere, lichide de curățenie în sticle de apă. Intoxicațiile accidentale cresc în astfel de perioade.

Bateria buton înghițită sau pusă în nas/ureche este o urgență absolută: poate perfora esofagul în câteva ore. Sună la 112 imediat, chiar dacă copilul pare bine. Nu provoca vărsături.

Medicamentele copiilor în trusa de evacuare

Fiecare copil are în rucsacul familiei: fișa de doze scrisă de pediatru, antitermicul (sirop și supozitoare), SRO, seringile dozatoare, ser fiziologic, antihistaminicul pediatric, plasturi pentru copii, cremă pentru zona scutecului, medicamentele lui cronice (dacă are), carnetul de vaccinări (sau poză). Vezi trusa de evacuare și cartea Copiii mici în criză.

Intoxicațiile accidentale: cele mai periculoase produse pentru copiii mici

Unele medicamente pentru adulți pot fi foarte periculoase pentru un copil mic chiar și în cantități mici (unul sau două comprimate). Exemple din literatura de toxicologie pediatrică: unele medicamente pentru inimă și tensiune (de exemplu blocantele de calciu și beta-blocantele), antidiabeticele orale (sulfonilureice), opioidele (inclusiv tramadolul și codeina), antidepresivele triciclice, unele medicamente pentru tiroidă, comprimatele de fier, plasturii cu medicamente (inclusiv cei pentru durere), picăturile pentru nas cu decongestionant, uleiul de camfor și uleiurile esențiale, lichidul pentru țigaretele electronice.

Orice suspiciune că un copil a înghițit un medicament sau un produs chimic: 112. Spune ce, cât (aproximativ), când, vârsta și greutatea copilului. Nu aștepta simptome, nu provoca vărsături, nu da lapte sau ulei. Ia ambalajul cu tine.

Depozitarea medicamentelor într-o casă cu copii mici

  1. Toate medicamentele, inclusiv vitaminele și cremele, într-o cutie cu încuietoare sau într-un dulap sus, închis.
  2. Medicamentele zilnice ale adulților nu stau pe masă, pe noptieră sau în poșetă; le scoți la ora dozei și le pui la loc imediat.
  3. Musafirii și bunicii își țin bagajul cu medicamente departe de copii.
  4. Nu lua medicamente în fața copiilor mici; copiii imită.
  5. Ambalajele cu închidere de siguranță se închid complet după fiecare folosire.
  6. Medicamentele expirate și neutilizate nu rămân prin casă.

Febra la copil: greșelile de evitat

  • Trezirea copilului din somn doar ca să-i dai antitermic: dacă doarme liniștit, lasă-l să doarmă.
  • Înfășurarea copilului cu febră în multe pături „ca să transpire”.
  • Frecțiile cu alcool, oțet sau țuică.
  • Băile cu apă rece.
  • Antitermicul dat „preventiv” înainte de vaccin, fără recomandarea pediatrului.
  • Concentrarea pe cifra de pe termometru, nu pe starea copilului (dacă bea, dacă urinează, dacă e responsiv).

Detalii despre febra copilului și semnele de urgență sunt mai sus și în cartea Copiii mici în criză.

📝 Notițele mele la acest capitol