Curățarea, dezinfectarea și lupta cu mucegaiul

De ce apa de inundație e periculoasă

Apa care a intrat în casă nu e apă de râu curată. Conține ape uzate din canalizări și fose septice, bălegar din grajduri, motorină, pesticide, gunoaie și cadavre de animale. Nămolul lăsat în urmă păstrează toate acestea. De aceea, curățarea nu înseamnă doar „spălat”, ci și dezinfectare și uscare completă, altfel casa devine un focar de bacterii și mucegai.

Echipamentul

Ordinea curățării

1. Scoate apa rămasă: pompă, găleți, racletă.
2. Scoate nămolul cât e încă umed (se scoate mult mai ușor decât după ce se întărește). Lopată, apoi spălare cu furtunul.
3. Scoate afară tot ce e ud și poros: covoare, saltele, mobilă tapițată, perne, jucării de pluș, cărți, cartoane.
4. Desfă pereții care s-au îmbibat: rigipsul (gips-carton) și izolația din spatele lui se taie până la cel puțin 30–50 cm deasupra nivelului la care a ajuns apa. Nu se pot usca în interior.
5. Spală suprafețele tari cu apă și detergent, de sus în jos.
6. Dezinfectează cu soluție de clor (vezi mai jos).
7. Usucă intens, zile sau săptămâni: aerisire, ventilatoare, dezumidificator, căldură.
8. Verifică mucegaiul în fiecare săptămână timp de 2–3 luni.

Soluția de dezinfectare

Înălbitorul de uz casnic din România are de obicei o concentrație de clor activ în jur de 4–5% (verifică eticheta). O soluție practică pentru suprafețe tari, folosită în recomandările internaționale după inundații, este de aproximativ o cană (250 ml) de înălbitor la 20 de litri de apă (aproximativ 1:80). Pentru suprafețe foarte murdare, după spălarea cu detergent, unele ghiduri recomandă o soluție mai tare.

Ce arunci și ce poți păstra

Înainte de a arunca ceva, fotografiază pentru asigurare. Păstrează o bucată mică din covoare și tapițerii scumpe ca dovadă, dacă asigurătorul cere.

Fotografiile și actele

Fotografiile de hârtie pot fi salvate dacă le clătești ușor cu apă curată și le pui la uscat pe față în sus, fără să se atingă. Dacă nu ai timp, pune-le ude în pungi în congelator și le dezgheți și usuci mai târziu. Actele importante ude: fotografiază-le imediat, apoi usucă-le între foi de hârtie absorbantă, schimbate des.

Uscarea

Uscarea e partea cea mai lungă și cea mai neglijată. Pereții de cărămidă îmbibați pot avea nevoie de săptămâni sau luni ca să se usuce complet. Dacă acoperi peretele umed cu tencuială, vopsea sau gresie, mucegaiul și igrasia vor ieși în câteva luni.

• Vara: aerisire continuă (geamuri deschise în cruce), ventilatoare. Soarele ajută mult.
• Iarna: încălzire moderată + aerisire de câteva ori pe zi + dezumidificator. Căldura fără aerisire doar mută umezeala în alte camere.
• Dezumidificatorul e cea mai eficientă unealtă în interior. Golește rezervorul des.
• Scoate plintele și deschide spațiile din spatele mobilei fixe.
• Nu reface pardoselile și finisajele până nu verifici umiditatea pereților (un umidometru ieftin ajută; un constructor îți poate spune valorile acceptabile pentru materialul tău).

Mucegaiul

Mucegaiul apare de obicei în 24–48 de ore pe materialele ude, la temperaturi de cameră. Arată ca pete negre, verzi, albe sau gri și are miros de stătut. Poate provoca alergii, crize de astm, iritații ale ochilor și căilor respiratorii; la persoanele cu imunitate scăzută poate provoca infecții.

Cine e cel mai vulnerabil

• Bebelușii și copiii mici
• Persoanele cu astm, alergii, boli pulmonare
• Persoanele cu imunitate scăzută (chimioterapie, transplant)
• Vârstnicii

Acești membri ai familiei nu ar trebui să doarmă într-o cameră cu mucegai vizibil sau miros de mucegai.

Cum îndepărtezi mucegaiul

1. Poartă mască FFP2/FFP3, mănuși și ochelari.
2. Pe suprafețe mici (sub aproximativ 1 m²) și tari: spală cu apă și detergent, apoi soluție de clor sau un produs antimucegai din comerț. Lasă să acționeze, apoi usucă.
3. Materialele poroase cu mucegai (rigips, tapet, mochetă, izolații) nu se curăță; se scot și se aruncă.
4. Pe suprafețe mari (peste câțiva metri pătrați), cheamă o firmă specializată sau cel puțin lucrează cu protecție completă și cu camera izolată de restul casei.
5. Rezolvă cauza: umezeala. Fără uscare, mucegaiul revine.

Fosa septică și latrina

• Nu folosi fosa septică până nu a scăzut apa din jur; altfel, refulează.
• Fosa inundată trebuie vidanjată și verificată; poate fi colmatată cu nămol.
• Latrinele din curte inundate contaminează solul și fântâna. Dezinfectează zona cu var (var stins) și ține copiii departe.

Curtea și grădina

• Legumele din grădina inundată se aruncă dacă au fost atinse de apă, mai ales cele care se mănâncă crude (salată, căpșuni, ridichi).
• Pentru culturile noi, unele ghiduri recomandă să aștepți cel puțin câteva săptămâni după retragerea apei; întreabă direcția sanitar-veterinară sau camera agricolă.
• Locul de joacă al copiilor: nisipul din sandbox se schimbă complet; jucăriile din plastic se dezinfectează.
• Animalele moarte se predau firmelor autorizate (anunță primăria); nu le îngropa lângă fântână.

Cât clor îți trebuie: tabel rapid

Pentru soluția de bază de pe suprafețele tari (aproximativ 1:80, cu înălbitor de 4–5%), cantitățile practice sunt:

Pentru o casă cu parterul inundat, de 80–100 m², se consumă de obicei câțiva litri de înălbitor pentru o trecere completă. Cumpără 5–10 litri dintr-odată și ține-i departe de copii. Înălbitorul se degradează în timp, mai ales la căldură; o sticlă veche de doi ani e mai slabă decât arată eticheta.

Cum se usucă o casă: cifre realiste

Cea mai mare greșeală după o inundație e grăbirea. Un perete de cărămidă îmbibat cu apă poate avea nevoie de săptămâni sau luni ca să se usuce, în funcție de grosime, anotimp și ventilație. O orientare generală, folosită de specialiștii în refacere:

Cifrele sunt aproximative și presupun ventilație bună și dezumidificator. Iarna, fără încălzire, uscarea poate dura de două ori mai mult. Cel mai sigur e să măsori: un umidometru simplu pentru pereți (aparat cu doi pini) costă de ordinul a câteva zeci–o sută de lei și îți arată când peretele a ajuns la valorile obișnuite pentru materialul lui.

Ventilatorul și dezumidificatorul: cum le folosești corect

• Vara, cu aer uscat afară, geamurile deschise și ventilatoarele care scot aerul umed afară fac cea mai mare parte din treabă.
• Toamna și iarna, aerul de afară e și el umed: închide geamurile când pornește dezumidificatorul și golește rezervorul des (poate aduna zeci de litri pe zi într-o casă inundată).
• Căldura ajută: 20–25 °C în casă grăbesc uscarea; aerisește de câteva ori pe zi.
• Nu acoperi pereții umezi cu vopsea, tapet, gresie sau rigips. Umezeala rămâne prinsă și mucegaiul crește în spate.

Mucegaiul și copiii

Copiii mici, mai ales cei cu astm sau alergii, sunt mai sensibili la sporii de mucegai. Semne care merită discutate cu medicul după întoarcerea într-o casă inundată: tuse care nu trece, respirație șuierătoare, nas înfundat permanent, iritații ale ochilor, crize de astm mai dese. Măsuri practice:

Electrocasnicele: ce merită salvat

Exemplu: plan de curățare pe două săptămâni

Ajutorul de la vecini și voluntari

După inundațiile mari, vin voluntari: ONG-uri, Crucea Roșie, parohii, colegi de serviciu. Ajutorul lor e prețios, dar organizarea ta contează:

• stabilește o persoană din familie care coordonează și știe ce se aruncă și ce nu;
• pune etichete pe uși: „curățat”, „nu intrați”, „de păstrat”;
• asigură-te că voluntarii au mănuși și cizme; tăieturile în nămol se infectează ușor;
• notează ce primești (materiale, aparate) și de la cine, pentru evidență și mulțumiri.

Greșeli frecvente

• Spălarea cu presiune fără mască: stropii de nămol contaminat ajung în ochi și gură.
• Uscarea cu aerotermă pe gaz sau benzină în interior: monoxid de carbon.
• Păstrarea saltelei „că s-a uscat la soare”: interiorul rămâne contaminat.
• Vopsitul peste pete de mucegai: revin în câteva săptămâni.