Evacuarea cu animale: transport, cazare, adăposturi publice

Când vine ordinul de evacuare sau când decizi să pleci de acasă, timpul e scurt și stresul mare. Animalele simt tensiunea, se ascund, fug, latră, zgârie. Cu un plan simplu și exersat, evacuarea cu animale e posibilă; fără plan, se transformă des în pierderea animalului sau în întârzieri periculoase pentru toată familia.

Adăposturile publice și centrele de cazare temporară în România

În România, în situații de urgență, primăriile și ISU organizează centre de cazare temporară (de obicei în școli, săli de sport, cămine culturale, corturi) și pot folosi adăposturi de protecție civilă. Nu există o regulă națională unică, publică, care să garanteze că animalele de companie sunt acceptate în aceste locuri. În practică, deciziile se iau local: unele centre acceptă animale în cuști sau într-o zonă separată, altele nu le acceptă deloc, mai ales în adăposturile subterane, unde spațiul și aerul sunt limitate și unde pot fi persoane alergice sau cu frică de câini.

La inundații, autoritatea sanitar-veterinară (ANSVSA) a recomandat public relocarea animalelor în zone sigure și organizarea de adăposturi temporare, dar acestea se referă în principal la animalele de fermă și se fac separat de oameni.

Ce faci concret:

1. Întreabă acum, la primărie (serviciul pentru situații de urgență) sau la ISU-ul județului, unde sunt centrele de cazare temporară stabilite pentru cartierul tău și dacă au prevăzut o soluție pentru animale de companie. Notează răspunsul.
2. Dacă vei folosi un adăpost de protecție civilă (de exemplu subsolul blocului), întreabă administratorul blocului sau primăria ce reguli are. Presupune că un câine mare și zgomotos nu va fi bine primit.
3. Fă un plan B care nu depinde de stat: rude, prieteni, o casă de vacanță, o pensiune care acceptă animale, la cel puțin 50–100 km, în direcții diferite.
4. Ține la îndemână lista pensiunilor și hotelurilor din zonele de rezervă care acceptă animale și numărul unui medic veterinar de acolo.
5. Dacă ajungi la un centru care nu acceptă animale, cere un loc separat (curte, garaj, un spațiu acoperit) unde să stea animalul în cușcă sub supravegherea ta. Fii calm și cooperant: personalul lucrează în condiții grele.

Evacuarea cu mașina

Siguranța în mașină

• Pisicile și animalele mici merg mereu în cuști, puse pe podea în spatele scaunului din față sau fixate cu centura. O cușcă liberă pe bancheta din spate devine proiectil la frânare.
• Câinii merg în cușcă fixată în portbagajul unui break sau SUV, sau cu centură specială prinsă de ham (nu de zgardă), pe bancheta din spate. Niciodată în portbagajul închis al unui sedan.
• Câinele nu stă pe locul din față: airbagul îl poate omorî.
• Nu deschide geamurile atât de mult încât câinele să poată sări.

Pe drum

• Pauză la fiecare 2–3 ore pentru apă și pentru nevoi, cu câinele în lesă înainte de a deschide ușa. Câinii speriați sar din mașină și fug în trafic.
• Pisicile nu se scot din cușcă în parcare. Dacă ai drum lung, pune în cușcă un pad absorbant.
• Nu lăsa niciodată animalul în mașina parcată la soare. Vara, temperatura în mașină poate trece de 40–50 °C în câteva zeci de minute, chiar cu geamul întredeschis. Un câine poate muri.
• Iarna, nici frigul din mașina oprită nu e de neglijat pentru animalele mici și bătrâne.
• În blocaje de trafic lungi, cu mașini oprite ore întregi, pregătește apă la îndemână, nu în portbagaj.

Evacuarea pe jos

După un cutremur mare, cu drumuri blocate, sau într-o evacuare de cartier, poți fi nevoit să mergi pe jos kilometri întregi.

• Câinele în ham și lesă scurtă, cu botniță dacă sunt mulți oameni și alți câini în jur. Un câine prietenos se poate apăra mușcând în aglomerație.
• Labele: cioburi, moloz, asfalt încins vara, gheață și sare iarna. Botoșeii pentru câini (exersați dinainte!) sau măcar verificarea labelor la fiecare pauză.
• Pisica în cușcă ușoară sau într-un rucsac de transport pentru pisici, cu aerisire. Pentru distanțe mari, o cușcă se poate duce ca un rucsac dacă îi atașezi curele.
• Animalele mici (hamsteri, păsări) în cutii mici, acoperite, la adăpost de soare și vânt.
• Un câine mic sau bătrân poate fi dus în căruciorul de cumpărături, în cărucior de copil vechi sau într-un rucsac special.

Transportul public

Regulile pentru animale în trenuri, autobuze și metrou diferă de la un operator la altul și se schimbă; de obicei animalele mici în cuști sunt acceptate, iar câinii mari au nevoie de botniță, lesă și uneori bilet. Verifică regulile CFR Călători și ale operatorilor regionali dinainte. În evacuările organizate de autorități (autobuze, trenuri speciale), întreabă personalul și pregătește-te să ții animalul în cușcă sau cu botniță tot drumul.

Evacuarea peste graniță

Dacă situația te obligă să pleci din țară, ai nevoie, pentru câine, pisică sau dihor, de: microcip, vaccin antirabic valabil (făcut după microcipare și cu cel puțin 21 de zile înainte, la prima vaccinare) și pașaport european. Detalii în articolul despre acte. În crize majore, unele țări au acceptat temporar animale fără acte, cu carantină sau vaccinare la intrare, dar nu te baza pe asta. Pentru alte animale (păsări, reptile, rozătoare) regulile diferă de la țară la țară.

La rude sau într-o locuință nouă

• Primele zile, ține animalul în casă sau într-o curte foarte bine închisă. Animalele în loc nou fug și încearcă să se întoarcă „acasă”.
• Pisica stă 1–2 săptămâni doar în interior, cu litiera, hrana și un loc de ascuns într-o singură cameră.
• Prezintă încet câinele tău altor animale din casă: pe teren neutru, în lesă, cu recompense.
• Stabilește clar cu gazdele regulile: unde doarme animalul, unde face nevoile, unde stă hrana. Animalele sunt adesea un motiv de conflict între familii care locuiesc împreună în criză.
• Află unde e cel mai apropiat cabinet veterinar.

Animalele de gospodărie la evacuare

Un porc, o vacă sau 30 de găini nu încap în mașina familiei. Ce poți face:

• Urmează instrucțiunile primăriei, ale medicului veterinar concesionar și ale DSVSA: în inundații majore se pot organiza locuri de relocare pentru animale.
• Dacă nu le poți lua: deschide adăposturile și dezleagă animalele, ca să poată ajunge pe teren mai înalt în caz de inundație (ANSVSA recomandă ca animalele să fie dezlegate și să poată fi scoase rapid). Asigură-te că nu ies direct într-un drum circulat, dacă se poate.
• Lasă apă și fân din belșug, în locuri ridicate.
• Animalele identificate (crotalii, microcip) pot fi returnate după criză.
• Nu transporta împreună specii diferite sau animale care se atacă; femelele gestante, puii și animalele care nu se pot deplasa singure se transportă separat.

Animalul speriat care fuge sau se ascunde

În momentul în care se aud sirene, explozii sau zgomotul unui cutremur, multe pisici se ascund în cel mai inaccesibil loc din casă (în spatele mașinii de spălat, în tavanul fals, sub cadă), iar unii câini se bagă sub pat și mârâie la oricine încearcă să-i scoată. Nu pierde minute prețioase dacă pericolul e imediat (incendiu, clădire avariată, val de apă): oamenii ies primii. Dacă ai câteva minute:

• Închide ușile camerelor, ca animalul să nu se mute dintr-o ascunzătoare în alta.
• Pentru pisică: un prosop gros aruncat peste ea, apoi o ridici învelită și o pui în cușca cu deschidere de sus. Mănușile groase de grădinărit te protejează de zgârieturi.
• Pentru câine: vorbește calm, oferă o recompensă, pune lesa fără să te apleci brusc peste el. Un câine terorizat poate mușca chiar și stăpânul.
• Dacă animalul a fugit afară: nu alerga după el pe străzi periculoase. Anunță vecinii, lasă la ușă un obiect cu mirosul tău și apă, și caută-l după ce trece pericolul. Publică poza și numărul microcipului în grupurile locale și anunță cabinetele veterinare și adăposturile din zonă.

Cazarea pe termen lung

Dacă evacuarea durează săptămâni sau luni (de exemplu după un cutremur care îți face blocul nelocuibil), animalul trebuie să aibă o rutină nouă: ore fixe de masă și de plimbare, un loc al lui, aceeași hrană. Rutina îl ajută să se liniștească și reduce problemele de comportament (lătrat, distrugeri, nevoi în casă). Dacă stai în spații comune (cămin, tabără, hotel), păstrează curățenia în jurul animalului, strânge fecalele imediat, ține-l departe de zonele de masă și de copiii altora. Un singur incident (o mușcătură, un câine care latră toată noaptea) poate face ca animalul să nu mai fie acceptat.

Vaccinurile și deparazitarea contează mai mult decât acasă, pentru că animalul stă aproape de alte animale și de mulți oameni: bolile se transmit mai ușor în aglomerație.

După sosire: în adăpost sau în centrul de cazare

Cum pregătești cușca de transport ca „cameră” a animalului, ce faci în primele minute ale unei alarme și regulile de conviețuire care îți păstrează locul în centru găsești în Câinele și pisica în adăpost, în centrul de cazare și la rude. Pe scurt: animalul nu umblă liber, fecalele se strâng imediat, copiii altora nu îl ating, iar tu te muți fără discuții dacă cineva din jur e alergic.

Lista de evacuare în 5 minute